Sărăcăciani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Saracacianii sau sărăcăcianii sunt o confrerie pastorală din Grecia și Bulgaria care până nu demult trăia în izolare completă sau parțială de restul populației sedentare grecești sau slave și practica transhumanța respectiv nomadismul în anumite zone muntoase.

Aromâni grecizați?[modificare | modificare sursă]

Sărăcăcianii sunt menționati pentru prima oară sub acest nume abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar originea etnică a acestora a dat naștere la numeroase controverse și speculații în rândurile etnologilor și antropologilor. Una din ipoteze, susținută de profesorii de la Universitatea din Cluj respectiv București, Theodor Capidan și Tache Papahagi (iar mai recent de etnografii Irina Nicolau respectiv Tănase Bijduvenau) îi clasifică pe sărăcăcianii ca aparținând unei ramuri a aromânilor numită 'rămâni fărșeroți' care a adoptat limba greacă gradual, în ultimă instanță sub influența prozelită a călugărului grec (ulterior sanctificat) Cosmas Aetolianul care a fost foarte activ în zonele locuite de sărăcăciani.

Idiomul grec vorbit de sărăcăciani este doar cu greu inteligibil restului populației grecești și cuprinde vocale specifice limbii române cum ar fi 'ă' și 'â' inexistente ca atare în greacă. Mai mult decât atât, el conține numeroase cuvinte de origine aromână dar și o proporție ridicată de cuvinte slave și turcești.

Alte ipoteze[modificare | modificare sursă]

Potrivit lui Capidan, sărăcăcianii se trag din așezarea locuită exclusiv de aromâni Sirakou (in aromână Săracu) situata la sud-est de capitala Epirului, Ianina. Alți autori, ca de exemplu Kostas Krustallis, cred ca ei au originat în provincia Valtos (Baltos), mai precis din localitatea Sakharetzi (redenumită între timp Perdikaki). Krustallis era de părere că atât sărăcăcianii cât și un alt trib nomad pastoral din regiune -cel al caragunilor- erau ambele ramuri desprinse din trunchiul aromânilor "rămâni" vlahi. Provincia Valtos s-a aflat pentru un timp sub suzeranitatea Regatului Spaniei în timpul când acesta era suzeran asupra sudului Italiei și a Regatului de la Napoli. Unii istorici (cum ar fi italianul Antonio Baldacci care a calatorit in aceasta regiune) susțin că unii din sărăcăciani ar fi fost un grup de mercenari spanioli care s-ar fi stabilit în Valtos după retragerea grosului trupelor spaniole și care s-au căsătorit cu femei locale vorbitoare de aromână a căror limbă o înțelegeau.

O altă ipoteză sugerează ca numele li s-ar trage de la aspectul lor sărăcăcios, auster. De altfel, după cum precizează J.K. Campbell, până în 1937, multi din sărăcăciani practicau furtul de animale (în greacă zooklopi) din turmele aparținând celor mai înstăriți. Acest lucru se justifica din cauza faptului ca mulți nu-și puteau procura hrana adecvată lor și familiilor lor fără a recurge la aceste acțiuni extreme.

De altfel pâna în 1937 ei nu aveau domiciliu stabil și locuiau în colibe (kalives) împletite din nuiele. În acel an, dictatorul grec Metaxas a emis un decret (nr. 1223 din 3/4 mai 1938) prin care îi obligă să se sedentarizeze. Mulți din ei au fost colonizați în Tracia de est, teritoriu achiziționat de Grecia în 1923 și unde populația greacă era încă în minoritate, ca să îngroașe rândurile acesteia.

Sărăcăcianii din Albania și Bulgaria[modificare | modificare sursă]

O parte a sărăcăcianilor din Grecia, care în decursul secolului al XIX-lea și XX-lea s-au stabilit în ceea ce este astăzi Albania, au reușit să evite procesul de grecizare și și-au păstrat graiul aromân nealterat. Dialectologul de la Universitatea din Cluj Petru Neiescu a întâlnit un grup din acești sărăcăciani în anul 1959 în timpul unei expediții în Albania, lângă localitatea Stepur. Conversând cu ei în aromână, el a aflat că aceștia, întrebați fiind despre apartenența lor etnică, au răspuns 'suntem sărăcăciani'. Ei deveniseră între timp agricultori, dar erau conștienți totuși de faptul ca generațiile precedente, care trăiseră în Grecia, fuseseră pastoraliști. Rămășițe ale sărăcăcianilor se pot întâlni azi și pe teritoriul Bulgariei mai ales pe lângă localitatea Sliven.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]