Roh Moo-Hyun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Roh Moo-Hyun
Roh Moo-hyun cropped, 2003-October.jpg

 Al 16-lea Președinte al Republicii Coreene
În funcție
25 februarie 2003 – 25 februarie 2008
Precedat de Kim Dae-Jung
Succedat de Lee Myung-bak

Născut(ă) 6 august 1946
Gimhae, Gyeongsangnam-do, Coreea de Sud
Decedat(ă) 23 mai 2009 (62 ani)
Yangsan, Gyeongsangnam-do
Partid politic Partidul Uri
Soție Kwon Yang-sook
Profesie Avocat
Confesiune Romano-catolic (nu o mai practica)

Roh Moo-Hyun (노무현 în coreeană) (n. 6 august, 1946 în Gimhae, lângă Busan, în sud-estul țării, d. 23 mai, 2009 Yangsan, suicid) a fost al 16-lea președinte al Republicii Coreene, între anii 2003 și 2008.

Născut într-o familie de țărani neînstăriți, Roh și-a arătat de timpuriu spiritul de lider, organizând la școala unde învăța un protest împotriva compunerilor obligatorii în care elevii trebuiau să-l laude pe președintele Syngman Rhee. După terminarea liceului, nu a urmat vreo facultate, având diferite servicii, după ce mai întâi își executase stagiul militar obligatoriu.

Autodidact dincolo de studiile liceale, a reușit să treacă examenul de avocatură în 1975. În 1977, a fost numit judecător regional în Daejeon, iar ulterior s-a specializat mai ales în procese care tratau probleme de drept fiscal. În 1981, i-a apărat la proces pe studenții acuzați că ar fi posedat literatură subversivă, care fuseseră torturați de autorități la interogații. În 2003, se zice că ar fi spus: "Când i-am văzut cu ochii terorizați de frică și cu unghiile smulse, mi-am dat seama că viața mea confortabilă de avocat a luat sfârșit. Am devenit după aceea o persoană care a vrea să schimbe lumea." Devenit opozant al regimului autocratic al președintelui Chun Doo-hwan, a participat la revoltele pentru democrație din iunie 1987.

În 1988, Kim Young-sam l-a invitat să se alăture "Partidului Reunificării Democratice", lucru pe care îl acceptă, în același an fiind ales deputat parlamentar.

În 1990, în urma unei dispute cu Kim Young-sam, s-a alăturat "Partidului Democrat". A fost numit candidat la alegerile parlamentare din partea acestui partid, dar n-a fost ales, la fel cum a fost învins și când a candidat la postul de primar al orașului Busan. În 1996, a mai candidat odată la alegerile parlamentare, de data asta împotriva lui Lee Myung-bak, pierzând și de data aceasta. Când Lee a fost obligat să-și dea demisia din Parlament din cauza unei încălcări tehnice a legii electorale, Roh a câștigat locul vacant în alegerile suplimentare care s-au ținut.

În 2000, pierde din nou în alegerile parlamentare, de data aceasta ca și candidat din partea circumscripțiilor electorale Buk-gu și Gangseo-gu din Busan. Înfrângerea sa însă n-a fost întru totul în zadar, suporterii săi formând la scurt timp după aceea Nosamo, care a fost primul fan club al unui politician din Coreea de Sud.[1] Suporterii săi sperau ca el să poată schimba sistemul politic în așa fel încât să nu mai fie caracterizat de regionalismul care exista în viața politică sud-coreeană în acea perioadă.[2]

În 2000, Roh este numit Ministru pentru probleme maritime și pescărit în administrația Președintelui Kim Dae-jung. Aceasta va fi singura experiență politică guvernamentală pe care o va avea înainte de a fi ales președinte. Va folosi această lipsă de experiență spre avantajul său în campania prezidențială, caracterizăndu-se ca un nou-venit care nu are nici un fel de obligații față de elitele economice sau politice din țară.

Roh a câștigat alegerile din 19 decembrie 2002, învingându-l pe oponentul său, Lee Hoi-chang, dar doar cu 2%. Se pare că victoria neașteptată a lui Roh a fost facilitată și de campaniile organizate pe Internet și prin SMS care aveau ca țintă în special alegătorii tineri nedeciși[3], și de sentimentele anti-americane[3] care au fost simțite în anul precedent.

Președinția[modificare | modificare sursă]

Primul an[modificare | modificare sursă]

Roh și-a început președinția sub egida unei agende ambițioase- care includea continuarea așa-numitei "politici însorite" față de Coreea de Nord a predecesorului său, Kim Dae-jung.

După 3 luni în funcție, Roh a declarat: "Mă simt incompetent ca președinte, simt că ne așteaptă o criză, și nu știu dacă voi fi în stare să-mi exercitez obligațiile prezidențiale așa cum se cuvine.[4]

Partidul Uri și punerea lui Roh sub acuzare[modificare | modificare sursă]

Roh și suporterii săi au părăsit "Partidul Democratic al Mileniului" în 2003, și au format un nou partid, "Partidul Uri" (Partidul nostru deschis).

Înainte de alegerile parlamentare, Roh a declarat că susține Partidul Uri, ceea ce a constituit o încălcare a prevederilor Constituției, care spune că Președintele țării trebuie să fie imparțial. Când Roh a refuzat să își ceară scuze pentru această gafă, pe data de 22 martie 2004 Parlamentul l-a pus sub acuzație pentru susținere electorală ilegală și pentru incompetență. Rezultatul votului în Parlament a fost 193-2 (membrii partidului Uri s-au abținut de la vot). Suporterii lui Roh au blocat fizic timp de trei zile moțiunea, și a fost nevoie de ajutorul oamenilor de ordine, care i-au scos afară cu forța. În așteptarea unei decizii finale din partea Curții Constituționale, lui Roh i-au fost suspendate privilegiile executive, Prim-Ministrul Goh Kun fiind numit Președinte interimar.

Pe data de 14 mai 2004, Curtea Constituțională a revocat decizia de punere sub acuzație, reinstaurând-ul pe Roh în funcția de Președinte al țării.

După reinstaurare[modificare | modificare sursă]

Cu toate că exporturile coreene erau la un nivel record, și economia mondială era în expansiune, dezvoltarea economică în Coreea de Sud era sub nivelul guvernului anterior și a nivelului mondial, iar economia națională era în stagnare.[5] Șomajul (mai ales printre tineri) era în creștere, studenții care aveau posibilităti financiare preferau să studieze în străinătate, prețul locuințelor în Seoul a crescut cu mult peste posibilitățile de cumpărare a cetățenilor de rând, dar Roh refuza să accepte orice fel de critică.[6][7], în schimb lăudându-se că a reușit să reînvigoreze bursa.[8]

Datorită acestei atitudini intransigente a Președintelui, partidul Uri a suferit mai multe înfrângeri în alegeri parlamentare, dezbinându-se în cele din urmă, doar pentru a se putea distanța de Roh.[9]

Unul dintre puținele succese din această perioadă a președinției sale a fost încheierea acordului de "Înțelegere de Comerț Liber" cu SUA în aprilie 2007. Dar această înțelegere rămâne încă neratificată de ambele părți.

Marea Coaliție[modificare | modificare sursă]

În timpul președinției lui Roh, Partidul Uri a pierdut toate alegerile suplimentare la care a participat, alegerile din 30 aprilie 2005 nefiind o excepție, candidații lor pierzând în toate cele 23 de districte electorale. Dându-și seama că nu poate conduce în aceste condiții (iar conform opiniei publice, electoratul îl susținea doar în proporție de 20%), Roh a propus crearea unei "Mari Coaliții" cu "Marele Partid Național". Când partidul Uri a mai suferit o înfrângere într-o alegere suplimentară pe data de 26 octombrie 2005, planul n-a mai fost pus în aplicare, nemaifiind susținut de niciunul dintre cele două partide.

Retragerea[modificare | modificare sursă]

După ce și-a terminat mandatul de președinte, Roh s-a retras în orașul natal, Bongha Maeul. Aceasta a fost un lucru nemaiîntâlnit până atunci, deoarece toți foștii președinți s-au retras în locuințe bine fortificate din Seoul.[10] Bongha, un sat cu 121 de locuitori, a devenit o atracție turistică datorită prezenței lui Roh.[10]

Scandalul înregistrărilor prezidențiale[modificare | modificare sursă]

După terminarea mandatului, s-a descoperit că lipsesc 238 de discuri de computer, inclusiv 72 tetrabyte de înregistrări prezidențiale din timpul președinției lui Roh.[11] Roh a susținut că primise permisiunea noului Președinte Lee să ia cu el înregistrările. După câteva luni de controverse, se pare că Roh a înapoiat înregistrările.

Corupție[modificare | modificare sursă]

La începutul anlui 2009, au început să apară zvonuri referitoare la corupția familiei lui Roh, rezultatul fiind că fratele său mai în vârstă, Roh Gun-Pyeong, a fost pus sub acuzație pentru trafic de influență.[12][13] După scurt timp a devenit clar că investigațiile vor trebui să îi cuprindă și pe unii dintre subordonații fostului președinte[14] și a altor membri ai familiei fostului președinte.[15] Când fostul său secretar Chung Sang-Moon a fost acuzat de trafic de influență, Roh a declarat pe sit-ul personal: "Acuzațiile ar trebui adresate nouă, nu lui Chung. Familia mea a cerut bani, i-a primit și i-a cheltuit."[16]

În mai 2009, soția lui Roh a fost interogată[17], la fel fiul lor[18] și în cele din urmă însuși fostul președinte[19] bănuit că ar fi acceptat 6 milioane de dolari americani drept mită de la Park Yeon-Cha, un om de afaceri și cunoștință veche de a lui Roh. La început Roh a fost interogat în scris[20], apoi direct, după care și-a cerut scuze spunând că este "copleșit de rușine"[21]

Spre deosebire de alte scandaluri în care au fost implicați foști președinți sud-coreeni, care au folosit banii obținuți prin mituire în scopuri politice, se pare că Roh a folosit banii în scopuri personale, inclusiv plata vieții în SUA a copiilor săi.[22]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Roh Moo-Hyun a decedat la 23 mai 2009 după ce a sărit în gol de pe o stâncă înaltă de ca. 30m, cunoscută ca "Bueong'i Bawi" (lit. Stânca bufniței) din spatele locuinței sale din satul Bongha.[23] A suferit o accidentare serioasă la cap și a fost transportat la un spital din orașul vecin Busan cam la 8:15 a.m. (23:15 GMT) unde a fost pronunțat mort la 9:30 a.m. (00:30 GMT). Conform avocatului său, Roh a lăsat un testament în care spune că "viața este grea", cerându-și scuze că a "făcut atâția oameni să sufere".

Poliția sud-coreeană a confirmat mai târziu sinuciderea lui Roh. Președintele curent Lee Myung-bak a declarat că "acea știre a fost întradevăr incredibilă și foarte tristă." Ministrul Justiției, Kim Kyung-han, a declarat că va închide dosarul cazului de corupție împotriva fostului președinte. N-a menționat însă dacă vor continua investigațiile împotriva celorlalți membri ai familiei lui Roh.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ko 승부사 노 대통령 역대 승률 50%”. The Hankyoreh. 12 octombrie 2003. http://news.naver.com/main/read.nhn?mode=LSD&mid=sec&sid1=100&oid=028&aid=0000026826. Accesat la 26 ianuarie 2008. 
  2. ^ The people who voted for Roh "출사표 던진 노무현의 사람들"”. Busan Ilbo. 27 septembrie 2005. http://news.naver.com/main/read.nhn?mode=LSD&mid=sec&sid1=100&oid=082&aid=0000063046. Accesat la 26 ianuarie 2008. 
  3. ^ a b New political tool: text messaging”. USA Today. 30 iunie 2005. http://www.usatoday.com/tech/news/2005-06-30-politics-text-tool_x.htm. Accesat la 23 mai 2009. 
  4. ^ South Korea's Roh rejects cabinet resignation”. China Daily. 11 octombrie 2003. http://www.chinadaily.com.cn/en/doc/2003-10/11/content_271056.htm. Accesat la 23 mai 2009. 
  5. ^ Koreans' Wallets Are Slamming Shut
  6. ^ Roh condemns opposition presidential hopefuls, says economy in stable condition
  7. ^ Doing Well, Like the Rest of the Class
  8. ^ President Appreciates Nosamo for its Strong Support
  9. ^ Election in South Korea Is Missing Its Suspense”. The New York Times. 17 decembrie 2007. http://www.nytimes.com/2007/12/17/world/asia/17korea.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  10. ^ a b Choe Sang-hun (10 aprilie 2008). „Out of Office and Into a Fishbowl in South Korea”. The New York Times. http://www.nytimes.com/2008/04/10/world/asia/10roh.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  11. ^ Presidential data said to vanish”. JoongAng Daily. 7 octombrie 2008. http://joongangdaily.joins.com/article/view.asp?aid=2895773. Accesat la 23 mai 2009. 
  12. ^ Roh's Brother to Be Questioned Over Bribery”. The Chosun Ilbo. 1 decembrie 2008. http://english.chosun.com/site/data/html_dir/2008/12/01/2008120161012.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  13. ^ Prosecutors Seek 5-Year Sentence for Roh's Brother”. The Chosun Ilbo. 28 aprilie 2009. http://english.chosun.com/site/data/html_dir/2009/04/28/2009042800576.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  14. ^ Roh’s Former Aide Detained Over Corruption Probe”. The Korea Times. 7 aprilie 2009. http://www.koreatimes.co.kr/www/news/nation/2009/04/113_42721.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  15. ^ Prosecution widens corruption probe involving Roh's family
  16. ^ Roh Admits Wife Took Money from Wealthy Supporter”. The Chosun Ilbo. 8 aprilie 2009. http://english.chosun.com/site/data/html_dir/2009/04/08/2009040861009.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  17. ^ Roh Moo-hyun apologizes for his wife’s implication in the Park Yeon-cha bribery scandal
  18. ^ Roh's son faces questions in bribery probe”. United Press International. 11 aprilie 2009. http://www.upi.com/Top_News/2009/04/11/Rohs-son-faces-questions-in-bribery-probe/UPI-19591239498420/. Accesat la 23 mai 2009. 
  19. ^ Former President Roh investigated of bribery only 14 months after his term’s conclusion
  20. ^ Roh remains silent on bribe question”. United Press International. 27 aprilie 2009. http://www.upi.com/Top_News/2009/04/27/Roh-remains-silent-on-bribe-question/UPI-17601240841989/. Accesat la 23 mai 2009. 
  21. ^ South Korean Scandal Takes New Twist
  22. ^ Ex-President’s Wife, Son Questioned”. The Korea Times. 12 aprilie 2009. http://www.koreatimes.co.kr/www/news/nation/2009/04/113_43025.html. Accesat la 23 mai 2009. 
  23. ^ Embattled SKorean ex-president jumps to his death”. Yahoo! News. 23 mai 2009. Arhivat din original la 27 mai 2009. http://web.archive.org/web/20090527190332/news.yahoo.com/s/ap/20090523/ap_on_re_as/as_skorea_obit_roh. Accesat la 23 mai 2009. 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Roh Moo-Hyun