Sinucidere
Sinuciderea, numită și suicid, (din latină sui caedere, a se omorî pe sine) este actul prin care cineva își ia singur viața. În unele religii, sinuciderea este considerată un păcat, iar în unele state, e un delict. Pe de altă parte, în alte culturi, sinuciderea este văzută ca o modalitate onorabilă de a scăpa din situații umilitoare, sau prea dureroase.
Percepția sinuciderii a fost astfel influențată de mediul cultural, și de abordarea temelor existențiale precum religia, onoarea și sensul vieții. În cele mai multe religii occidentale și asiatice, creștinism, islam, iudaism, budism și hinduism, sinuciderea este condamnată. În ceea ce privește înmormântarea în islam, sinuciderea este un subiect în dezbatere pentru ca nu toți juriștii islamici acceptă îndeplinirea acestui ritual. În Japonia, în perioada samurailor pe de altă parte, seppuku, sinuciderea rituală, era văzut ca o modalitate onorabilă de a plăti pentru greșeli sau eșecuri. Sinuciderea mai are loc și ca formă de protest (auto-incendierea, de pildă). Suicidul a fost folosit și în scopuri militare, începând cu kamikaze din al doilea război mondial, și până la teroriștii din prezent.
Eutanasia, uciderea pacientului la cererea sa (sau lăsarea lui să moară) este o problemă etică relativ controversată, implicând oameni bolnavi în fază terminală, cu dureri prea mari, sau lipsiți de posibilitatea de a duce o viață la standarde acceptabile.
Sacrificiul, acceptarea morții pentru salvarea altcuiva, nu e de obicei considerat sinucidere, întrucât lipsește dorința de a muri.
Anual, aproximativ un milion de oameni se sinucid.[1] De asemenea, în fiecare an au loc între 10 și 20 de milioane de tentative de suicid.[2] Bărbații în vârstă au cea mai mare frecvență de suicid, deși frecvența în rândurile tinerilor este în creștere.[3]
Martirajul religios [modificare]
Martirii creștini își disprețuiau viata și se străduiau cu convingere să fie martirizați:
Note [modificare]
- ^ en CIS: UN Body Takes On Rising Suicide Rates
- ^ en „Suicide and psychiatric diagnosis: a worldwide perspective”. World Psychiatry. 1 octombrie 2002. http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?artid=1489848.
- ^ en „How can suicide be prevented?”. 9 septembrie 2005. http://www.who.int/features/qa/24/en/index.html. Accesat la 13 04 2007.
- ^ Droge, A.J. și Tabor, J.D. (1992:136) A Noble Death: Suicide and Martyrdom Among Christians and Jews in Antiquity Harper, San Francisco. Citat incorect ca Groge and Tabor (1992:136) de către C. Douzinas în Closs Stephens, A. și Vaughan-Williams, N. (2009:198) Terrorism and the Politics of Response Routledge, Oxon and New York: „in 185 the proconsul of Asia, Arrius Antoninus, was approached by a group of Christians demanding to be executed. The proconsul obliged some of them and then sent the rest away, saying thatif they wanted to kill themselves there was plenty of rope available or cliffs they could jump off.”
Legături externe [modificare]
- Institutul național de criminologie - Abordarea psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței, Analiză documentară
- De la Brutus, la Hitler. Poveștile politicienilor care s-au sinucis, 21 iunie 2012, Sorin Breazu, Evenimentul zilei
- Cine sunt POLITICIENII români care s-au SINUCIS!, 21 iunie 2012, Andrei Stanca, România liberă
- De ce se sinucideau bucurestenii acum un secol?, 10 iulie 2004, Evenimentul zilei
 |
Acest articol despre psihologie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui ! |
