Neurofiziologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Neurofiziologia (din greacă veche νεῦρον, neuron, nerv; φύσις, physis, natură, origine; și -λογία, cu sensul de știință) este o ramură a fiziologiei și a neuroștiințelor care studiază anomaliile care se petrec la nivelul sistemului nervos central și periferic[1][2]. Principalele tehnici folosite în neurofiziologie sunt înregistrările electrofiziologice, precum tehnica patch clamp⁠(en)[traduceți] sau imagistica intracelulară a calciului, și tehnicile de biologie moleculară.

Neurofiziologia are relații strânse cu electrofiziologia, neurobiologia, psihologia, neurologia, neurofiziologia clinică, neuroanatomia, științele cognitive, biofizica etc..[3]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ www.nhs.uk/neurophysiology Accesat la 13 aprilie 2014
  2. ^ http://www.royalsurrey.nhs.uk/neurophysiology Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat la 13 aprilie 2014
  3. ^ [1][nefuncțională] "The Clinical Neurophysiology Primer" By Andrew S. Blum, Seward B. Rutkove, Humana Press, 2007, ISBN 0-89603-996-X, 9780896039964