Marcel Breslașu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Marcel Breslașu (Marcel Bresliska; n. 1903, București) - d. 1966, București), a fost un poet român, de origine evreiască, cunoscut și ca fabulist, compozitor și traducător. În timpul regimului comunist a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice.

După absolvirea liceului Spiru Haret, Breslașu s-a înscris la Facultatea de Drept și în paralel la Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept. În capitala Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D'Indy.

Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București.

A mai scris poezii lirice și alegorice.

După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”.

Breslașu a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor.

Distincții [modificare]

În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[1]

Note [modificare]

  1. ^ Decretul 773/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I scriitorului Marcel Breslasu, legestart.ro, accesat 2010-08-16