Lumea pierdută
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lumea Pierdută este un roman scris în anul 1912 de Arthur Conan Doyle, despre o expediţie pe un platou (numele nativ este Tepuyes) în America de Sud (Guyana) unde animale preistorice (dinozauri şi alte creaturi dispărute) încă supravieţuiesc. Personajul profesorului Challenger a fost introdus în această carte. Interesant, pentru o muncă seminală de ficţiune legată de dinozauri, animalele au ocupat doar o mică parte din naraţiune. Mai mult timp este acordat unui război între oamenii evoluaţi şi oamenii-maimuţă.
Cuprins |
[modifică] Subiect
Ed Malone, un reporter la London Gazette, se duce la editorul său de ştiri, McArdle, pentru a primi o misiune periculoasă şi aventuroasă, cu scopul de a o impresiona pe femeia pe care o iubea. El este trimis să îi ia un interviu profesorului Challenger, care a atacat alţi patru sau cinci jurnalişti ce doreau sa afle dacă ceea ce susţinea acesta despre călătoria din America de Sud este adevărat. După ce l-a atacat pe Malone, Challenger i-a dezvăluit acestuia descoperirea dinozaurilor în America de Sud. După ce a fost ridiculizat îndelung, îl invită pe Malone într-o călătorie să îşi dovedească povestirea, împreună cu profesorul Sumerlee, alt om de ştiinţă în măsură să examineze orice dovadă, şi Lordul John Roxton, un aventurier ce cunoaşte Amazonul. Ei ajung la platou cu ajutorul unor indieni ghizi, care au o teamă superstiţioasă de zonă. Unul din aceşti indieni, Gomez, este fratele unui bărbat pe care Lordul John l-a omorât ultima data când a fost în America de Sud. Când expediţia reuşeşte să se urce pe platou, Gomez distruge podul lor, blocându-le accesul către lumea civilizată. "Credinciosul" negru Zambo rămâne în tabără, dar nu reuşeşte să îi împiedice pe indieni să plece.
Decişi să investigheze lumea pierdută, sunt atacaţi de pterodactili într-o mlaştină şi Roxton găseşte un fel de argilă albastră care îi stârneşte un mare interes. După explorarea terenului, şi trecerea prin câteva aventuri din care membrii expediţiei cu greu evită a fi omorâţi de dinozauri, Challenger, Summerlee şi Roxton sunt capturaţi de o rasă de oameni-maimuţă. În satul acestor creaturi află că pe cealaltă parte a platoului se află de asemenea o rasă de oameni cu care oamenii-maimuţă sunt în permanent război. Roxton reuşeşte să scape şi împreună cu Malone formează o echipă de salvare. Ajung chiar la timp să împiedice execuţia celor doi profesori şi a altor persoane, care îi duc la tribul oamenilor. Cu ajutorul lor, îi înfrâng pe oamenii-maimuţă, luând controlul asupra întregului platou.
După ce au fost martori la puterea armelor lor, tribul oamenilor nu vrea să lase expediţia să plece, şi încearcă să îi ţină acolo. Oricum, echipa găseşte în final un tunel care duce afară, unde îl întâlnesc pe Zambo şi o uriaşă echipă de salvare. La întoarcerea în Anglia, exploratorii îşi prezintă raportul, pe care mulţi îl resping, cum au făcut şi cu varianta iniţială a lui Challenger. Plănuind dinainte, Challenger le arată un pterodactil viu ca dovadă, care apoi scapă şi zboară către ocean. Când toţi patru cinează, Roxton le arată de ce era atât de interesat de arigla albastră. Aceasta conţinea diamante, în valoare de aproximativ 200.000 de lire, împărţindu-i între ei. Challenger îşi deschide un muzeu privat, Sumerlee se retrage să clasifice fosile, şi Roxton plănuieşte să se întoarcă pe platou. Malone se întoarce la iubita lui, Gladys, numai pentru a constata că ea s-a căsătorit cu altcineva cât timp el a fost plecat. Fără nimic să îl mai reţină in Londra, el se oferă a-l însoţi pe Lordul John în a doua călătorie.
[modifică] Dinozauri
- Iguanodon
- Stegozaur
- Megalozaur
- Alozaur
[modifică] Reptile Non-Dinosauria
- Plesiozaur
- Ictiozaur
- Pterodactil
[modifică] Alte animale preistorice incluse
- Phororocus
- Texodon
[modifică] Referiri la alte lucräri
În 1915, cercetătorul rus Vladimir Obruchev, a produs propria sa versiune a lumii disărute, în romanul Plutonia, care plasează dinozaurii şi alte specii jurasice în secretul loc din Siberia rusească.
Autorul Greg Bear îşi plasează romanul Vara dinozaurilor în Lumea Pierdută a lui Doyle.
O publicare din 1994 a jocului "Viitorul uitat" a fost bazat si include întregul text din romanele si poveştile cu profesorul Challenger.
Titlul lui Doyle a fost refuzat de Michael Crichton în romanul său din 1995 Lumea Pierdută, o continuare la Jurassic Park.
Este de remarcat că ideea de animale preistorice supravieţuind până în prezent nu este nouă, fiind pentru prima data introdusă de Jules Verne în "Călătorie spre centrul Pământului". În acea carte, publicată în 1864, creaturile trăiesc sub pământ în şi în jurul unei mări subterane.
[modifică] Referiri reale la istorie, geografie şi ştiinta actuală
Se spune că personajele Ed Malone si John Roxton au fost inspirate de jurnalistul E. D. Morel şi de diplomatul Roger Casement, conducătorii campaniei de reformă Congo Free State, pe care Conan Doyle a sprijinit-o. Poziţia aventurii, se crede că a fost inspirată de raporturile auzite de Doyle despre expediţia din Monte Roraima.
Cartea are mai multe inexactităţi ştiinţifice. De exemplu, alozaurul care a atacat tabăra este descris ca fiind mare cât un cal, în timp ce, în realitate este mult mai mare. De altfel, mărime inexactă îi este atribuită şi iguanodonului.
Urmărind stereotipurile timpului în care a fost scrisă cartea, dinozaurii erau descrişi adesea ca fiind extrem de proşti; Spre exemplu, într-un anumit punct, în carte, un iguanodon smulge copacul din care acesta se hrănea, făcându-l să-i cadă în cap, fără să realizeze ce s-a întâmplat. Această idee este în general omisă in variantele cinematografice mai moderne.
[modifică] Film, Tv, sau adaptări teatrale
Romanul a fost adaptat cinematografic de multe ori, prima dată fiind în anul 1925, cu legendarul Wallace Beery în rolul profesorului Challenger. Această versiune a fost regizată de Harry O. Hoyt şi efectele speciale au fost realizate de Willis O'Brien. Veriunea a fost categorizată ca fiind "culturally significant" de Library of Congress şi selectată spre păstrare de National Film Registry în SUA.
La începutul anilor 1940, a fost de asemenea, o piesă radio Lumea Pierdută scrisă de John Dickson Carr şi realizată de BBC.
Romanul a mai fost adaptat cinematografic în 1960, 1992 şi 1998. O continuare a filmului din 1992 a apărut în acel an. Romanul de altfle, a inspirat un mini-serial de televiziune, cu Peter Falk şi Bob Hoskins, şi un serial la care din anul 1999 s-au filmat trei sezoane.
O adaptare tv din anul 1999 bazată pe "Călătorie spre centrul pământului" conţinea câteva aspecte din "Lumea Pierdută", un război între un trib de oameni primitivi şi un trib de "soroizi" în locul oamenilor-maimuţă.
În 2005 un film apărut direct pe dvd, de Leigh Scott, a fost realizat de The Asylum Home Entertainment. Numit "Regele lumii pierdute", îi are în rolurile principale pe Bruce Boxleitner, Jeff Denton, Rhett Giles, şi Steve Railsback.
Cel puţin doua din personajele lui Michael Crichton, menţionează un paleontolog numit John Roxton. În orice caz, personajul lui Crichton aduce mai degrabă cu un dinozaur decât cu lordul John Roxton din romanul lui Conan Doyle.
