Academia Cațavencu

Pentru o companie media vezi Academia Cațavencu (companie).

Academia Cațavencu este un cunoscut ziar de satiră și investigație din România, fondat în februarie 1990. Fondată de către mai mulți jurnaliști, conduși de Mircea Dinescu, publicația a apărut cu scopul explicit de a sancționa prin umor (negru) și zeflemea viciile societății românești în postcomunism. Revista și-a propus să critice tot ceea ce considera a fi sancționabil la nivel național: guvernul, președintele țării, parlamentul, opoziția, intelectualii, minerii, liderii sindicali, politicianismul, diverse publicații, istoria românilor, naționalismul fad, Biserica etc. Anterior, o parte a echipei fondatoare a revistei lansase două publicații, pentru o perioadă scurtă de timp - Cațavencu Incomod și Cațavencu Internațional. În 2006, revista a fost achiziționată de Realitatea Media. Mircea Dinescu a fost redactor-șef al publicației până în 1998.

Titlul

Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea de Academie Cațavencu, de forum al demagogilor și oportuniștilor. De aceea, revista funcționează, de fapt, ca un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar.

Publicul țintă

• Demografic: Tineri, 20-35 ani, mediul urban, venituri medii și mari, educație cel puțin medie.

• Psihografic: Oameni inteligenți, cu spirit critic și simț al umorului, apetit deosebit pentru ironie, deschiderea de a o gusta și de a o înțelege.

Stilul revistei-pamflet

Stilul este variat: ironic, umoristic, elitist, obiectiv. Se apelează atît la ironia fină, livrescă uneori, cît și la un tip de ironie voit argotic (dar acest al doilea stil este ironizat prin chiar folosirea lui, ziariștii de la Academia Cațavencu pozînd în infractori, adică autoironizîndu-se, spre deliciul cititorilor lor), astfel încît revista să satisfacă o paletă amplă de cititori.

Societatea românească trebuia pricepută, prin criticile aduse la adresa defectelor ei, nu doar de intelighenție, ci și de oamenii simpli, fapt izbutit de Academia Cațavencu prin tirajul uriaș pe care revista l-a avut vreme îndelungată și prin cititorii ei din toate categoriile sociale.

Portretistica acidă a oamenilor politici

Academia Cațavencu ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicienilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei.

Insolența satirică a respectivului “săptamânal de moravuri grele” este menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă.

Jurnaliștii de la Academia Cațavencu - pamfletari cu vocație

Hîtroșenia, ludicul drăcos, un carnavalesc lingvistic inepuizabil au făcut ca jurnaliștii de la Academia Cațavencu să-și intre în pielea unui Aghiuță șugubăț, a unui Ariel sau Puck made in România, făcînd nu doar haz de necaz, ci implicînd și o morală în bășcălia lor. Prin această etică, Academia Cațavencu este, de aceea, o revistă-pamflet, și nu o publicație injuriatoare (chiar dacă au existat cazuri în care limbajul violent a depășit măsura admisă).

Pe lîngă articolele propriu-zise (uneori, acestea sînt concentrate în miniaturi și anunțuri), revista apelează la o colecție de fotografii trucate (ironice și prin comentariul pus în gura „actorilor" fotografiați), apoi la o explozie de jocuri de cuvinte și anagrame. Asumîndu-și tradiția caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, Academia Cațavencu face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credință.

Ziariștii de la Academia Cațavencu nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești în tranziție, singurul criteriu de asalt fiind viciul public al instituției sau personalității respective, așa cum singurul stil permis de revistă este insolența satirică ( revista a fost, cu toate acestea, incriminată ca fiind abuzivă și vulgară).

Principala trăsătură a celor care semneză articole în Academia Cațavencu este aceea de tricksteri, de păcălici ludici și histrioni. Asumîndu-și acest statut, ei sînt niște pamfletari cu vocație și, mai ales, niște mucaliți cu simț teatral, care fac din pamflet un adevărat spectacol.

Academia Cațavencu. Maestrul greșelilor intenționate

În regimurile dictatoriale, o greșeală scăpată de cineva îl putea costa serviciul. Cu toate acestea, erorile de tipar au fost utilizate dintotdeauna și ca un mijloc de satirizare a adversarului, a oamenilor politici în general. În presa de azi, marele maestru al acestor procedee este Academia Cațavencu. Iată câteva exemple: “La Otopeni, dl. X s-a purtat ca pe pista lu’ mă-sa!”; “Măta Hari”(pentru Mata Hari); “Maiko Belea” (pentru Markó Béla), “Daudeanus” pentru Gaudeamus, “Gututenberg” pentru “Gutenberg”.

Cititorii despre Academia Cațavencu

• “…îmi place că are acea sclipire de inteligență, trebuie să știi cum să-l citești”
• “…Academia Cațavencu iese din turmă….sunt oameni care gândesc, nu suntem toți proști”
• “…dacă în fața mea cineva citește Cațavencu mi-e mai ușor să vorbesc cu el, e ca mine, are aceleași afinitati”/ “…îl simți mai aproape, mai al tău” .

Lumea Academiei Cațavencu

Universul Academiei Cațavencu pare a fi un teritoriu restrâns, care nu este accesibil oricui. Este formată dintr-un grup de oameni, din rândul cărora ești mândru că faci parte, iar dacă nu faci parte, aspiri să ajungi acolo. Nu oricine înțelege Academia Cațavencu. Îți trebuie ceva inteligență și subtilitate.

Premii obținute pentru creativitate

• Balansoarul (cel mai bun spot TV în categoria mass-media – Ad’Or 2004; spotul anului – Ad’Or 2004; finalist în categoria “cel mai bun spot TV” – secțiunea mass media – Golden Drum 2004)
• Anagrame (finalist în categoria “cel mai bun print” – secțiunea mass media)
• “Smarter Readers” (campanie finalistă Golden Watch – Golden Drum 2004)
• “Smarter readers” (Effie de bronz în categoria Media & Divertisment – Effie Awards Gala 2005)

Bibliografie

• Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003
• Ruxandra Cesereanu, Năravuri românești. Texte de atitudine, Editura Polirom, București, 2007
• Ilie Rad, Cum se scrie un text științific: disciplinele umaniste, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2008

Legături externe

• www.academiacatavencu.info - Site web oficial
• Mircea Toma tine piept la doua academii, 30 septembrie 1999, Capital