Academia Cațavencu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Academia Cațavencu
Informații generale
Tip Săptămânal de satiră și investigație
Data fondării octombrie 1991
Limbă Română
Frecvența Săptămânal
Pentru o companie media vedeți Academia Cațavencu (companie).

Academia Cațavencu este un cunoscut și longeviv săptămânal de satiră și investigație din România, fondat în octombrie 1991

Revista și-a propus să critice tot ceea ce considera a fi sancționabil la nivel național: guvernul, președintele țării, parlamentul, opoziția, intelectualii, minerii, liderii sindicali, politicianismul, diverse publicații, istoria românilor, naționalismul fad, Biserica etc.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

A fost întemeiat în octombrie 1991 de către mai mulți jurnaliști proveniți de la săptămânalele Cațavencu săptămânal incomod și Cațavencu Internațional, editate la Editura Cassandra – Doru Bușcu, Liviu Mihaiu, Sorin Vulpe, Cornel Ivanciuc, Viorel Moțoc, I.T. Morar, Patrick André de Hillerin, Mircea Toma, Eugen Istodor, Octav Mardale, împreună cu poetul Mircea Dinescu.

În perioada februarie 1990-octombrie 1991, echipa s-a format redactând săptămânalele Cațavencu săptămânal incomod și Cațavencu Internațional lansate de Ovidiu Nacu la Editura Cassandra.[1].[2]

În 2006, revista a fost achiziționată de Realitatea Media[1].

Din Academia Cațavencu s-a desprins un grup reprezentat de Mircea Toma, Marius Borțea, Alexandru Julea, Dragoș Mușat, Iulian Tănase, Andrei Manțog, Gabi Drogeanu, Marian Turosu, Alexandru Căuțiș, Alex Vărzaru, Răzvan Cucui, grup care a lansat pe piață săptămânalul concurent Kamikaze.[3]

În anul 2011, firma editoare a Academiei Cațavencu a intrat în faliment. Titlul ziarului, marca înregistrată „Academia Cațavencu” a fost scoasă la licitație de către lichidatorul judiciar, dimpreună cu alte active ale societății. Marca a fost adjudecată după două ședințe de licitație de către Dan Grigore Adamescu pentru suma de 882.659 euro.[4]

Echipa consacrată a refuzat colaborarea cu noul proprietar al numelui și a fondat o nouă publicație, Cațavencii.[5]

În acest moment, pe piață apar trei reviste desprinse din inițiala Academie CațavencuAcademia Cațavencu, Cațavencii și Kamikaze.[6][7][8]

Titlul[modificare | modificare sursă]

Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea de Academie Cațavencu, de forum al demagogilor și oportuniștilor. De aceea, revista funcționează, de fapt, ca un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar.

Titlul original, Cațavencu săptămânal incomod, a fost de dat de primul editor, Ovidiu Nacu, și înregistrat în 1990, a fost și este în continuare proprietatea Editurii Cassandra.[9]

Titlul „Academia Cațavencu”, înregistrat în 1991, a fost adjudecat în licitație publică de Dan Grigore Adamescu, prin împuterniciți, și aparține editorului România liberă.

Publicul țintă[modificare | modificare sursă]

  • Demografic: Tineri, 30-50 ani, mediul urban, venituri medii și mari, educație cel puțin medie.
  • Psihografic: Oameni inteligenți, cu spirit critic și simț al umorului, apetit deosebit pentru ironie, deschiderea de a o gusta și de a o înțelege.[10]

Stilul revistei-pamflet[modificare | modificare sursă]

Stilul este variat: ironic, umoristic, elitist, obiectiv. Se apelează atît la ironia fină, livrescă uneori, cît și la un tip de ironie voit argotic (dar acest al doilea stil este ironizat prin chiar folosirea lui, ziariștii de la Academia Cațavencu pozînd în infractori, adică autoironizîndu-se, spre deliciul cititorilor lor), astfel încît revista să satisfacă o paletă amplă de cititori.

Societatea românească trebuia pricepută, prin criticile aduse la adresa defectelor ei, nu doar de intelighenție, ci și de oamenii simpli, fapt izbutit de Academia Cațavencu prin tirajul uriaș pe care revista l-a avut vreme îndelungată și prin cititorii ei din toate categoriile sociale.

Portretistica acidă a oamenilor politici[modificare | modificare sursă]

Academia Cațavencu ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicienilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei.

Insolența satirică a respectivului „săptamânal de moravuri grele” este menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă.

Jurnaliștii de la Academia Cațavencu - pamfletari cu vocație[modificare | modificare sursă]

Hîtroșenia, ludicul drăcos, un carnavalesc lingvistic inepuizabil au făcut ca jurnaliștii de la Academia Cațavencu să-și intre în pielea unui Aghiuță șugubăț, a unui Ariel sau Puck made in România, făcînd nu doar haz de necaz, ci implicînd și o morală în bășcălia lor. Prin această etică, Academia Cațavencu este, de aceea, o revistă-pamflet, și nu o publicație injuriatoare (chiar dacă au existat cazuri în care limbajul violent a depășit măsura admisă).

Pe lîngă articolele propriu-zise (uneori, acestea sînt concentrate în miniaturi și anunțuri), revista apelează la o colecție de fotografii trucate (ironice și prin comentariul pus în gura „actorilor” fotografiați), apoi la o explozie de jocuri de cuvinte și anagrame. Asumîndu-și tradiția caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, Academia Cațavencu face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credință.

Ziariștii de la Academia Cațavencu nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești în tranziție, singurul criteriu de asalt fiind viciul public al instituției sau personalității respective, așa cum singurul stil permis de revistă este insolența satirică (revista a fost, cu toate acestea, incriminată ca fiind abuzivă și vulgară).

Principala trăsătură a celor care semneză articole în Academia Cațavencu este aceea de tricksteri, de păcălici ludici și histrioni. Asumîndu-și acest statut, ei sînt niște pamfletari cu vocație și, mai ales, niște mucaliți cu simț teatral, care fac din pamflet un adevărat spectacol.

Din numele care au consacrat fenomenul „Cațavencu”: Ovidiu Nacu, Doru Bușcu, Liviu Mihaiu, Sorin Vulpe, Cornel Ivanciuc, Viorel Moțoc, I.T. Morar, Patrick Andre de Hillerin, Mircea Toma, Eugen Istodor, Octav Mardale, Emil Berdeli, Mircea Dinescu, Th. Denis Dinulescu, Mihai Antonescu, Ioan Groșan, Valentin Vasilescu, Valentin Boeru, Nae Caranfil, Șerban Comănescu, Ioan Viștea, Marius Borțea, Alexandru Julea, Dragoș Mușat, Iulian Tănase, Andrei Manțog, Gabi Drogeanu, Marian Turosu, Alexandru Căuțiș, Alex Vărzaru, Răzvan Cucui, Dan Panaet, Mihai Radu, Simona Tache, Radu C. Crahmaliuc.

Cititorii despre Academia Cațavencu[modificare | modificare sursă]

  • „…îmi place că are acea sclipire de inteligență, trebuie să știi cum să-l citești”
  • „…Academia Cațavencu iese din turmă….sunt oameni care gândesc, nu suntem toți proști”
  • „…dacă în fața mea cineva citește Cațavencu mi-e mai ușor să vorbesc cu el, e ca mine, are aceleași afinitati”/ “…îl simți mai aproape, mai al tău” .[10]

Lumea Academiei Cațavencu[modificare | modificare sursă]

Universul Academiei Cațavencu pare a fi un teritoriu restrâns, care nu este accesibil oricui. Este formată dintr-un grup de oameni, din rândul cărora ești mândru că faci parte, iar dacă nu faci parte, aspiri să ajungi acolo. Nu oricine înțelege Academia Cațavencu. Îți trebuie ceva inteligență și subtilitate.[10]

Premii obținute pentru creativitate[modificare | modificare sursă]

  • Balansoarul (cel mai bun spot TV în categoria mass-media – Ad’Or 2004; spotul anului – Ad’Or 2004; finalist în categoria “cel mai bun spot TV” – secțiunea mass media – Golden Drum 2004)
  • Anagrame (finalist în categoria “cel mai bun print” – secțiunea mass media)
  • “Smarter Readers” (campanie finalistă Golden Watch – Golden Drum 2004)
  • “Smarter readers” (Effie de bronz în categoria Media & Divertisment – Effie Awards Gala 2005)[10]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b FOCUS: 20 de ani de ziare – între idealismul dat de libertate și afacere, în capitalism, 23 dec 2009, mediafax.ro, accesat la 17 septembrie 2010
  2. ^ http://www.paginademedia.ro/2011/07/interviu-document-1-ovidiu-nacu-tatal-%E2%80%9Cnatural%E2%80%9D-al-lui-Cațavencu-despre-istoria-zbuciumata-a-anilor-90-in-alte-roluri-radu-mazare-si-nae-caranfil/
  3. ^ http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/81639/Revista-disidentilor-de-la-Academia-Cațavencu-se-va-numi-Kamikaze.html
  4. ^ http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-8805786-brandul-academia-Cațavencu-cumparat-ziaristul-claudiu-padurean-romania-libera-pentru-882-659-euro.htm
  5. ^ http://www.ziare.com/articole/academia+Cațavencu+licitatie
  6. ^ http://www.paginademedia.ro/2011/12/cum-isi-impart-piata-catavencii-kamikaze-si-academia-Cațavencu-minus-la-vanzari/
  7. ^ http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-9195111-academia-Cațavencu-catavencii-kamikaze-cum-prezinta-cantitativ-revistele-satira-prima-aparitie-trei-piata.htm
  8. ^ http://www.mediaddict.ro/academia-%E2%80%8BCațavencu-catavencii-kamikaze-cum-se-prezinta-cantitativ-revistele-de-satira-la-prima-aparitie-in-trei-pe-piata/
  9. ^ http://www.listamarci.ro/titular-sc-editura-cassandra-srl-81729.htm
  10. ^ a b c d https://archive.is/20121209184846/webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:iKTS2jD2i0oJ:www.olimpiadelecomunicarii.ro/files/Prezentari _conferinte/3.%2520Creativitatea%2520care%2520vinde/5Academia%2520Catavencu/Academia%2520Catavencu_Olimpiadele %2520Comunicarii.ppt+Academia+Catavencu+stil&hl=ro&ct=clnk&cd=6&gl=ro&client=firefox-a| accessdate= 1 februarie| accessyear=2009 | publisher=olimpiadele comunicării

Legături externe[modificare | modificare sursă]