Ion Mușlea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ion Mușlea (n. 29 septembrie 1899, Rodbav, comitatul Făgăraș, azi în comuna Șoarș, județul Brașov - d. 27 iulie 1966) a fost un folclorist român.

A fost licențiat al Facultății de litere a Universității din Cluj (1922). În perioada 1923-1925, se află la Paris la „École roumaine en France”; se specializează în folclor și frecventează „L’École des langues orientales vivantes”, unde ține o conferință despre „Cendrillon”[1]. Activitatea sa la Școala (română) de la Fontenay-aux-Roses s-a materializat prin două studii importante: „Le cheval merveilleux dans l’épopée populaire” (1924) și „La mort-mariage: une particularité du folklore balcanique” (1925).

Întors la Cluj, lucrează la Biblioteca Universității, colaborând și la Muzeul Etnografic al Ardealului. În anii ’20, la Muzeul limbii române, în jurul lui Sextil Pușcariu, se formează o adevărată „școală lingvistică”, cunoscută și peste hotare. Mușlea colaborează la partea de folclor a chestionarelor. În cadrul Societății etnografice române, prezintă comunicarea „Șcheii de la Cergău și folclorul lor”.

În 1927 și-a susținut teza de doctorat („Obiceiul junilor brașoveni”).

În anul 1928 s-a căsătorit cu Maria Lipăneanu (n. 17 august 1901, d. 9 octombrie 1967), fostă colegă de facultate, în care va avea întotdeauna o colaboratoare statornică și neobosită, manifestînd un viu interes pentru cercetarea științifică.

După o călătorie de documentare la vechile arhive folclorice din țările nordice, în anul 1929, adresează un memoriu Academiei Române, în care atrage atenția asupra primejdiei dispariției „monumentelor singurei noastre civilizații autohtone” și propune înființarea unei Arhive de folclor; aceasta ia naștere, în 1930, la Cluj, pe lîngă Muzeul limbii române, sub conducerea lui Mușlea. Întîia îndatorire a viitoarei instituții consta în organizarea unor culegeri sistematice din întreaga țară, prin chestionare și specialiști trimiși pe teren, precum și publicarea unui „Anuar al Arhivei de folclor”. În cele șapte volume ale Anuarului - apărute în perioada 1932-1945 – au putut fi tipărite atât monografii folclorice cât și studii legate de istoria folclorului și a folcloristicii românești. Mușlea publică astfel lucrările Academia Română și folclorul, Ion Bianu și folclorul, Ovid Densusianu, folclorist precum și monografia Cercetări folclorice în Țara Oașului. După 1930 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Cluj, însă continuă munca începută la Arhiva de folclor, întocmind și publicând o serie de bibliografii anuale ale tuturor tipăriturilor mai importante ce conțin articole de cultură populară. Are, de asemenea, o contribuție importantă și la bibliografia etnografică internațională, prin colaborarea, începută în anul 1928, cu elvețianul Paul Geiger.

În anul 1947 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Odată cu instaurarea comunismului, Ion Mușlea va fi înlăturat de la Biblioteca Universității și din Academie. Cu timpul, i se va permite să activeze în cadrul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei și a Institutului de lingvistică din Cluj, unde fusese înglobată și Arhiva. Viața și activitatea folcloristului este consacrată, de acum, cercetării științifice. Mușlea abordează o lucrare extrem de vastă, constând în extragerea materialului folcloric din răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu. Din păcate, nu va reuși să o ducă la bun sfârșit, fiind publicată abia în 1970 de către Octavian Bîrlea. În schimb, în 1957, a încheiat lucrarea monografică „Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania”, care – dat fiind conținutul – nu va vedea lumina tiparului decât în 1994.
În aceiași ani ’50, deosebit de rodnici, Mușlea publică ediția critică a colecției Nicolae Pauleti, lucrările despre Ion Pop-Reteganul sau comunicările despre Jocurile de copii, Joimărița și Dr. M. Gaster sau Timotei Cipariu, ocupându-se intens și de cercetarea teatrului popular. Mai puțin cunoscută a rămas, însă, activitatea substanțială pe care a desfășurat-o în domeniile bibliologiei, biblioteconomiei sau a istoriei tipăriturilor vechi.

A fost fratele lui Candid Mușlea, preot și cercetător al istoriei Brașovului.

Note [modificare]

  1. ^ În română: „Cenușăreasa”

Bibliografie [modificare]