Elie Dăianu
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Elie Dăianu (n. 9 martie 1868, în Cut, Alba, d. 11 septembrie 1956, în Cluj) a fost unul dintre cărturarii și teologii de seamă ai Ardealului până și după unirea de la 1918.
Viața [modificare]
Studiile gimnaziale și le-a făcut în Sibiu și Blaj, cele teologice la Universitatea din Budapesta (1989 - 1892), apoi cele filologice la universitățiile din Graz si Budapesta, încheind cu lucrarea de doctorat la cea din urmă. A fost redactor la "Tribuna" și "Foaia Poporului" din Sibiu între 1896 - 1900, profesor suplinitor la Seminarul teologic din Blaj, concomitent profesor de germană și română la gimnaziul din Blaj între 1900 - 1902, preot și protopop în Cluj din 1902. După 1918 a devenit președinte al Comisiei Monumentelor Istorice secția pentru Transilvania, apoi senator și deputat în Parlamentul României.
Opera [modificare]
A înființat și condus "Răvașul", o revistă culturală ilustrată săptămânală din Cluj, între anii 1903 - 1910, în care a publicat o serie de studii istorice și a tradus supplexul din 1791 în românește, a scris biografiile unor oameni de seamă, a militat pentru refacerea unității bisericești a românilor din Transilvania. A fost de asemenea autor și editor al mai multor lucrări de cultură românească.
Legături externe [modificare]
- CreștinOrtodox.ro Dicționarul teologilor români: Elie Dăianu
