Gherman, patriarhul Constantinopolului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului, este pomenit în Sinaxar în luna mai, ziua a douăsprezecea. A trăit în secolul al VIII-lea.

Acest părinte al nostru Gherman a fost fiul lui Iustinian Patriciul, care era bărbat luminat și vestit în zilele împăratului Heraclie, ocârmuind multe domnii sub stăpânirea lui Iustinian Patriciul, fiind lăudat de sfatul împărătesc pentru faptele lui cu desăvârșire bune și pentru dreapta credință, a fost zavistuit de nepotul lui Heraclie, adică de Constantin Pogonatul și omorât, iar feciorul lui, sfântul Gherman, fiind foarte mic, a fost castrat și rânduit în clerul bisericii celei mari din Constantinopol.

Acesta socotind ceea ce i s-a întâmplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumnezeieștilor Scripturi. Și suindu-se și sporind spre multă cunoștință cu ascuțimea firii sale, și cu cele de-a pururea osteneli și îndreptându-și bine viața sa, a fost hirotonit episcop bisericii Cizicului, neluând însă fieștecum treptele, ci cu orânduială.

După aceea, trebuind bisericilor ocârmuire înțeleaptă, a fost trecut din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtând cârma și îndreptând poporul lui Dumnezeu cu multe învățături și tâlcuind cele mai adânci și cu anevoie de priceput părți ale Scripturii, și luminând bisericile credincioșilor cu prăznuitoare cuvinte și laude, și îmblânzind și îndulcind greutatea și asprimea privegherilor cu versuri și cu cântări.

Iar Leon Isaurul, ținând împărăția creștinilor tirănește, a început întâi a huli asupra lui Dumnezeu, și s-a apucat a ocărî sfintele icoane, și nici nu asculta cele mai bune dovediri ce se făceau din Sfintele Scripturi, cum că trebuie a se da cinste și închinăciune sfintelor icoane, ci încă a ars și cărțile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. Din aceasta cunoscând sfântul că învăța pe un surd și fără de rușine și ne-priceput, punându-și omoforul pe sfânta masă, a ieșit din Patriarhie, și mergând la părinteasca sa casă ce se zicea a lui Platanie, acolo sta în liniște. Și în bune bătrâneți viața și-a sfârșit, trecând peste nouăzeci de ani, iar sfintele lui moaște nu numai când erau aduse la îngropare au vindecat pe mulți de feluri de boli, ci și după îngropare izvorăsc totdeauna vindecări celor ce cu credință se apropie de ele. Deci le-au îngropat în sfânta mânăstire a locului. Și se face praznicul lui în sfânta biserică cea mare.

Surse[modificare | modificare sursă]

Sinaxar