Anatemă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anatema este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Galateni 1,8, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.
Anatema – sensul cuvântului este acela de condamnare, excludere din societate, pieire veșnică. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor! [1]
Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.
