Galatea (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un satelit. Pentru un asteroid, vedeți 74 Galatea.
Galatea
Galatea moon.jpg

Fotografie făcută de Voyager 2.
Nume alternativ Neptun VI
Numit după Galatea
Date generale
Descoperire Stephen P. Synnott[1] și Voyager Imaging Team,
iulie 1989
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 61.953 ± 1 km
Excentricitatea 0,00004 ± 0.00009
Perioada siderală 0,42874431 ± 0,00000001 zile
Înclinarea față de ecuator 0,052 ± 0,011° (la ecuatoul lui Neptun)
Date fizice
Raza medie 88 ± 4 km[2]
Volumul ~2,8×106km³
Masa 2,12 ± 0,08 ×1018 kg[3]
Densitatea medie ~0,75 g/cm³ (estimate)[2]
Accelerația gravitațională la suprafață ~0,018 m/s2[a]
Viteza de eliberare ~0,056 km/s[b]
Albedo 0,08[4][2]
Temperatura la suprafață ~ -222 °C /51 K medie (estimată)
Magnitudine aparentă 21,9[2]
Galatea în interiorul unui arc de inel slab lângă Neptun.

Galatea (greacă: Γαλάτεια), cunoscut ca Neptune VI, este al patrulea cel mai apropiat satelit interior a lui Neptun. El este denumit în cinstea lui Galatea, una dintre Nereidele din legendele grecești.

Galatea a fost descoperită în iulie 1989 cu ajutorul imaginilor făcute de sonda spațială Voyager 2. El a primit denumirea temporară de S/1989 N 4[5] Descoperiea a fost anunțată (IAUC 4824) la 2 august 1989, dar numai că textul vorbește de „10 cadre luate de peste 5 zile”, data descoperii conform lor fiind înaintea lui 28 iulie. Denumirea i-a fost dată la 16 septembrie 1991.[6]

El este de formă neregulată și nu prezintă nici un semn de vreo modificare geologică. Este probabil că acesta este un morman de moloz re-atras din fragmentele sateliților originali ai lui Neptun, care au fost devastate de perturbațiile lui Triton la scurt timp după capturarea ca satelit într-o orbită inițială foarte excentrică.[7]

Orbita lui Galatea se află aproapierea, dar în afara orbitei lui Thalassa și doar în interiorul Inelului Le Verrier. Așa cum este, de asemenea, sub raza orbitei sincrone a lui Neptun, acesta se rotește lent în spirală spre interior din cauza deaccelerării mareelor și poate avea un impact în cele din urmă cu atmosfera lui Neptun, sau se poate sparge într-un inel planetar la trecerea Limitei Roche ca urmare a forțelor întinderii mareelor.

Galatea pare a fi un satelit păstor pentru Inelul Adams care este de 1000 km în afara orbitei sale. Rezonanța cu Galatea, în raport de 42:43 este de asemenea considerată cel mai probabil ca mecanismul pentru a limita arcele unice de apel care există în acest inel.[8] Masa lui Galatea a fost estimată pe baza perturbatiilor radiale pe care le provoacă în inel.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gravitația la suprafață a fost obținură cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: Gm/r2.
  2. ^ Viteză de eliberare a fost obținură cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: 2Gm/r.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Planet Neptune Data http://www.princeton.edu/~willman/planetary_systems/Sol/Neptune/
  2. ^ a b c d Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 24 octombrie 2008. http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par. Accesat la 13 decembrie 2008. 
  3. ^ a b Porco, C.C. (1991). „An Explanation for Neptune's Ring Arcs”. Science 253 (5023): 995–1001. doi:10.1126/science.253.5023.995. PMID 17775342. Bibcode1991Sci...253..995P. 
  4. ^ doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2 10.1016/S0019-1035(03)00002-2
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  5. ^ Marsden, Brian G. (2 august 1989). „Satellites of Neptune”. IAU Circular 4824. http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/04800/04824.html. Accesat la 26 octombrie 2011. 
  6. ^ Marsden, Brian G. (16 septembrie 1991). „Satellites of Saturn and Neptune”. IAU Circular 5347. http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/05300/05347.html. Accesat la 26 octombrie 2011. 
  7. ^ doi:10.1016/0019-1035(92)90155-Z 10.1016/0019-1035(92)90155-Z
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  8. ^ Namouni, F. (2002). „The confinement of Neptune's ring arcs by the moon Galatea”. Nature 417 (6884): 45–7. doi:10.1038/417045a. PMID 11986660. http://www.nature.com/cgi-taf/DynaPage.taf?file=/nature/journal/v417/n6884/abs/417045a_fs.html. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Galatea (satelit)