Proteus (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Proteus
Proteus (Voyager 2).jpg

Fotografie făcută de Voyager 2.
Nume alternativ Neptun VIII
Numit după Proteu
Date generale
Descoperire Voyager 2 și Stephen P. Synnott
16 iunie 1989
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 117.647 ± 1 km (4,75 RN)
Excentricitatea 0,00053 ± 0,00009
Perioada siderală 1,12231477 ± 0,00000002 zile
Viteza medie pe orbită 7,623 km/s
Înclinarea față de ecuator 0,524° (la ecuatoul lui Neptun)
Date fizice
Raza medie 210 ± 7 km[1]
Volumul 3,4 ± 0,4 ×107km³[2]
Masa 4,4×1019 kg[a]
Densitatea medie ~1,3 g/cm³ (estimate)[1]
Accelerația gravitațională la suprafață 0.07 m/s2[b]
Viteza de eliberare 0,17 km/s[c]
Albedo 0,096[1][3]
Temperatura la suprafață ~51 K
Magnitudine aparentă 19,7[1]

Proteus (greacă: Πρωτεύς), cunoscut și ca Neptune VIII, este al doilea satelit natural al lui Neptun ca mărime și cel mai mare satelit interior al planetei. El a fost descoperit de sonda spațială Voyager 2 în anul 1989 și denumit în cinstea lui Proteu, zăul mării care avea capacitatea de a metamorfoza din mitologia greacă. Proteus îl înconjoară pe Neptun cu o orbită ecuatorială apropiată, care se află la o distanță de aproximativ 4,75 raze ecuatoriale a planetei.

În ciuda faptului că are un diametru mai mare de 400 km, Proteus are o formă oarecum neregulată, cu multe fațete concave și un relief care ajunge la o înălțime de 20 km. Suprafața sa este întunecată, de culoare neutră și plină de cratere. Cel mai mare crater are peste 200 km în diametru. Există, de asemenea, o serie de falii, șanțuri și văi legate de cratere mari.

Proteus, probabil, nu este un corp care s-a format odată cu Neptun; se crede că a fost atras mai târziu din resturile formate atunci când a fost capturat cel mai mare satelit Neptun, Triton.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Masa a fost calculată prin înmulțirea volumului lui Stooke (1994)[2] cu o presupusă densitate de 1.300 kg/m3. În cazul în care se folosește dimensiuni puțin mai mari din documentele anterioare masa va crește la 5×1019 kg.[1]
  2. ^ Gravitația la suprafață a fost obținută cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: Gm/r2.
  3. ^ Viteza de eliberare a fost obținută cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: 2Gm/r.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 18 octombrie 2010. http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par. Accesat la 11 octombrie 2011. 
  2. ^ a b doi:10.1007/BF00572198 10.1007/BF00572198
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  3. ^ doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2 10.1016/S0019-1035(03)00002-2
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Proteus (satelit)