Despina (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Despina
Despina.jpg

Fotografie făcută de Voyager 2.
Nume alternativ Neptun V
Numit după Despoina
Date generale
Descoperire Stephen P. Synnott[1] și Voyager Imaging Team,
iulie 1989
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 52.526 ± 1 km
Excentricitatea 0,0002 ± 0,0002
Perioada siderală 0,33465551 ± 0,00000001 zile
Înclinarea față de ecliptică 28,56°
Înclinarea față de ecuator 0,216 ± 0,014° (la ecuatoul lui Neptun)
Date fizice
Raza medie 75 ± 3 km[2]
Volumul ~1.8×106km³
Masa ~2.2×1018 kg
(în baza densității)
Densitatea medie ~1.2 g/cm³ (estimată)[2]
Accelerația gravitațională la suprafață ~0.026 m/s2[a]
Viteza de eliberare ~0.063 km/s[b]
Albedo 0,09[3][2]
Magnitudine aparentă 22,0[2]

Despina (latină: Despœna, greacă: Δέσποινα), cunoscută și ca Neptun V, este al treilea cel mai apropiat satelit interior a lui Neptun. El este denumit în cinstea lui Despoina, o nimfă care a fost o fiica lui Poseidon și Demeter.

Despina a fost descoperit la sfârșitul lunii iulie 1989 din imaginile făcute de sonda spațială Voyager 2. I s-a dat denumirea temporară de S/1989 N 3.[4] Descoperiea a fost anunțată (IAUC 4824) pe 2 august 1989, dar numai textul vorbește de „10 cadre luate de peste 5 zile”, data descoperii conform lor fiind înaintea lui 28 iulie. Denumirea i-a fost dată la 16 septembrie 1991.[5]

O simulare care ne arată cum Despina îl orbitează pe Neptun

Despina este de formă neregulată și nu prezintă nici un semn de vreo modificare geologică. Este probabil că acesta este un morman de moloz re-atras din fragmentele sateliților originali ai lui Neptun, care au fost devastate de perturbațiile lui Triton la scurt timp după capturarea ca satelit într-o orbită inițială foarte excentrică.[6]

Orbita lui Despina se află aproapierea, dar în afara orbitei lui Thalassa și doar în interiorul Inelului Le Verrier. Așa cum este, de asemenea, sub raza orbitei sincrone a lui Neptun, acesta se rotește lent în spirală spre interior din cauza deaccelerării mareelor și poate avea un impact în cele din urmă cu atmosfera lui Neptun, sau se poate sparge într-un inel planetar la trecerea Limitei Roche ca urmare a forțelor întinderii mareelor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gravitația la suprafață a fost obținură cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: Gm/r2.
  2. ^ Viteză de eliberare a fost obținură cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: 2Gm/r.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Planet Neptune Data http://www.princeton.edu/~willman/planetary_systems/Sol/Neptune/
  2. ^ a b c d Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 24 octombrie 2008. http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par. Accesat la 13 decembrie 2008. 
  3. ^ doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2 10.1016/S0019-1035(03)00002-2
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  4. ^ Marsden, Brian G. (2 august 1989). „Satellites of Neptune”. IAU Circular 4824. http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/04800/04824.html. Accesat la 26 octombrie 2011. 
  5. ^ Marsden, Brian G. (16 septembrie 1991). „Satellites of Saturn and Neptune”. IAU Circular 5347. http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/05300/05347.html. Accesat la 26 octombrie 2011. 
  6. ^ doi:10.1016/0019-1035(92)90155-Z 10.1016/0019-1035(92)90155-Z
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual

Legături externe[modificare | modificare sursă]