Ferdinand I al Bulgariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand I
Zar Ferdinand Bulgarien.jpg
Țar al Bulgariei
Domnie 7 iulie 1887 – 3 octombrie 1918
Predecesor Alexandru
Succesor Boris III
Căsătorit(ă) cu Marie Louise de Bourbon-Parma
Eleonore de Reuss-Köstritz
Urmași
Boris III
Prințul Kiril
Prințesa Eudoxia
Prințesa Nadejda
Nume complet
Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria
Casa regală Casa de Saxa-Coburg și Gotha
Tată August de Saxa-Coburg-Gotha
Mamă Clémentine de Orléans
Naștere 26 februarie 1861
Viena, Imperiul austriac
Deces 10 septembrie 1948 (87 ani)
Coburg, Zonele aliate de ocupație din Germania
Înmormântare Biserica catolică Sf. Augustin

Ferdinand (26 februarie 186110 septembrie 1948),[1] născut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, a fost conducător al Bulgariei din 1887 până în 1918, inițial ca knyaz (prinț regent, 1887–1908) mai târziu ca țar (1908–1918). De asemenea, a fost autor, botanist, entomolog și filatelist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand s-a născut la Viena, ca prinț Koháry, ramură a familiei ducale de Saxa-Coburg-Gotha. A crescut în mediul cosmopolit al înaltei nobilimi austro-ungare și pe domeniile ancestrale ale familiei din Slovacia și Germania.

Fiu al prințului August de Saxa-Coburg-Gotha și a soției sale, Clémentine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip I al Franței, Ferdinand a fost nepotul Ducelui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha și al regelui Leopold I al Belgiei. Tatăl său August a fost frate al regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și văr primar cu regina Victoria, Albert, Prinț Consort, împărăteasa Charlotte a Mexicului și Leopold al II-lea al Belgiei. Ultimii doi erau veri primari ai lui Ferdinand și prin mama sa, prințesă de Orléans. Ferdinand a avut printre strămoși conducători ai Bulgariei medievale atât din partea tatălui cât și a memei.

Prinț al Bulgariei[modificare | modificare sursă]

Ferdinand al Bulgariei

Primul Knyaz (prinț regent) al celui de-Al Treilea Stat bulgar, Alexandru de Battenberg, a abdicat în 1886 după numai șase ani de la alegerea sa.[2] Ferdinand a fost ales Knyaz de Marea Adunare Națională a Bulgariei la 7 iulie 1887 după calendarul gregorian.[2] In desperate attempts to prevent Russian occupation of Bulgaria, the throne had been previously offered, before Ferdinand's acceptance, to princes from Denmark to the Caucasus and even to the King of Romania.[3] Ascensiunea lui a fost primită cu neîncredere de multe case regale din Europa. Regina Victoria, verișoara primară a tatălui său, a declarat primului ei ministru: "Este total nepotrivit ... delicat, excentric și efeminat ... trebuie oprit imediat."[4] Spre uimirea detractorilor săi inițiali, Ferdinand a avut succes în general în primele două decade ale domniei sale.[4]

Viața politică internă a Bulgariei a fost dominată în primii ani ai domniei lui Ferdinand de liderul Partidului Liberal Ștefan Stambolov, a cărui politică externă a văzut o răcire accentuată în relațiile cu Rusia, văzută ca fostă protectoare a Bulgariei.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Se crede că Ferdinand a fost bisexual de-a lungul întregii sale vieți, dar până la vârsta de mijloc au predomninat femeile.[5]

Ferdinand a intrat într-un mariaj de conveniență[6] cu Prințesa Marie Louise de Bourbon-Parma, fiica lui Roberto I de Parma și a Prințesei Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii, la 20 aprilie 1893 la Villa Pianore în Lucca, Italia. Cuplul a avut patru copii:

Marie Louise a murit la 31 ianuarie 1899 după ce a născut-o pe fiica ei Nadejda. Ferdinand nu s-a mai gândit la căsătorie până când mama sa, Prințesa Clémentine, a murit în 1907. Pentru a îndeplini obligațiile dinastice și a oferi copiilor săi o figură maternă, ​​Ferdinand s-a căsătorit cu Eleonore Caroline Gasparine Louise, prințesă Reuss-Köstritz, la 28 februarie 1908.[7]

Ferdinand își petrecea periodic vacanțele la Capri, atunci faimos pentru locul de întâlnire al gay-ilor bogați.[8]

Căderea lui Stambolov (mai 1894) și, ulterior, asasinarea lui (iulie 1895), au deschis calea pentru o reconciliere a Bulgariei cu Rusia efectuată în luna februarie 1896 prin convertirea prințului Boris de la romano-catolicism la ortodoxism. Totuși, această mutare a adus multă animozitatea printre rudele sale catolice austriece, în special a unchiului său, împăratul Franz Joseph I al Austriei.

Țar al Bulgariei[modificare | modificare sursă]

Țarul Ferdinand al Bulgariei

La 5 octombrie 1908 (sărbătorit la 22 septembrie), Ferdinand a proclamat independența de jure a Bulgariei față de Imperiul Otoman. De asemenea, el a ridicat statutul Bulgariei la nivel de regat și s-a autoproclamat țar sau rege. Declarația de independență a Bulgariei a fost proclamată de el la biserica Sfinâii Patru Martiri din Tărnovo. A fost acceptat de Turcia și celelalte puteri europene.[3]

Ferdinand a fost cunoscut ca fiind un personaj cu o problemă de caracter. La o vizită la împăratul german Wilhelm al II-lea în 1909, Ferdinand stătea rezemat la o fereastră a noului palat din Potsdam atunci când împăratul a venit din spatele lui și l-a pălmuit la fund. Ferdinand a fost ofensat de gestul și împăratul și-a cerut scuze. La 15 iulie 1910 la o vizită în Belgia, Ferdinand a devenit primul șef de stat care a zburat cu un avion.[9]

Ca mulți conducători dinaintea lui într-o țară ortodoxă, Ferdinand a avut un "vis al unui nou Bizanț".[10] În 1912, Ferdinand s-a alăturat altor state balcanice într-un asalt asupra Imperiului Otoman pentru a elibera teritoriile ocupate. A văzut acest război ca pe o nouă cruciadă declarând că aceasta este "o luptă dreaptă, mare și sfântă a Crucii împotriva Semilunii".[11] Bulgaria a contribuit cu cel mai mare număr de soldați. Marile puteri au insistat asupra creării unei Albanii independente.[3] Curând după aceea, Bulgaria a atacat aliații săi recenți Serbia și Grecia iar ea însăși a fost atacată de către România și Imperiul Otoman și a fost învinsă.

Cu toate acestea, Tratatul de la București din 1913 i-a dat unele câștiguri teritoriale în Bulgaria. I-a fost asigurată o zonă mică de teren care i-a permis accesul la Marea Egee.[3]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]