Moară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la instalația mecanică de fărâmițat materiale. Pentru alte sensuri, vedeți Moara (dezambiguizare).
Moară de apă
Moară de vânt

Moara este o mașină folosită la măcinarea cerealelor, pentru a se obține făină, sau la fărâmițarea diferitor materiale, precum cărbunele sau minereurile, în granule de dimensiuni mici.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Substantivul românesc moară este moștenit din latină mola[1]: „piatră de moară”, „moară”.[2]

Clasificări[modificare | modificare sursă]

După construcție, morile se clasifică în:

  • mori cu bile;
  • mori cu tăvălugi;
  • mori cu fluid.

Moara cu bile este constituită dintr-o tobă cu diametrul de 0,9-5 m și lungimea de 0,9–8 m, în care se rotesc bile de fontă, oțel ș.a. Se folosește în industria minieră la fărâmițarea cărbunelui, minereului, la producerea cimentului etc.

Moara cu tăvălugi este alcătuită dintr-o cupă metalică în care se rostogolesc tăvălugi de metal, strivind materialul încărcat, și din câteva lopeți îndoite pentru amestecarea acestuia. Este folosită la producerea ceramicii și a materialelor refractare.

Moara cu fluid macină materialul până la granule de 0,001-0,005 mm diametru, care se debitează în ejectoare alimentare cu aer comprimat (4-8 atmosfere) sau cu abur supraîncălzit.[3]

Morile de apă[modificare | modificare sursă]

România[modificare | modificare sursă]

Complexul mulinologic de la Rudăria[modificare | modificare sursă]

În fosta localitate Rudăria (astăzi Eftimie Murgu), lângă localitatea Bozovici, în Banat, există cel mai mare complex munologic din sud-estul Europei. Localitatea este așezată pe pârâul Rudărica, un afluent al Nerei.

Moară de apă cu ciutură în Cheile Rudăriei

Pe Valea Rudăriei, în anul 1772 au existat opt mori, iar din 1874 până în 1910 au existat 51 de mori. Inundațiile din acea primăvară au luat 28 dintre ele. Localnicii le-au refăcut pe unele, iar pe altele le-au abandonat. Toate morile au fost protejate de câte o stâncă masivă și sunt funcționale. La una, pentru a redirecționa apa, oamenii au săpat cu dalta și ciocanul un tunel prin munte, înalt de doi metri, lat de un metru și jumătate și lung de aproape 30 de metri. La început, roțile morilor au fost din lemn, apoi, în anii 1980, din metal. Practic, acestea sunt acționate de forța apei. Lagărul care susține mișcarea de rotație este din cremene albă. În 24 de ore, o moară a măcinat o cantitate de 130 de kilograme de făină.

După revoluția din 1989 morile de la Rudăria au fost lăsate în paragină. Acum mai sunt doar 22, dintre care 13 în comună și nouă, în apropiere. Ele au fost introduse în patrimoniul național și se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra" din Sibiu. Specialiștii de la Sibiu au reușit printr-o finanțare europeană să recondiționeze morile în perioada septembrie 2000 – februarie 2001, acestea constituind cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.[4] Finanțarea proiectului a fost asigurată prin EUROART – fondul cultural european pentru România finanțat de Uniunea Europeană.[5]

Acum este vorba de un ansamblu alcătuit din 22 de mori de apă cu roată orizontală, construcții din lemn de dimensiuni reduse, utilizate pentru necesitățile de măcinare de cereale ale comunității.[5]

Și astăzi rândașii (de la rând) folosesc și întrețin în sistem asociativ morile de apă. O moară aparținea mai multor familii, care aveau pe rând dreptul să o folosească. O zi pe lună moara era oprită pentru întreținere, operațiune la care toți rândașii erau obligați să ia parte. În condițiile actuale comunitatea locală nu mai are nevoie de întreaga putere de măcinare a morilor și se încearcă adaptarea obiceiului descris pentru a folosi mai puține mori odată (folosirea morilor prin rotație).[6]

Morile au la bază o arhitectură vernaculară tradițională asemănătoare sistemului Kaplan, cu roată orizontală și ax vertical. Pentru că râul nu are debitul foarte mare localnicii au construit mici baraje pentru a asigura fluxul de apă necesar funcționării morilor.[6]

Situl este înscris în Lista Monumentelor Istorice din Romania ca obiectiv de valoare națională - grupa valorică A.[5]

Autenticitatea sistemului constructiv tehnic este păstrată în întregime. Unele roți și jgheaburi au fost înlocuite, încă din anii 80, cu elemente metalice perfect similare, din motive de eficiență în exploatare.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
  2. ^ G. Guțu, Dicționar latin - român
  3. ^ Enciclopedia sovietică moldovenească, Chișinău, 1972.
  4. ^ România Liberă, Paradisul morilor de apă, Larisa Neagoe, 25 ianuarie 2012, http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/paradisul-morilor-de-apa-251263.html
  5. ^ a b c d http://drumliber.ro/download/Rezervatia-Mulinologica-Rudaria.pdf
  6. ^ a b http://drumliber.ro/cel-mai-mare-parc-cu-mori-de-apa-din-se-europei-rudaria-eftimie-murgu/

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7.
  • G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Moară