Tenerife

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tenerife
Teide 3D - version1.gif
Imagine tridimensională a reliefului insulei Tenerife
Geografie
Tenerife locator.png
Coordonate 28°16′7″N 16°36′20″V / 28.26861°N 16.60556°V / 28.26861; -16.60556
Arhipelag Insulele Canare
Suprafață 2,034.38 km² km²
Țară
Spania Spania
Comunitate autonomă  Insulele Canare
Provincie Santa Cruz de Tenerife
Cel mai mare oraș Santa Cruz de Tenerife (221.956 locuitori)
Demografie
Populație 865.070
Densitate 425,23 loc/km²

Tenerife este cea mai mare insulă din arhipelagul Canare din Oceanul Atlantic, aparținând Spaniei. Insula are o lungime de 80 km, o lățime de 50 km și o suprafață de 2.034,38 km². Populația era de 839.000 locuitori conform recensământului din 2006 și de 908.555 în anul 2011, reprezentând 43% din populația totală a Insulelor Canare. Este insula cea mai populată a arhipelagului și a Spaniei.

Santa Cruz de Tenerife este capitala și reședința de guvern a insulei. Insula găzduiește Universitatea din La Laguna, fondată în anul 1792. Insula Tenerife este deservită de 2 aeroporturi, Tenerife North Airport si Tenerife South Airport, este centrul turistic și economic al arhipelagului, cu o populație de 222.643 locuitori.

Al doilea oraș ca mărime după numărul de locuitori (152.222), este San Cristóbal de La Laguna, singurul oraș din Canare declarat Patrimoniu al Umanității de către UNESCO. Insula deține și un alt obiectiv catalogat de UNESCO ca Patrimoniu al Umanității, Parcul Național Teide (înscris în anul 2007, al doilea cel mai vizitat parc al lumii),[1] care se află pe vulcanul Teide (3.718 m înălțime), cel mai înalt munte al Spaniei. Insula este cunoscută la nivel internațional și pentru Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife considerat al doilea ca mărime din lume și declarat petrecere de interes turistic internațional. De asemenea, insula posedă o arhitectură variată, de la cea colonială, până la adevărate monumente de arhitectură contemporană, cum este edificiul Auditoriului din Tenerife. Tenerife este cunoscută și ca o destinație turistică majoră a Spaniei, primind anual peste 5 milioane de turiști.[2]

Toponimia[modificare | modificare sursă]

Biserica Saint George, Tenerife

Sunt diverse nume pe care Tenerife le-a avut, în diverse contexte culturale, de-a lungul istoriei. Spre exemplu, primii locuitori ai insulei numiți guanche își numeau țara Achinet (Achined sau Chenet după alte ortografii) Romanii se refereau la ea ca la Nivaria (din latină nix, nivis, nieve însemnând zăpadă) cu referire la culmile înzăpezite ale vulcanului 'Tiende'. La același vulcan, aflat la acea vreme în erupție, se referă și unele hărți din sec. XIV-XV, care identifică insula ca fiind Insula Infernului. În final, tot 'Tiende' e responsabil și de numele actual al insulei, dat de benahoariți ( băștinașii din insula 'La Palma') numele fiind compus din Tene (munte) și ife (alb).

Geografia[modificare | modificare sursă]

Descriere generală[modificare | modificare sursă]

Teide, este cel mai înalt vârf din Spania și din oricare insulă din Oceanul Atlantic. Este al treilea vulcan de pe Pământ măsurat de la bază, după vulcanii Mauna Loa și Mauna Kea, amândoi situați în insula Hawaii.

Insula are coordonatele geografice 28°19′N 16°34′V / 28.317°N 16.567°V / 28.317; -16.567. Se află la 300 km de Continentul African și la 1.000 km de Peninsula Iberică. La fel ca și celelalte insule din arhipelag, Tenerife este de origine vulcanică. Ultimele trei erupții, care au creat insula, au avut loc cu 3,5 milioane ani în urmă. Cel mai recent cutremur a avut magnitudinea de 4 grade pe scara Richter, datând din anul 2002. Cel mai înalt punct al insulei - și chiar al întregii Spanii - este vârful vulcanului Teide, având altitudinea de 3.717 metri. De formă triunghiulară, Tenerife este cea mai mare insulă din Arhipelagulul Canare, având o suprafață de 2.034,38 km² și o lungime a coastei de 342 km.

Origine și formare[modificare | modificare sursă]

Tenerife este o insulă de origine vulcanică, a cărei formare începe să prindă contur pe fundul Oceanului Atlantic acum 20–50 milioane ani. Insula s-a format în urma erupțiilor vulcanice submarine, produse de mișcarea plăcii tectonice africane din Epoca Terțiară. Nașterea efectivă a insulei s-a întâmplat în miocen, acum 6 milioane de ani, după nenumărate erupții în urma cărora s-a depus o cantitate uriașă de lavă și fragmente de rocă, care au ieșit la suprafață. Un al doilea ciclu vulcanic, mai violent, a avut loc acum 3 milioane ani. Erupțiile au continuat, cu întreruperi, pană acum 800.000 ani, ducând la formarea masivelor muntoase, alte erupții importante au mai avut loc acum 200.000 ani.

Orografia și peisajele[modificare | modificare sursă]

Orografia abruptă a insulei și varietatea climei au creat un teritoriu cu multiple peisaje, formațiuni geografice și geologice, un rezultat al multiplelor erupții vulcanice. Parcul Național Tiede cuprinde extinse păduri de pin, suprapuse peste peisajul vulcanic al vârfurilor Tiede și Malpaís de Gűímar, Crestele Giganților (Acantilados de Los Gigantes) cu ale lui prăpăstii verticale, urmând zonele semideșertice cu plante rezistente la secetă și căldură. De asemenea, plajele naturale, precum El Medano (cu porțiuni protejate ca Montaña Roja și Montaña Pelada), văile cu floră tropicală și subtropicală, pădurile de dafin, cheile adânci și abrupte la Anaga și Teno întregesc acest peisaj unic.

Înălțimile centrale[modificare | modificare sursă]

Roques de García.

Din principalele structuri din Tenerife, înălțimile centrale cu complexul Tiede-Pico Viejo și zona Las Cañadas sunt cele mai proeminente. Este un semicerc de 130 km2 în mijlocul căruia se află supervulcanul Tiede-Pico Viejo, numit 'La Caldera' (cazanul). La sud de La Caldera se află Muntele Guajara, cu o înălțime de 2.718 m, care are în vârf un bazin endoreic cu sedimente vulcanice foarte fine numit Llano de Ucanca. În anul 1954 Tiende (și toată zona din jur) a fost declarat Parc Național și din iunie 2007, UNESCO recunoaște zona ca făcând parte din Patrimoniul Mondial. Ultimul vulcan care a erupt în vecinătatea lui Tiede a fost Chahorra o Narices del Teide în 1798.

Masive[modificare | modificare sursă]

Masivul Anaga (Macizo de Anaga), aflat în capătul de nord-est al insulei, cu aspect neregulat și accidentat, are, în general, înălțimi modeste, Cruz de Taborno atinge înălțimea de 1.024 m. Cu timpul (5,7 mil. de ani) materialul său s-a erodat profund făcând loc unei dense rețele de diguri, un mare număr de trepte și abrupte tăieturi verticale pe coasta Anagan.

Masivul Teno (Macizo de Teno) se află în nord-vestul insulei. Lacul Anaga s-a format în văile și cheile formate de eroziuni. Marerialul aici este mai vechi (7,4 milioane ani; Muntele Gala are cea mai mare înălțime: 1.342 m. Un peisaj mai deosebit al acestui masiv îl găsim pe coasta sudică, unde Acantilados de Los Gigantes au pereți verticali cu înălțimea de 500 m, pe alocuri.

Masivul Adeje (Macizo Adeje) se află în partea de sud a insulei. Principalul său reper este Roque del Conde (Piatra Contelui) cu înălțimea de 1.001 m.

Văi și ravene[modificare | modificare sursă]

Văile sunt o altă caracteristică marcantă a insulei. Cele mai importante sunt Valle de La Orotava si Valle de Güímar ambele formare de marea cantitate de sedimente ce au alunecat în mare, creând depresiuni în teren. Alte văi se întind între dealuri formate din depozite de sedimente care au alunecat din zonele mai înalte, ori simple ravene care în evolutia lor au devenit văi tipice. Tenerife are un mare număr de ravene, care sunt o caracteristică a peisajului, formate prin eroziunea suprafeței de-a lungul timpului. Impresionante sunt ravenele: Ruiz, Fasnia și Güímar, Inferno și Erques toate declarate arii naturale protejate de către autoritățile din Canare.

Coasta[modificare | modificare sursă]

Coastele din Tenerife sunt, în general, înalte și abrupte, mai ales în nordul insulei. Cu toate acestea insula are și 67 km de plaje,una dintre cele mai frumoase fiind El Médano. Pe coasta de nord sunt mai frecvente plajele de stâncă cu nisip negru, în timp ce pe coastele de sud și sud-vest sunt plaje tipice cu nisip fin și curat, cu tonalități luminoase.

Tuneluri vulcanice[modificare | modificare sursă]

Tuburile de lavă sau Tunelurile vulcanice sunt peșteri vulcanice formate când lava curge mai mult sau mai puțin fluid creând goluri în masa sa. Dintre multele tuneluri vulcanice existente pe insulă, Cueva del Viento din nordul orașului Icod de los Vinos este cel mai mare, chiar din Uniunea Europeană.

Clima[modificare | modificare sursă]

Tenerife este cunoscută în lume ca „Insula eternei primăveri” (Isla de la Eterna Primavera). Insula fiind la latitudinea Deșertului Sahara se bucură de o climă caldă pe tot parcursul anului cu o medie de 20°-22 °C iarna și 26°-28 °C vara. Clima temperată este controlată în mare măsură de vânturile alizee, a căror umiditate este concentrată, în deosebi, pe nordul și nord-estul insulei, creând nori între 600 și 1.800 m înălțime. Curentul rece al Insulelor Canare, are un efect de răcire pe coastă și plaje, de asemenea, topografia peisajului joacă un rol important în diferențele climatice prin numeroase sale văi.

Contraste climatice majore pe insulă sunt evidente, mai ales, în lunile de iarnă când este posibil să te bucuri de caldura soarelui pe coastă și de zăpadă la numai câțiva km, pe Tiede la 3.000 de metri deasupra nivelului mării. De asemenea, contraste majore sunt și la joasă altitudine, unde clima merge de la aridă în partea de sud-est în zona Santa Cruz de Tenerife la mediteraneană în nord-vest unde se află Buenaventura del Norte și La Orotava.

Vânturile din nord-vest aduc 73% din precipitații, iar aici umiditatea este mai crescută. Diferențele de precipitații sunt, mai ales, între anotimpuri, în lunile de vară din mai până în septembrie este de obicei secetă.

Apa[modificare | modificare sursă]

Cu toate că pe insulă precipitațiile sunt reduse, rezervele de apă sunt suficiente, datorită solului vulcanic poros și permeabil cu o absorție bună, dar și datorită condensării din zonele împădurite și a depozitului de gheață de pe vârfuri.

Date fiind, iregularitatea precipitațiilor și condițiile geologice ale insulei, construcția de baraje a fost evitată, așa ca, cea mai multă din apă(90%) vine din fântâni și din galerii de apă (tuneluri orizontale săpate în vulcan), care sunt cu miile pe insulă, un sistem important care extrage această resursă hidrologică. Aceste tuneluri sunt foarte periculoase datorită pungilor de gaz vulcanic ori dioxid de carbon care pot cauza o moarte rapidă.

Poluarea și calitatea aerului[modificare | modificare sursă]

Insulele Canare au un nivel redus al poluării aerului datorită lipsei fabricilor, a industriei, în general, dar și datorită vântului care mută în mod natural, orice aer contaminat de pe insulă. Conform darelor oferite de Ministerul Sănătății și al Industriilor din Spania, Tenerife este unul dintre cele mai curate locuri din țară cu un index al poluării sub media națională. Cu toate astea, sunt agenți care influențează nivelul poluării pe insulă, principalul agent poluator fiind rafinăria din Santa Cruz, centralele electrice din Las Caletillas și din Granadilla, traficul auto, crescut de numărul mare al turiștilor de pe insulă. În plus pe insula Tenerife ca și pe La Palma și poluarea ușoară trebuie controlată pentru a ajuta observatoarele astronomice aflate pe vărfuri. Apa este în deneral de foarte bună calitate, plajele curate cu ape ideale pentru baie.

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

In ciuda suprafeței mici, Insula Tenerife are o remarcabilă diversitate ecologică, care este consecința condițiilor speciale de mediu, orografiei distincte și a condițiilor climatice locale. Existența mai multor microclimate are ca consecință o bogată și diversă floră (1400 de specii de plante) dintre care peste o sută sunt endemice. Fauna insulei are multe nevertebrate endemice, reptile unice, specii de păsări și mamifere. Fauna din Tenerife include 400 de specii de pești, 56 de păsări, 5 reptile, 2 amfibieni, 13 mamifere terestre și câteva mii de nevertebrate, pe lângă câteva specii de țestoase marine, balene și delfini. Înainte de venirea aborigenilor Tenerife și Canarele erau locuite de specii endemice de animale acum dispărute ca șăpârla gigantică (Gallotia goliath) sau șobolanul gigant (Canariomys bravoi).

Vegetația din Tenerife se împarte în 6 zone importante legate direct de altitudine și de direcția în care sunt orientate:
  1. Zona joasă. Plante xerofile: 0–700 m. Tufe xerofile bine adaptate la seceta prelungită, soare intens și vânturi puternice. Specii endemice: tulichina, cactusul tulichină, hoya, etc.
  2. Zona pădurilor termofile: 200–600 m. Zonă de tranziție cu temperaturi și ploi moderate este o zona cu intensă activitate umană, care a deteriorat peisajul natural. Ca specii endemice avem varietăți locale de ienupăr, palmieri și altele.
  3. Zona pădurii de dafin: 500-1.000 m. Pădure densă, cu copaci uriași, descendenți din flora Erei Terțiare, aflată in zona cu frecvente căderi de precipitații și ceață. Găsim aici păduri de dafin, abanos, mahon, dar și un lăstăriș abundent cu tufe erbacee și ferigi.
  4. Zona arbuștilor de mirt: 1000–1500 m. Vegetație săracă în specii care înlocuiește pădurea de dafin, are o mare importanță forestieră. Gasim aici: mirtul de ceară(Myrica), ilex-ul, arbustul de landă (Erica arborea) etc.
  5. Zona pădurilor de pin: 800-1.000 m. Paduri întinse de pin cu lăstăriș rar și sărac ca specii. Avem aici pinul de Canare, trandafirul de stâncă etc.
  6. Zona alpină înaltă: peste 2000 metri. Climat uscat cu radiații solare intense și temperaturi extreme, cu faună adaptată la aceste condiții.

Arii naturale protejate[modificare | modificare sursă]

Aproape jumătate din teritoriul insulei (46,6%) se află sub protecția Red Canaria de Espacios Naturales Protegidos(Agenția pentru arii naturale protejate din Insulele Canare). Dintre cele 164 de de situri protejate in arhipelagul Insulelor Canare, 43 se află în Tenerife, fiind insula cu cele mai multe spații protejare. Zonele protejate din insulă reprezintă, de asemenea, 37% din totalul suprafetei protejate din arhipelag. Agenția are 8 categorii de protecție diferite, toate reprezentate în insulă, exceptând Parcul Național Tiede, cel mai mare parc natural din Canare(Pădurea Coroanei), mai sunt: 2 parcuri rurale (Anaga și Teno), 4 rezervații naturale integrale, 6 rezervații naturale speciale, 14 monumente naturale, 9 peisaje protejate și 6 situri de interes științific.

Parcurile Naționale[modificare | modificare sursă]

  • Parcul Național Teide

Rezervații naturale integrale[modificare | modificare sursă]

  • Rezervația Naturală Integrală Pijaral
  • Rezervația Naturală Integrală Ijuana
  • Rezervația Naturală Integrală Pinoleris
  • Rezervația Naturală Integrală de Roques Anaga

Rezervații naturale speciale[modificare | modificare sursă]

  • Rezervația naturală specială Barranco del Infierno
  • Rezervația naturală specială Chinyero
  • Rezervația naturală specială Las Palomas
  • Rezervația naturală specială Badlands de Güímar
  • Rezervația naturală specială Malpais Scratch
  • Rezervația naturală specială Red Mountain

Parcuri[modificare | modificare sursă]

Peisaj lunar, o arie protejată în cadrul Parcului Natural din Pădurea Coroanei.

  • Parcul natural Pădurea Coroanei

Parcuri rurale[modificare | modificare sursă]

  • Parcul rural Anaga
  • Pacrul rural Teno

Monumente ale naturii[modificare | modificare sursă]

  • Monumentul natural Cheilede la Güímar și Fasnia
  • Monumentul natural al Regelui Caldera
  • Monumentul natural Los Derriscaderos
  • Monumentul natural Muntele Galben
  • Monumentul natural Muntele Sentinel
  • Monumentul natural Muntele Roșu
  • Monumentul natural Muntele Guaza
  • Monumentul natural Los Frailes
  • Monumentul natural Muntele Tejina
  • Monumentul natural Munții Ifara
  • Monumentul natural Roque Garachico
  • Monumentul natural Roque de Jama
  • Monumentul natural Teide

Peisaje protejate[modificare | modificare sursă]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Despre istoria veche a insulei datele sunt puține și mai mult din izvoare arheologice, dat fiind ca primii locuitori ai insulei nu au cunoscut scrierea. Despre perioada de după colonizarea spaniolă , care cucerește prima insulă din arhipelagul Canarelor în 1402, iar Tenerife abia în 1494, după această dată lucrurile sunt mult mai clare.

Primii locuitori:Guanșii[modificare | modificare sursă]

Primii locuitori ai arhipelagului, veniți se pare din nordul Africii, undeva între anul 1000 î.e.n. și începutul e.n. sunt guanșii (în spaniolă, guanches). În Tenerife se pare că au ajuns după anul 500 î.e.n. Oricum, prima așezare cunoscută datează din jurul 200 î.e.n. Primii guanși aveau o tehnologie precară, chiar și pentru epoca de piatră, se îmbrăcau în piei de animale și locuiau în peșteri. Foloseau arme din lemn, obsidiană și piatră: sulițe (banot) de 1–2 m cu vârf de piatră șlefuită, buzdugane și scuturi.

Numele vine de la termenul aborigen Guanchinet sau Achinet în traducere literală însemnând „om din Tenerife” (de la guan=om și Chinet=Tenerife). A fost modificat de Juan Núñez de la Peña în „guanchos”.

Din punct de vedere lingvistic și genetic guanșii sunt înrudiți cu berberii din nordul Africii.

De-a lungul timpului au existat contacte sporadice între locuitorii Canarelor și cei de pe continentul african, în special, dar și de pe cel european. Numidienii, fenicienii și cartaginezii cunoșteau insula și o vizitau des. O dovedesc descoperirea pe insulă a unor pietre cu înscrisuri libiene sau numidice sau artefactele romane din insula Lanzarote care stau dovadă ca romanii care au cucerit nordul Africii au vizitat insula în sec I-IV e.n., iar mai târziu, mărturiile unor cronicari arabi ca Muhammad al-Idisri în Nuzahstul Mushtaq(din 1150 e.n.) în care povestește despre călătoria unor aventurieri portughezi din Lisabona în această zonă. Din sec. XIV e.n. datează niște artefacte baleare găsite pe câteva din insule care sugerează un contact cu navigatorii spanioli.

Religia, mitologia și obiceiurile funerare[modificare | modificare sursă]

Relativ puține lucruri sunt știute despre religia guanșe. Mai aveau o mare varietate de zei, zeițe sau demoni. Ei aveau un zeu suprem care în Tenerife se numea Așaman(Achamán). Conform tradiției zeii locuiesc în munți de unde coboară pentru a auzi rugăciunile oamenilor. demonul din Tenerife era numit Guayota care locuia pe crestele vulcanului Tiede unde era iadul numit Echeyde, alți demoni mai mici luau forma unor câini sălbatici lânoși negri numiți Tibicena, care locuiau în peșteri adânci din munte și care ieșeau noaptea și atacau vietățile și oamenii. Zei importanți erau și Magec - zeul soarelui și Chaxiraxi - zeița mamă.

Ritualurile se desfășurau în aer liber, lângă copaci sacrii, sau munți precum Tiede sau uneori, în peșteri (ca peștera Achibinico). Idoli au fost găsiți pe insulă, celebru fiind Guatimac (Muzeul de Arheologie din Puerto de la Cruz). De asemenea, existau vindecători mistici („Animeros”) care au supraviețuit și creștinismului până în sec. XX, cu credințe sincretice ce reuneau credințe guanșe, berbere și creștine. În Tenerife morții erau mumificați și duși în peșteri greu accesibile sau uneori, înmormântați sub tumuli. In Tenerife îmbălsămarea se facea mai ales prin învelitrea cu piei de oaie sau capră de către o clasă specială ce în care femeile îmbălsămau femei, iar bărbați, bărbați.

În 1933 a fost descoperită cea mai mare necropolă guanșe la Uchava în municipalitatea San Miguel de Abona, în sudul insulei, care se estimează a avea între 60 și 74 de mumii.

Organizarea teritorială înainte de cucerire[modificare | modificare sursă]

Cu aproximativ o sută de ani înainte de cucerirea de către spanioli, titlul de mencey (rege) a fost luat de către un rege guanches din Tenerife, care guverna peste un menceyato sau regat.Tinerfe cel Mare, fiul unui mencey Sunta guverna întreaga insulă de la Adeje din sud. După moartea sa cei 9 fii ai săi nu se înțeleg asupra succesiunii și împart insula în 9 menceyate și doua arhi-menceyate independente. Aceste menceyate și conducătorii (mincey-i) lor au fost:

Tenerife înainte de cucerire.

De asemenea, arhimenceyatul Punta del Hidalgo guvernat de Aguahuco un „sărman nobil” (Hidalgo pobre), fiul ilegitim al Marelui Tinerfe și apoi de Zebenzui.

Cucerirea spaniolă[modificare | modificare sursă]

Alonso Fernandez de Lugo presenting the native kings of Tenerife to Ferdinand and Isabella.

În decembrie 1493, Alonso Fernández de Lugo obține de la rege confirmarea dreptului de a conduce cucerirea insulei Tenerife. În aprilie 1494, venind din Gran Canaria, cuceritorul debarcă la Santa Cruz de Tenerife cu 2000 de pedestrași și 200 de călăreți. Construiesc un fort, avansează în interior și reușesc să captureze un rege local pe care îl prezintă la Curte lui Ferdinand și Isabellei. De remarcat este reacția diverșilor mincey la cucerire. Ei se împart în două grupuri o parte pentru pace (în spaniolă: bando de paz) și o parte pentru război (spaniolă: bando de guerra), din primul grup fac parte mencey-i din Anaga, Güímar Abona și Adeje din al doilea grup fac parte cei din Tegueste, Tacoronte, Taoro, Icoden și Daute. Grupul reacționar a reușit să întârzie cucerirea cu 2 ani. Deși forțele spaniole sub „adelantado” (guvernator militar) de Lugo suferă o înfrângere rușinoasă în prima bătălie de la Acentejo în 1494. În final, guanșii sunt înfrânți de tehnologia superioară și capitulează la 25 decembrie 1494. Ca și în celelalte insule, mulți aborigeni au devenit sclavi, în special cei din grupul de război, în timp ce o mare parte din populația nativă cedează în fața epidemiilor cum ar fi gripa și variola, boli infecțioase împotriva cărora societățile izolate nu au imunitate. În secolul de după cucerire începe o colonizare în masa cu emigranți din diverse zone ale Imperiului Spaniol în creștere (Portugalia, Flandra, Italia, Germania).

Atacul lui Horatio Nelson[modificare | modificare sursă]

Tenerife a fost atacat, ca și celelalte insule, de pirații de diferite naționalități (franceză, engleză, olandeză și berberă) de mai multe ori de-a lungul istoriei sale, în conformitate cu evoluția alianțelor și a războaielor Spaniei. Dintre aceste atacuri este notabil pentru locul său în istorie atacul britanic de 1797.

La data de 25 iulie, amiralul Horatio Nelson a atacat Santa Cruz de Tenerife, capitala insulei. După un atac violent, apărarea organizată de generalul Gutiérrez respinge ofensiva britanică. Nelson își pierde brațul drept lovit de un proiectil de tun în timp ce încerca să debarce. La data de 5 septembrie, o altă tentativă de debarcare este respinsă în regiunea Puerto Santiago de către locuitorii din Valea Santiago del Teide, care au aruncat cu pietre în englezi, din partea de sus a stâncii din Los Gigantes. Alți pirați, în principal englezi, au atacat, de asemenea, insula Tenerife cu diferite ocazii, Robert Blake (1656), Walter Raleigh, John Hawkins, John Genings (1706), Woodes Rogers și alții.

Sclavagism și plantații[modificare | modificare sursă]

Ca și în alte insule din grup, majoritatea populației native din Tenerife a fost înrobită sau exterminată datorită, în special, epidemiilor odată cu sosirea emigranților din diferite zone ale Europei asociate cu Imperiul spaniol (Portugalia, Flandra, Italia, Germania) care s-au stabilit pe insulă. Pădurea autohtonă de pin a fost defrișată spre a face loc plantațiilor de trestie de zahăr în 1520, iar în secolele următoare economia insulei s-a bazat pe culturi facile ca vița de vie pentru vin, cârmâz pentru coloranți sau banane.

Emigrația către Americi[modificare | modificare sursă]

Tenerife, ca și celelalte insule, a menținut o strânsă legătură cu America Latină. De la începutul colonizării Lumii Noi, multe expediții s-au oprit pe insulă, în drumul lor spre Americi și au alăturat echipajului mulți tenerifieni doritori de o viață mai bună. Este, de asemenea, de notat schimbul de specii plante și animale care a avut loc pe insula în timpul acestor călătorii. După un secol de creștere relativă bazată în special, pe comerțul cu produse viticole, din 1670 se încurajează emigrarea multor familii, în special, spre Venezuela și Cuba. De asemenea, începând cu această perioadă crește interesul Coroanei pentru a popula acele zone goale ale Americii, în scopul de a preveni ocuparea acestora de către alte puteri, așa cum sa întâmplat în cazul Jamaicăi ocupate de englezi sau al Guyanei colonizata de francezi, astfel că locuitorii din Canare sunt îndemnați către destinații columbiene noi. Agricultură în creștere bazată pe cacao în Venezuela și pe tutun în Cuba, de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul al XVIII-lea, a contribuit la depopularea aproape completă a unor orașe cum ar fi Buenavista del Norte, Vilaflor o Sauzal. Martor al acestei emigrații in masă este fondarea localității San Carlos de Tenerife în 1684, în apropiere de Santo Domingo pe atunci posesiune spaniola, azi capitala Repuiblicii Dominicane. Acest sat fondat de tenerifieni avea scopul de a opune rezistență francezilor care ocupaseră partea de vest a insulei spaniole. Între anii 1720 și 1730 coroana spaniolă mută 176 familii din Canare, inclusiv multe din Tenerife, către insula Puerto Rico din Caraibe. În anul 1726, în jur de 25 de familii din insulei au migrat în America de Sud unde au participat la fondarea orașului Montevideo. Patru ani mai târziu, în 1730, un alt grup a fondat orașul San Antonio din Texas (Statele Unite ale Americii). Apoi, între 1777 și 1783, din portul Santa Cruz de Tenerife pleacă fondatorii orașului San Bernardo (azi, St. Bernard Parish în Louisiana), în timp ce un alt grup se îndreaptă spre Florida. Migrația către Americi (în special către Venezuela și Cuba) continuă și în sec. XIX și XX, pe fondul problemelor economice cauzate de izolare. În ultimele decenii, datorită noii politici economice protecționiste și a avântului luat de turism, migrația s-a inversat și azi Tenerife primește un influx de populație, inclusiv întoarcerea multor descendenți ai insularilor, unii plecați de aici cu cinci secole în urmă.

Erupțiile vulcanice istorice[modificare | modificare sursă]

Erupțiile vulcanice care a avut loc în Tenerife despre deținem înregistrări istorice sunt limitate la cinci. Primul a fost în 1492 la Crab Volcano Boca și a fost observată de către Columb. O alta a avut loc în 1704, atunci când au erupt, sincron, vulcanii Arafo, Fasnia și Seven Springs. Doi ani mai târziu, în 1706, a fost cea mai mare erupție ca amploare din istoria cunoscută a vulcanului Trevejo. Această erupițe a produs o cantitate mare de lavă, care a îngropat orașul și portul de Garachico, la acel moment cel mai important de pe insulă. Următoarea erupție vulcanică a avut loc în secolul al XVIII-lea, când, în anul 1798, erupe vulcanul Teide. Ultima erupție din Tenerife este cea a vulcanului Chinyero care avut loc în 1909. Ulterior acestei date nu s-a mai înregistrat nici o erupție, dar nici una dintre erupțiile cunoscute nu a produs victime.

Istoria recentă[modificare | modificare sursă]

Alți vizitatori vin cu gânduri mai puțin ostile pe insulă în următoarele secole. În anul 1799 naturalistul Alexander von Humboldt a urcat pe vârful Teide și a remarcat frumusețea insulei.

Mulți turiști vizitează Tenerife începând cu anul 1890, în special orasele din nord: Puerto de la Cruz (declarat „obiectiv turistic” prin Ordonanta din 13 octombrie 1955) si Santa Cruz de Tenerife.

În martie 1936, generalul Francisco Franco a fost detașat în Tenerife de către guvernul republican, de teama influenței sale militare și politice, pentru a-l ține departe de centrele de putere.

Coliziunea dintre două aeronave ce a avut loc în 27 martie 1977 pe aeroportul Tenerife Nord, rămâne accidentul cu cel mai mare număr de decese din istoria aviației ! Conform reportajului difuzat de postul de televiziune National Geographic Channel - Air Crash Investigation, eroarea in urma careia s-a produs tragicul eveniment (583 persoane decedate), este datorată lipsei unui limbaj adecvat "la unison" pentru pilotii aeronavelor si turnul de control; Acest fapt a facut ca sa se intersecteze si sa intre in coliziune 2 aeronave, pe pista de decolare: KLM zborul nr.4805 - un zbor de tip charter apartinand companiei Holland International Travel Group si Pan American, zborul nr.1736 - o cursa transatlantic venita de la New York. Incidentul s-a produs si datorita lipsei de vizibilitate, in acea zi era o ceată foarte densă in zona aeroportului. Dezastrului i se mai adaugă incă o vină, cea a echipajului care pilota aeronava Pan American, care nu a făcut iesirea corectă pe la zona marcata C-3.

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Insula este împărțită în 31 de municipalități:

Economia[modificare | modificare sursă]

Tenerife este capitala economică a Insulelor Canare. Chiar dacă economia tenerifelor este specializată în sectorul serviciilor, cu 78% din totalul capacităților de producție, importanța celorlalte sectoare este vitală pentru bunul mers al economiei. În acest sens, un sectorul energetic care contribuie cu doar 2,85%, cu un rol important în dezvoltarea surselor regenerabile de energie. Industria reprezintă 5,80%, dar este o activitate în creștere pe insulă, mai ales în domeniul tehnologiilor avansate. În fine, sectorul construcțiilor cu 11,29% din totalul producției are o importanță strategică fiindcă este un domeniu cu o relativă stabilitate cu multiple posibilități de dezvoltare și oportunități de angajare.

Drago milenario din Icod de los Vinos

Turismul[modificare | modificare sursă]

Turismul este domeniul cel mai important al economiei din Canare, care este o destinație turistică majoră în lume. În anul 2005, 9.276963 de turiști (excluzându-i pe cei din alte părți ale Spaniei) au venit în Insulele Canare. Tenerife a avut 3.442787 sosiri în acel an, excluzând turiștii spanioli care au mai ridicat cu 30% procentul sosirilor. Conform Centrului de statistică din Canare (ISTAC) cel mai mare număr de turiști, pe țări, este din Marea Britanie, 1.600000 în 2005. Pe locul al doilea este Germania, urmată de Belgia, Olanda, Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Italia, Franța, Austria, Irlanda și Elveția. Turismul este mai prevalent în sudul insulei, care este mai călduros, mai uscat și are multe stațiuni bine dezvoltate, precum Playa de las Americas și Los Cristianos. Mai recent dezvoltarea coastei s-a extins spre nord de Playa de los Americas iar acum cuprinde și un cartier din La Caleta. După Moratoria, o lege trecută prin Parlamentul canarian din Santa Cruz de Tenerife, nici un hotel nu mai este permis a fi construit pe insulă, până când toate nu vor fi clasificate cu 5 stele și nu vor cuprinde diverse servicii precum cursuri de golf sau servicii de utilități pentru conferințe. Aceasta a fost trecută cu scopul de a îmbunătăți standardul serviciilor turistice și promovarea politicilor de mediu.

Zona cunoscută ca Costa de Adeje (Los Americas-Los Cristianos) are multe locații de clasă mondială și oportunități de relaxare lângă mare și plaje, precum centre de cumpărături, terenuri de golf, restaurante, parcuri acvatice, parcuri zoologice și teatre sau săli de congres.

În luxuriantul și verdele nord principalul stabiliment turistic este Puerto de la Cruz. Orășelul a păstrat farmecul vechiului port combinat cu influențe nord-europene. Totuși boom-ul turistic din anii '60 a schimbat aspectul orașului, făcându-l confortabil și cosmopolit în același timp, precum și o destinație favorită pentru turiștii maturi (în special germani și spanioli).

Istoria turistică a insulei începe în sec. XIX și se accentuează la începutul sec. XX, când din ce în ce mai mulți turiști străini încep să sosească, mai ales britanici. Din cauza războaielor mondiale sectorul se diminuează, dar începutul celei de-a doua jumătăți a secolului aduce o nouă formă de turism. Destinația favorită a fost inițial Puerto de la Cruz, datorită climei sale blânde și pentru numeroasele atracții pe care le oferă Valle de la Orotava, dar urmează și predilecția pentru soare și plaje în anii ’80, când s-a născut boom-ul turistic din sudul insulei, cu precădere în orașe ca Arona și Adeje, deplasându-se spre centre turistice ca Los Cristianos și Playa de Las Americas, care dețin acum 65% din hotelurile de pe insulă. Tenerife primește mai mult de 5 milioane de turiști în fiecare an, aceste date reflectă foarte buna calitate a resurselor de care depinde turismul (spațiu, energie, apă etc.)

Puncte de atracție[modificare | modificare sursă]

Piramidele din Güímar

Agricultura și pescuitul[modificare | modificare sursă]

De când turismul domină economia din Tenerife, sectorul serviciilor este cel mai important, iar industria și comerțul contribuie cu 40% din totalul veniturilor. Agricultura, un sector primar, și-a pierdut importanța tradițională în favoarea industriei și serviciilor. Agricultura contribuie cu mai puțin de 10% din PIB-ul insulei, dar contribuția sa este vitală și generează beneficii indirecte, cum ar fi menținerea aparenței rurale și a valorilor culturale tradiționale ale insulei.

Agricultura este centrată pe pantele nordice fiind influențată de altitudine și de orientare. În zona de coastă se cultivă roșii în sere și banane, produse cu un randament sporit care sunt exportate în Spania continentală și în restul Europei. În zona intermediară mai uscată se cultivă cartofi, tutun și porumb, în timp ce în sud importantă este ceapa.

Bananele reprezintă o cultură importantă în Tenerife, cu pondere mult mai mare decât în celelalte insule din Canare, cu o producție anuală de 150.000 tone (producția record în anul 1986 de 200.000 tone). Mai mult de 90% din total este destinat exportului, culturile de banane reprezentând 4200 de hectare. În ordinea importanței, după banane se mai cultivă: roșii, struguri, cartofi și flori. Pescuitul este de asemenea, un contribuitor important la economia Tenerifelor, Canarele reprezentând a doua zonă piscicolă a Spaniei.

Industria și comerțul[modificare | modificare sursă]

Comerțuț joacă în Tenerife un rol semnificativ, fiind favorizat de turism și reprezintă 20% din PIB. Principalul centru comercial este capitala Santa Cruz de Tenerife. Importante sunt și dezvoltările industriale, principala activitate fiind rafinarea petrolului, ce reprezintă 10% din PIB, capitala fiind exponentul principal al acestei activități. Produsele petroliere sunt exportate și în Peninsula Iberică, Africa și America de Sud.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Parque nacional del Teide: web oficial de Turismo de Tenerife
  2. ^ https://archive.is/20120605025544/noticias.terra.es/local/2009/0812/actualidad/canarias-recibe-593604-turistas-extranjeros-durante-el-mes-de-julio-un-16-menos-que-los-registrados-en-2008.aspx

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tenerife