Constantin Constantinescu-Claps

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Constantinescu-Claps
Data naşterii	20 februarie, 1884
Locul naşterii	Beceni, Buzău
Data decesului	1961
Locul decesului	Bacău
Studii militare	„Şcoala militară de artilerie şi geniu” „Şcoala superioară de război”
Grade militare	Sublocotenent (1905) Locotenent (1909) Căpitan (1913) Maior (1917) Locotenent-colonel (1919) Colonel (1925) General de brigadă (1939) General de corp de armată (1942) General de armată (r.) (1944)
Funcţii importante	Comandant al Diviziei 7 Infanterie Comandant al Corpului 7 armată Comandant al Corpului 11 armată Comandant al Armatei 4
Războaie1	Al Doilea Război Balcanic Primul război mondial Al doilea război mondial
1 Războaie sau conflicte militare la care a participat.

Constantin Constantinescu-Claps (n. 20 februarie, 1884 Beceni, judeţul Buzău — d. 1961, Bacău) a fost un general român, care a luptat atât în Al Doilea Război Balcanic cât şi în cele două războaie mondiale.

Cuprins 1 Date biografice 2 Cariera militară 3 Relaţia cu evreii 4 Arestarea şi eliberarea 5 Vezi şi 6 Note 7 Bibliografie

[modifică] Date biografice

Constantin Constantinescu-Claps s-a născut la data de 20 februarie, 1884 în localitatea Beceni, judeţul Buzău. Între anii 1903 - 1905 a absolvit „Şcoala militară de artilerie şi geniu” iar între anii 1919 şi 1920, „Şcoala superioară de război” din Bucureşti.

[modifică] Cariera militară

A făcut parte din Regimentul 12 artilerie cu care a participat la Al Doilea Război Balcanic din anul 1913. Cu aceiaşi unitate a luptat şi în primul război mondial, în campania de ofensivă din Transilvania din 1916 (pentru care a fost decorat cu ordinul Coroana României cu spade în grad de cavaler) precum şi în bătăliile de apărare din 1917, la Măgura Caşinului, având funcţiile de comandant de baterie şi de divizie. Până în anul 1943 a îndeplinit mai multe funcţii importante în ierarhia militară: Comandant al Regimentului 4, artilerie grea (februarie 1925 - iulie 1933), al Brigăzii 7 artilerie (august 1933 - martie 1935) şi al Diviziilor 12 de infanterie (noiembrie 1937 - octombrie 1939). Devine comandantul corpurilor de armată 10 şi 11 (octombrie - 1939 - noiembrie - 1941) şi al Armatei 4 în perioada noiembrie - 1941 şi februarie 1943. În perioada ocupării de către URSS a Basarabiei şi Bucovinei de nord din 1940, a asigurat retragerea Corpului 10 armată din nordul Bucovinei.

L-a începutul celui de-al doilea război mondial, i s-a încredinţat comanda sectorului de luptă de pe cursul inferior al Prutului. După eliberarea părţii de sud a Basarabiei, s-a ocupat de apărarea Nistrului, în sectorul Vadul lui Vodă. S-a acupat foarte bine de aceste sarcini, aşa cum aprecia generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4.^[1]:

La data de 8 noiembrie 1941 i s-a acordat comandamentul Armatei 4 române, pe care a condus-o într-una dintre cele mai grele situaţii în care s-a aflat armata română, în Stepa Calmucǎ, la sud de Stalingrad. Din cauza superiorităţii inamicului, în special în tancuri şi a condiţiilor grele în care au trebuit să lupte militarii, armata a fost învinsă, în apropiere de malurile Volgăi. A fost eliberat de la conducerea Armatei a IV-a la 24 ianuarie 1944.

[modifică] Relaţia cu evreii

La izbucnirea războiului, s-au creat lagăre de ostatici evrei în două sinagogi din Bacău^[2]. Datorită dizpoziţiilor date de către generalul Constantinescu-Claps, regimul ostaticilor a fost omenos iar evreii nu au fost inutil şicanaţi^[3]. Generalul s-a intersesat personal de situaţia evreilor din lagăre şi a dat dizpoziţii necesare pentru ameliorarea situaţiei lor. Prin intervenţiile sale, la ghetoul din Tiraspol a fost ataşat un medic evreu, s-au creat cantine, ateliere iar muncitorii evreu au primit raţii de pâine. În anul 1944, generalul Ioan Mihail Racoviţă a dorit să introducă ghetoul în Bacău iar apoi în toată Moldova. Constantinescu-Claps a obţinut o audienţă pentru pe conducătorul comunităţii evreieşti, Milucă Schuller, în faţa generalului Racoviţă şi a mareşalului Ion Antonescu. În urma acesteia, ghetoulo nu a mai fost realizat. Profesorul universitar Albert Scheiber afirma despre general că:^[4]

[modifică] Arestarea şi eliberarea

La data de 15 august 1949, generalul a fost ridicat de la domiciulul său din Bacău, fiind învinuit, iniţial, că ar fi avut legături cu membrii fostului Partid Naţional Ţărănesc. După cercetări s-a dovedit că în realitate că cel implicat era fiul său, avocatul Constantin Constantinescu, generalul fiind eliberat la data de 1 septembrie 1949, cu obligaţia de a nu divulga locaţia în care a fost reţinut.^[5] A fost din nou arestat preventiv, la 19 septembrie 1951 şi închis la penitenciarul Văcăreşti. Arestarea s-a a avut loc în urma declaraţiei făcute de colonelul Marcel Petala (condamnat imediat după război la muncă silnică pe viaţă). Acesta afirma că a primit ordin de la general de a-i executa pe patru partizani din Beleaevka (URSS). Generalul nu a recunoscut niciodată această faptă, cerând să fie confruntat cu Marcel Petala sau ca acesta să fie audiat în proces. La data de 30 mai 1955, Tribunalul Suprem a hotărât prin Decizia nr. 1057, ca acesta să execute 15 ani de temniţă grea. La data de 23 septembrie 1955, preşedintele Tribunalului Suprem, Alexandru Voitinovici, a cerut desfiinţarea deciziei, Constantinescu Constantin-Claps fiind achitat şi eliberat la 26 septembrie 1955.

[modifică] Vezi şi

• General de armată (România)

[modifică] Note

[modifică] Bibliografie

• Drama generalilor români, Alesandru Duţu şi Florica Dobre (1997). Editura Enciclopedică
• Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond Memorii bătrâni-generali, crt. 22.
• Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 4, dosar nr. 213.
• Arhiva SRI, F.P. 102089