Consiliul Frontului Salvării Naționale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la organismul puterii de stat din România după revoluția din 1989. Pentru alte sensuri, vedeți Frontul Salvării Naționale (dezambiguizare).
Dumitru Mazilu, Ion Iliescu și Petre Roman (de la stânga la dreapta), liderii de facto ai CFSN (23 decembrie 1989)

Consiliul Frontului Salvării Naționale (prescurtat CFSN) a fost un organism al puterii de stat din România creat în 22 decembrie 1989 ca urmare a revoluției române din 1989. S-a numit și Frontul Salvării Naționale, dar după înființarea partidului politic Frontul Salvării Naționale este preferabilă denumirea Consiliul Frontului Salvării Naționale, pentru a diferenția organismul puterii de stat de partidul politic.


Istoric[modificare | modificare sursă]

Pe 22 decembrie 1989, după fuga cuplului Ceaușescu în jurul orei 12:07, în mijlocul efervescenței revoluționare, au început diverse încercări de formare a unui guvern nou, care să-l înlocuiască pe guvernul condus de Constantin Dăscălescu. Au fost trei încercări:

  • În sediul Ministerului Apărării chiar Ilie Ceaușescu, fratele dictatorului a încercat să schițeze a remaniere de guvern.
  • În sediul CC al PCR, Ilie Verdeț a avut o încercare eșuată de formare a unui guvern nou.
  • Cea care a ieșit învingătoare, a fost gruparea lui Ion Iliescu, care a înființat în prim pas la sediul CC Consiliul Frontului Salvării Naționale, ca organ suprem de conducere, definit mai târziu mai mult ca organ legislativ, și acesta a format în scurt timp și noul guvern.

Înființarea CFSN a fost anunțată la Televiziunea Română de directorul Editurii Tehnice Ion Iliescu. Din declarațiile unor membri ai CFSN, în special a celor cunoscuți anterior revoluției drept opozanți ai regimului ceaușist, rezultă că aceștia au fost incluși de Ion Iliescu în componența CFSN fără o discuție prealabilă.

Componență[modificare | modificare sursă]

Componența inițială a CFSN a cuprins 40 de persoane, anume (în ordinea anunțării lor la televiziune): Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușă, general Victor Atanasie Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, Mihail Lupoi, Gheorghe Voinea (general), căpitan de rangul I. Emil Dumitrescu, Vasile Neacșa, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negrițiu, Gheorghe Manole, Vladimir Ionescu, Neculae Radu, Adrian Sîrbu, Constantin Cîrjan, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă[1], Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu[2]. Aceasta lista a fost completata cu numele revolutionarilor din fostul CC si care faceau parte din CPSN ( COMITETUL PROVIZORIU DE UNIUNE NATIONALA ) care fusese infiintat dupa ora 16 in 22 decembrie 1989[necesită citare].

În seara zilei de 27 decembrie, a fost constituit Biroul Executiv al CFSN: președinte - Ion Iliescu, Prim-vicepreședinte - Dumitru Mazilu, vicepreședinți - Cazimir Ionescu și Károly Király, secretar - Dan Marțian, membrii: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacșa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru și Neculae Radu. Pe lângă Biroul Executiv funcționa și un "colectiv pentru relațiile cu publicul și mijloacele informației de masă" (condus de Dan Rădulescu).

Tot atunci au fost formate comisii de specialitate:

  • Comisia de reconstrucție si dezvoltare economică - Bogdan Teodoriu
  • Comisia pentru agricultura -
  • Comisia constitutionala, juridica si pentru drepturile omului - Dumitru Mazilu
  • Comisia pentru tineret - Vasile Neacsa si Romeo Raicu
  • Comisia pentru politica externa - Silviu Brucan
  • Comisia pentru stiinta si invatamant - Gheorghe Manole
  • Comisia pentru cultura - Ion Caramitru
  • Comisia pentru mediu si echilibru ecologic - Cazimir Ionescu
  • Comisia pentru minoritatile nationale - Karoly Kiraly
  • Comisia pentru administratia locala - Neculae Radu
  • Comisia organizatorica si colectivul de imputerniciti ai Consiliului - Mihai Montanu.

Demisii din CFSN[modificare | modificare sursă]

Transformare în CPUN[modificare | modificare sursă]

În urma anunțării intenției de înființare a Frontului Salvării Naționale ca partid politic, o serie de membri ai acestuia și-au dat demisia din CFSN. Manifestațiile de stradă ale opoziției au determinat ajungerea la un compromis, prin transformarea CFSN în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, în care, alături de unii membri ai vechiului CFSN au intrat și membri ai partidelor politice înființate după revoluție.

La 1 februarie 1990 a avut loc discuția dintre reprezentanții CFSN și cei ai partidelor politice, iar la 9 februarie 1990, urmare a acestor discuții, CFSN a emis Decretul-Lege de transformare a sa în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Brucan a cautat toata noaptea Moscova", 22 mai 2004, Toma Roman Jr., Jurnalul Național, accesat la 19 iulie 2012
  2. ^ Ion Iliescu - "Momente de istorie", Editura Enciclopedică, București 1995, pag. 22, ISBN 973-45-0109-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Consiliul Frontului Salvării Naționale