Comuna Petrăchioaia, Ilfov
| Petrăchioaia | |||
| — Comună — | |||
|
|||
 Petrăchioaia
|
|||
| Coordonate: Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
|
|
|||
| Țară |  România |
||
| Județ | Ilfov | ||
|
|
|||
| Reședință | Petrăchioaia | ||
| Localități componente |
4 sate
|
||
|
|
|||
| Guvernare | |||
| - Primar | Mihai Dobre[1] (PD-L[1], ales 2012) | ||
|
|
|||
| Suprafață | |||
| - Total | 57 km² | ||
|
|
|||
| Populație (2002)[2][3] | |||
| - Total | 2.823 locuitori | ||
| - Rezultate provizorii 2011 | ▲ 3.372 locuitori | ||
|
|
|||
| Site: Primăria comunei Petrăchioaia | |||
|
|
|||
 |
|||
modifică  |
|||
Petrăchioaia (în trecut, Creața-Leșile) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Măineasca, Petrăchioaia (reședința), Surlari și Vânători.
Cuprins |
Așezare [modificare]
Comuna se află în partea central-estică a județului, la limita cu județul Ialomița, pe malurile Mostiștei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ402, care o leagă spre nord-vest de Dascălu și spre est de Sinești (județul Ialomița; unde se termină în DN2). La Petrăchioaia, din ea se ramifică șoseaua județeană DJ200A, care o leagă spre sud-vest de Afumați (unde se termină tot în DN2).
Istorie [modificare]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Creața-Leșile, făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Creața-Petrăchioaia, Gagu, Leșile, Merișasca, Surlari, Stoienoaia și Vânători, totalizând 1574 de locuitori ce trăiau în 356 de case și 2 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, trei mașini de treierat cu aburi și cinci biserici.[4] În 1925, comuna este consemnată în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compoziție satele Creața-Petrăchioaia (reședință), Leșile, Stoienoaia, Surlari și Vânători, cu 1960 de locuitori.[5]
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1981, comuna a revenit la județul Ilfov, în compoziția actuală (satul Leșile a fost desființat ca entitate separată și inclus în satul Vânători) și cu numele de Petrăchioaia.[6][7] În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, comuna a trecut în luna ianuarie la județul Ialomița,[8] pentru ca în luna septembrie să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București,[9] sector devenit în 1997 județul Ilfov.
Monumente istorice [modificare]
Unsprezece obiective din comuna Petrăchioaia sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt situri arheologice — așezarea din Epoca Bronzului (cultura Tei) aflată la 300 m sud de satul Măineasca pe o vale afluentă Mostiștei; așezarea din secolul al IV-lea e.n. de lângă fostul CAP Măineasca; așezarea din secolele al II-lea–I î.e.n. de pe malul vestic al Mostiștei, la sud de același sat; așezarea de secolele al IX-lea–al XI-lea din curtea fostei SMA din Petrăchioaia; așezarea din Epoca Bronzului de lângă podul peste Mostiștea; situl de la Surlari, cu așezări din Epoca Bronzului (culturile Tei și Coslogeni), geto-dacică (secolele al III-lea–al II-lea î.e.n.), și cea daco-romană; și situl de la Vânători, cuprinzând așezări din perioada geto-dacică, secolul al VI-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea și secolul al XVI-lea.
Celelalte patru monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Ele sunt biserica „Sfântul Nicolae” din Măineasca, construită în 1766 și refăcută în 1851 și 1925; biserica „Adormirea Maicii Domnului” a parohiei Stoienoaia din satul Petrăchioaia (ridicată în 1815); biserica fostei mănăstiri Surlari din satul Surlari, datând din secolul al XVIII-lea; și biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din satul Vânători (tot din secolul al XVIII-lea).
Note [modificare]
- ^ a b „Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012.
- ^ „Rezultatele recensământului din 2002 pentru Comuna Petrăchioaia, Ilfov”. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=2959&judet_id=2960&localitate_id=2993.
- ^ „Comunicat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor – 2011”. INSSE Ilfov. 2 februarie 2012. http://www.ilfov.insse.ro/phpfiles/Comunicat%20-%20DATE%20PROVIZORII%20RPL%202011_JUDET_Ilfov%20GRI.pdf. Accesat la 17 februarie 2012.
- ^ Lahovari, George Ioan (1899). „Creața-Leșile”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 758. http://ia700400.us.archive.org/21/items/mareledictionar00lahogoog/mareledictionar00lahogoog.pdf.
- ^ „Comuna Creața-Leșile în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=437. Accesat la 23 februarie 2012.
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 4 mai 2012.
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 4 mai 2012.
- ^ „Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-15-din-23-ianuarie-1981-privind-unele-masuri-pentru-imbunatatirea-organizarii-administrative-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-consiliul-de-stat-43001.html. Accesat la 3 iulie 2012.
- ^ „Decretul nr. 263 din 2 septembrie 1981”. Buletinul oficial nr. 65 din 3 septembrie 1981. http://www.lege-online.ro/lr-DECRET-263-1981-(42999).html.
Legături externe [modificare]
- 4.000 de romani asupriti de primarul din Coreea, 28 august 1998, Evenimentul zilei
|
||||||||||||||||
|
|||||||||||||
