Cetatea Râșnov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cetatea Râşnov
Cetatea Râşnov
Cetatea Râşnov în Harta Iosefină a Transilvaniei

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.[1]

Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci.[2] Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania.

În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.[3]

Cetatea[modificare | modificare sursă]

Cetatea Râșnov, văzută din direcția Bran

În partea superioară a Țării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg.

Vedere asupra orașului Râșnov și a ruinelor cetații

Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.

Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor.

Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oștirile dușmane, acestea pătrunzând in Țara Bârsei, intâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl pustiau.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Înfatisarea cetății a cunoscut pânǎ în prezent numeroase modificǎri. Imaginea contemporanǎ totuși pǎstreazǎ elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusǎ. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafațǎ; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cǎrămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal.

În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211-1225) au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și porțiunea cea mai veche a cetății. [4]

Accesul in cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintǎ inconjuratǎ de un zid de piatrǎ, aflatǎ în prezent in ruină, având in extremitatea de rǎsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre vest – nord si est erau apǎrate de o galerie continuǎ din 2 anteforturi si 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatrǎ, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întalnim și cărămida.

Capela Cetații Râșnov
Fântâna Cetații Râșnov

Cetatea are douǎ curți: exterioară si interioarǎ. In curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: "a școlii", "a preotului", etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capela ale cǎrei ziduri se mai vǎd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului”.

Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apǎ erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei. Pentru o apǎrare eficientă, pantele dealului cetății au fost defrișate, iar acolo unde ascensiunea se putea face ușor, au fost săpate șanțuri în stâncă.

Atunci când aflau de apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu paznicii alarmau populația târgului prin bǎtǎile clopotului din turnul de pază. Și astfel de situații nu au fost rare în istoria Râșnovului. Dupǎ invazia din 1335, remarcǎm în anul 1421 primul asediu executat de către o armată otomană. Cetatea rezistă eroic și turcii ridică asediu îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fărǎ succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441.

În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată cand cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrange libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară in Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era aparată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care fǎcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor cetății la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă.

Curtea Cetații Râșnov

Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor sǎ fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi dupǎ predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii , ajutați de brașoveni, au incercat de două ori sa recucerească cetatea, dar fără success. Râșnovul a reluat stăpânirea cetǎții în iunie 1613, în urma unei înțelegeri cu Gabriel Bathory prin care sașii plǎteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3.000 florini pentru predarea cetăților Râșnov și Bran.

Luptele din 1612 au dovedit necesitatea săpării unei fântâni în cetate, situatǎ în centrul fortificației având o adâncime de 98 m, sǎpată direct in stâncă. Fântâna cetății a fost sapată în perioada 1623 -1640. Deși există legenda sǎpǎrii fântânii de cǎtre doi prizonieri turci, cǎrora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrǎii, fântâna a fost amenajată de către meșteri sași tocmiți de primaria Râșnov.

Perioada 1658-1661, campania trupelor turcești, însotite de armata lui Constantin Brâncoveanu din 1690, răscoala “curuților”, au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean, 1.161 persoane. Râșnovul a fost depǎșit doar de Brașov ( 4.509), Prejmer ( 1.871) și Săcele (2.961). În același an, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII – lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.

Ultima “pagină de arme“ a cetății Râșnov avut loc în timpul revoluției din 1848 -1849. Deoarece localitatea a fost străbătută de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece si țariste, râșnovenii au preferat sǎ se refugieze cu avutul lor in spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folositǎ și ca loc de instruire al gărzilor naționale sǎsești. Prima victima săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumatate a secolului al XIX – lea, cetatea a fost pǎrǎsită și a ajuns in paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.

Informații suplimentare[modificare | modificare sursă]

Cetatea Râșnov

În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății si muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, și anume, o masca de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor.

În casele ocupate de vechii locuitorii ai Râșnovului, cu secole in urmă, s-au amenajat buticuri de unde turiștii pot achiziționa diferite suveniruri, pietre semi-prețioase, obiecte de artă, cǎrți în care sunt prezentate istoria si tradiția locului, etc. În centrul cetății a mai fost amenajat și un bar-terasă, unde turiștii se pot odihni după lunga plimbare printre ruine. Trebuie sǎ amintim și de tirul cu arc, unde doritorii își pot exersa priceperea și precizia.

Aici au fost turnate mai multe cadre ale filmului "Nemuritorii" - (1974) în regia lui Sergiu Nicolaescu, "Dacii", "Mihai Viteazul", sau "Columna", orașul câștigându-si astfel titlul de cetate a filmului istoric românesc. În 2002, zona Râșnovului ajungea celebră după ce regizorii americani au ales să filmeze pelicula „Cold Mountain", în care protagoniști au fost Jude Law și Nicole Kidman și care a fost premiată chiar cu un Oscar. O parte dintre scene au fost trase si la cetatea țărănească.

Peste 60 de filme, un târg de carte, sau diferite concerte sunt doar câteva dintre tentațiile Festivalului de Film Istoric de la Râșnov.

Descoperiri arheologice[modificare | modificare sursă]

În iulie 2001, aici a fost descoperit un tezaur care a zăcut ascuns mai bine de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate.[5] Comoara constă în cuțite, catarame, inele pentru harnașamente, vârfuri de săgeți și de arbaletă, piese de uz comun, un compas, un vârf de burghiu, piese de la sobe din ceramică, un ac de păr sau de pălărie din argint aurit cu montură de piatră semiprețioasă.[5] Pe lânga acestea, au mai fost găsite și trei căni din cositor de dimensiuni diferite, decorate, una purtând chiar marca de proprietar, având înscris pe capac anul 1600.[5] În lădița de lemn în care erau aceste căni se mai aflau 416 monede de argint bătute în perioada 1509 - 1610 de emitenții din zona Principatului Transilvaniei.[5]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ernst Kühlbrandt, Die Rosenauer Burg, în: Jekelius (ed.), Das Burzenland [Țara Bârsei], vol. I, Kronstadt [Brașov], 1929, pag. 74.
  2. ^ Heinz Heltmann, Gustav Servatius, Reiseführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck, 1993, pag. 377.
  3. ^ Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. IV, Hermannstadt [Sibiu], 1937, pag. 314.
  4. ^ Rosenau im Burzenland
  5. ^ a b c d Tezaurul de la Risnov, 4 iulie 2001, Evenimentul zilei, accesat la 14 august 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cetatea Râșnov