Geografie istorică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Geografia istorică este o ramură a geografiei ce studiază realităţile sociogeografice (harta politică, economică, culturală, lingvistică etc.) din trecut.

Geografia istorică este confundată până în anii '60 cu istoria geografiei. Spre deosebire de aceasta din urmă, care studiază istoria disciplinei, geografia isoriei încearcă să stabiliească rolul factorilor geografici în evoluţia istorică a societăţilor (încearcă să reconstituie gegrafiile trecutului). În cadrul analizelor sale diacronice şi sincronice, geografia istorică utilizează atât metodele cantitative, cât şi demersurile umaniste.

Unelte personale