Geografie istorică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Geografia istorică este o ramură a geografiei ce studiază realitățile sociogeografice (harta politică, economică, culturală, lingvistică etc.) din trecut.

Geografia istorică este confundată până în anii '60 cu istoria geografiei. Spre deosebire de aceasta din urmă, care studiază istoria disciplinei, geografia isoriei încearcă să stabiliească rolul factorilor geografici în evoluția istorică a societăților (încearcă să reconstituie geografiile trecutului). În cadrul analizelor sale diacronice și sincronice, geografia istorică utilizează atât metodele cantitative, cât și demersurile umaniste.