Limnologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limnologia (din greacă: Λίμνη limne, "lac"; and λόγος, logos, "ştiinţă") o ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor care au loc în apele interioare stătătoare: lacuri şi bălţi, atât cele naturale cât şi cele artificiale (lacuri de acumulare).

Ramurile hidrologiei

În unele definiţii se limitează domeniul limnologiei la apele interioare dulci. Această limitare nu este în general acceptată de specialişti, din punct de vedere ştiinţific neexistând niciun motiv de a exclude lacurile sărate sau salmastre din domeniul limnologiei.

Limnologia, ca ştiinţă a fost creată de François-Alphonse Forel (1841-1912) în cadrul studiilor sale cu privire la Lacul Leman.

Limnologia este strâns legată de limnobiologie, care se ocupă cu studiul fenomenelor biologice care au loc în apele stătătoare. Adeseori limnobiologia este denumită în mod prescurtat limnologie şi există adeseori cazuri în care limnologia este definită ca o ramură a ştiinţelor naturii, care se ocupă de ecologia apelor interioare stătătoare. Aceste definiţii mai recente, ţin seama de faptul că limitele între ramurile tradiţionale ale ştiinţelor tind să devină mai puţin rigide. În cazul limnobiologiei nu se pot studia formele de viaţă din lacuri fără un studiu al mediului acvatic în care vietăţile se dezvoltă. Există însă fenomene care se produc în lacuri şi bălţi care sunt de natură fizică sau chimică şi al căror studiu nu este neapărat legat de analize de natură ecologică. De aceea, limitarea limnologiei la studiile de natură ecologică este restrictivă.

În ţările anglofone limnologia este considerată a include toate apele interioare, atât cele curgătoare cât şi cele stătătoare, fără a mai face distincţie între potamologie şi limnologie. Această generalizare nu este nici ea general acceptată.