Betty Friedan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Betty Friedan

Betty Friedan născută Betty Naomi Goldstein (n. 4 februarie 1921 Peoria, Illinois Illinois, d. 4 februarie 2006 Washington D.C.) a fost o evreică americană, activistă socială, publicistă, ideologă și activistă feministă, una din principalele ideoloage ale feminismului.

Familia, anii de tinerețe si studiile[modificare | modificare sursă]

Betty Friedan s-a născut ca Betty Naomi Goldstein la Peoria, Illinois, ca fiica mai mare dintre cei trei copii ai familiei lui Harry Goldstein, bijutier, imigrat din Rusia, și a soției sale, Myriam, născută Horwitz. Boala tatălui ei a făcut ca mama, Myriam, care până atunci scria o rubrică de societate într-un ziar local, să trebuiască să lucreze în afara casei, ceea ce i-a dat multă satisfacție. Betty Naomi Goldstein a studiat la liceul Peoria, apoi la Colegiul pentru fete Smith unde a devenit activă în cercuri marxiste și ale tineretului evreiesc. Încă în timpul anilor de liceu, a luat parte activă la redactarea unei gazete școlare. Studentă eminentă, și-a terminat studiile, materia de bază psihologie, cu distincția summa cum laude în anul 1942.

În continuare, ea a studiat psihologia la Universitatea Berkeley, dar, în cele din urmă a refuzat o bursă ce i se oferise pentru prelungirea studiilor, deoarece a optat pentru cariera de ziaristă în cadrul unor gazete de stânga și sindicale. Din vremea studiilor ramas cu sentimente de dezamăgire față de abordarea psihologiei feminine de către Freud, in schimb a fost cucerită de ideile lui Hannah Arendt si Theodor Adorno.

Anii de maturitate și de activitate obștească[modificare | modificare sursă]

În anul 1947 s-a căsătorit cu Carl Friedman, om de teatru și de afaceri, care a lucrat în domeniul publicității și, împreună, au hotărât să elimine litera m din numele de familie, schimbându-l in Friedan. Căsnicia, disturbată uneori de acte de violență din partea soțului, a durat douăzeci și doi de ani (până în 1969), timp în care perechea a avut și crescut trei copii. În 1952, când a fost gravidă cu al doilea copil, Betty Friedan a fost concediată de la ziarul „UE News”. În următorul deceniu ea a rămas casnică.

„Mistica feminității”[modificare | modificare sursă]

La întâlnirea de 15 ani a promoției ei de la colegiul Smith, Betty Friedan a făcut un sondaj de opinie despre două sute de absolvente în legătură cu perioada studiilor, viața de după terminarea colegiului și gradul de satisfacție în viață. Rezultatele sondajului, care indica potențialul personal nerealizat al absolventelor și al studentelor de la Colegiul Smith , Friedan a încercat să le publice într-o publicație pentru femei în anul 1958. Dar redactorii revistei nu au acceptat să-l dea publicității fără modificări, fiindcă li s-a părut „prea feminist”. Friedan nu a acceptat să-i schimbe conținutul și s-a hotărât să-l publice în cadrul unei cărți.

Cartea, pe care Betty Friedan a dedicat-o "problemei" pe care a denumit-o "fără nume", a apărut în 1963 sub titlul „The Feminine Mystique” (Mistica feminității) s-a bucurat de un mare succes, vânzându-se în trei milioane de exemplare. În ea autoarea descrie activitatea unor femei în societăți industriale, și viața femeilor casnice, ajungând la concluzia că profesia de casnică pe o normă întreagă, duce la o viață sufocantă, după aprecierea ei, ca într-un fel de „lagăr de concentrare confortabil”. Friedan a susținut că femeile erau victimele unul sistem pervaziv de iluzii și false valori care le solicita să-și găsească realizarea și identitatea proprie în mod vicariant, prin mijlocirea soților și copiilor lor.

Lidera feministă[modificare | modificare sursă]

Lui Betty Friedan i s-au propus în mai multe rânduri posturi universitare, a predat la Universitatea New York și la Noua Școală de Cercetări sociale (New School), de asemenea a lucrat ca publicistă și scriitoare "free-lancer".

În cartea „Aceasta mi-a schimbat viața” (It changed my life) ea a chemat la o schimbare de atitudine in sânul mișcării feministe, în sensul sprijinirii nevoilor familiilor și a drepturilor atât ale femeilor cât și ale bărbaților de a se elibera de rolurile impuse de societate în trecut, de asemenea a avertizat împotriva retoricii ostile față de bărbați și a subordonării luptei feministe lozincilor activismului pentru drepturile lesbienelor. Altă carte a lui Friedan, „Fântâna vârstei” (The Fountain of Age) este dedicată psihologiei înaintării în vârstă. Împreună cu Pauli Murray (1910-1985), cea dintâi femeie pastor episcopalian de origine afro-americană, Betty Friedan a întemeiat Organizația națională pentru Femeile americane (National Organization for Women) NOW și a fost aleasă prima ei președintă între anii 1966-1970. Organizația a militat pentru egalitatea șanselor pentru femei, în domeniul brațelor de muncă, și al vieții politice.De asemenea, Friedan a luat parte în 1969 la întemeierea organizatiei National Abortion Rights Action League (Liga națională de acțiune pentru dreptul la avort) care a susținut dreptul femeilor de a-și întrerupe sarcina.

Organizația NOW a contribuit la întărirea aplicării paragrafului VII al Actului drepturilor civile din 1964 care interzice discriminarea lucrătorilor pe bază de sex. Comisia pentru oportunități egale a impus, în urma eforturilor NOW, publicarea de anunțuri de lucru la ambele sexe. De asemenea a luptat pentru concedii plătite de maternitate și naștere, pentru organizarea de facilități adecvate de îngrijire a copiilor ale căror mame sunt în câmpul muncii. Ea a militat împotriva vechii prejudecăți după care femeia trebuie să aleagă între căsnicie și maternitate, pe de o parte, și angajarea serioasă într o carieră profesională sau în câmpul muncii, pe de altă parte”.

La 26 august 1970 (ziua aniversării a 50 ani de la acordarea egalității de vot femeilor din USA), Betty Friedan a organizat pe cuprinsul SUA Greva Femeilor pentru Egalitate, în cadrul careia circa zece mii femei au demonstrat pe Fifth Avenue la New York . În 1971 împreună cu 'Bella Abzug și Shirley Chisholm, Betty Friedan a convocat Adunarea națională politică a grupului de presiune feminin National Women’s Political Caucus, unde sub lozinca „Faceți politică, nu cafea” a chemat publicul femeilor să participe activ la alegeri și la convențiile naționale. Ea însăși a activat în cadrul Partidului Democrat, care a ajuns în 1976 la o proporție de jumătate din delegați provenind din rândurile femeilor.

Distincții și gesturi omagiale[modificare | modificare sursă]

  • 1975 - Umanistul anului - aleasă de Asociația Umanistă Americană
  • Doctor honoris causa al Colegiului Smith
  • membră a conducerii naționale a Mișcării Cercetașelor (Scout Girls)

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1963 - The Feminine Mystique (Mistica feminității), Norton, New York
  • 1976 - It Changed My Life. Writings on the Women's Movement (Aceasta mi-a schimbat viața. Scrieri despre mișcarea feministă), Random House, New York.
  • 1981 - The Second Stage (A doua etapă), Summit Books
  • 1993 - The Fountain of Age (Fântâna vârstei)
  • 1997 - Beyond Gender (Dincolo de gender)
  • 2000 - Life So Far (Viața până acum), memorii, Simon&Schuster, New York

Surse și legături exterioare[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Judith Adler Hennessee: Betty Friedan. Her Life. Random House, New York 1999, ISBN 0-679-43203-5.

(Betty Friedan. Viața ei)

  • Blau, Justine. Betty Friedan. New York: Chelsea House, 1990.
  • Daniel Horowitz: Betty Friedan and the making of the feminine mystique. The American Left, the Cold War, and Modern Feminism. Paperback Edition. University of Massachusetts Press, Amherst, Mass. 2000, ISBN 1-55849-276-3.

(Daniel Horowitz:Betty Friedan și crearea misticii feminității. Stânga americană, Războiul rece și feminismul modern)

  • Janann Sherman (Hrsg.): Interviews with Betty Friedan. University Press, Jackson, Miss. 2002, ISBN 1-57806-480-5. (Janann Sherman - Interviuri cu Betty Friedan)