Putere de gen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Putere de gen este o noțiune care poate fi înțeleasă doar printr-o referire preliminară la noțiunea de gen. Genul este semnificația social construită, dată sexului biologic și diferențelor dintre sexe. Este modul în care ajungem să înțelegem și adesea să amplificăm diferențele biologice percepute dintre cele două sexe. Genul nu se aplică femeilor și bărbaților ca atare, ci se aplică acțiunilor unei persoane, comportamentelor acesteia și practicilor la care subscrie. Cu alte cuvinte, este greșit să asumăm că un bărbat aparține genului masculin iar o femeie aparține genului feminin pur și simplu. Noțiunea de gen, ca noțiune politică, nu se suprapune noțiunii de gen din lingvistică, unde “ea” este de gen feminin iar “el” este de gen masculin.

Explicații conceptuale[modificare | modificare sursă]

Noțiunea politică de gen, de care ne ocupăm aici, se aplică acțiunilor, comportamentelor, atitudinilor, practicilor persoanelor. Astfel, putem spune despre Margaret Thatcher că a fost o prim-ministră cu un comportament masculin, poate mai masculin decât al multor bărbați, deși biologic ea este o femeie. Genul nu este neapărat legat de un trup ci este înrădăcinat într-un set coerent de opinii despre ce constituie feminin și masculin. Nu toate femeile sunt feminine și nu toți bărbații sunt masculini. Nu toate comportamentele unei femei sunt feminine, nu toate comportamentele unui bărbat sunt masculine, într-o situație dată. Fiecare dintre noi jucăm roluri de gen. Genurile se referă la toate așteptările culturale asociate cu feminitatea și masculinitatea, așteptări care trec dincolo de diferențele biologice de sex.

Rolurile de gen[modificare | modificare sursă]

Rolurile de gen presupun un amestec de comportamente psihologice, atitudini, norme și valori pe care societatea le desemnează ca fiind masculine sau feminine. Genul este social și relațional. Ceea ce este definit socialmente, într-un anumit context (într-o anume societate, în anumite cercuri într-o anumită perioadă, etc) drept masculin, poate fi sau deveni feminin (sau și feminin) în alt context; sau poate pur și simplu să iasă din definiția masculinului-femininului. A lucra în afara spațiului casnic a devenit un fapt comun în secolul XX. Astfel, deși în trecut aceasta era considerată a fi o trăsătură definitorie a masculinității, astăzi ea nu mai este.

Valorizarea rolurilor de gen[modificare | modificare sursă]

Una din chestiunile cele mai importante care se pune în legătură cu relațiile de gen derivă din valorizarea genurilor, respectiv valorizarea feminității și a masculinității într-un context dat, și a modurilor în care aranjamentele instituționale recompensează cele două genuri. Relațiile de gen sunt relații de putere de gen. Dacă societatea valorizează comportamentele și atitudinile masculine într-un anumit domeniu, atunci relațiile de gen din acel domeniu sunt dezechilibrate în favoarea genului masculin. Cel mai elocvent exemplu îl reprezintă domeniul guvernării. Diferite studii realizate arată că acele persoane care sunt masculine sau care joacă bine masculinitatea au avantaje în obținerea și deținerea de poziții de conducere în situații de guvernare. Această constatare explică de ce mai toate femeile care ajung în vârful unor ierarhii politice practică o gamă de comportamente pe care noi le catalogăm a fi masculine. Cu alte cuvinte, femei care nu adoptă comportamente masculine și nu se supun normelor nescrise ale jocului politic (stabilite de-a lungul secolelor de dominație numerică, cel puțin, a bărbaților) nu se afirmă în poziții de putere politică. Acest exemplu, semnificativ de altfel, nu epuizează seria domeniilor în care relațiile de gen sunt dezechilibrate și nici nu vrea să indice faptul că în toate domeniile relațiile de putere de gen sunt dezechilibrate doar în favoarea bărbaților. Este suficient să ne referim aici la situațiile, nu puține, în care doi soți se despart și se pune problema căruia dintre soți îi revin copiii, sau la modul în care sunt construite relațiile de gen în ce privește obligațiile celor doi parteneri (heterosexuali) de a contribui la venitul cuplului.

Relațiile de gen în societate[modificare | modificare sursă]

Relațiile de gen sunt relații de putere de gen în multiplele contexte în care oamenii, femei și bărbați, interacționează social. Revenind la domeniul guvernării (în sens larg aici), ar trebui să spunem că pozițiile bărbaților în vârful instituțiilor sociale de secole le-a permis să structureze instituțiile, să creeze legi, să legitimeze conținuturi de cunoaștere, să stabilească coduri morale, să dea formă culturii în moduri prin care-și perpetuează puterea asupra femeilor prin puterea de gen: prin impunerea stilurilor de conducere, a normelor și conduitelor masculine în conducerea instituțiilor sociale. Atunci când femeile vor să intre în domeniul guvernării, ele trebuie să o facă în termenii ideologici ai normelor masculine acreditate. Spunând acestea, nu atribuim o vină bărbaților și nici nu valorizăm negativ experiențele de învățare de către femei a acestor norme și stiluri masculine. Ele aduc un plus de empatie față de experiența semenilor lor. Este oportun să notăm totuși dificultatea întâmpinată de femei în a se impune prin stiluri proprii feminine de conducere (marcate de experiențele feminine) astfel încât și bărbații să aibă oportunitatea de a empatiza cu semenele lor. Pentru a se impune în condițiile adoptării comportamentului masculin în guvernare, femeile trebuie să fie, cum se spune, de două ori mai bune decât colegii lor. Avem aici încă o ilustrare a faptului că relațiile de gen sunt relații de putere de gen.


Note[modificare | modificare sursă]

  • Baumli, Francis (ed.), 1985, Men Freeing Men: Exploding the Myth of the Traditional Male, New Atlantis Press.
  • Duerst-Lahti, Georgia, Kelly, Rita Mae (eds), 1995, Gender Power, Leadership and Governance. Ann Arbor: The Michigan University.
  • Elshtain, Jean Bethke, 1993, Public Man, Private Woman. Women in Social and Political Thought. Ediția a doua. Princeton University Press, 1993.
  • Miroiu, Mihaela, 2000, Societatea Retro, București: Ed.Trei.
  • Tinker, Irene (ed.), 1990, Persistent Inequalities. Women and World Development. New York, Oxford: OUP
  • Weisstein, Naomi, 1970, “’Kinder Kuche, Kirche’ as Scientific Law: Psychology Constructs Female” în Morgan, Robin (ed.) - Sisterhood Is Powerful. New

York: Random House.

  • Witting, Monique, 1979, “One is Not Born a Woman”, The Second Sex-Thirt Years Later: A Commemorative Conference on Feminist Theory. New York: Institute for the Humanities.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]