Acenaftilen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acenaftilen
Formula structurală
Formula structurală
Acenaphthylene-3D-spacefill.png
Nume IUPAC
Acenaftilen(ă)
Alte denumiri Ciclopentanaftalină
Acenaftalenă
Identificare
Număr CAS 208-96-8
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C12H8
Aspect cristale galbene
Masă molară 152,19 g/mol
Proprietăți
Densitate 0,8987 g/cm3
Starea de agregare solid
Punct de topire 91,8 °C
Punct de fierbere 280 °C
Solubilitate insolubil în apă; solubil în etanol, dietil eter, benzen și cloroform
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
X : Nociv
Nociv,
Fraze R R22
Fraze S S36
Reglementări mondiale
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
Atenție
H302, H315, H319, H335, P261, P305, P338, P351,
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acenaftilen (sau acenaftilena) este o hidrocarbură aromatică policiclică. Molecula sa este formată din molecula de naftalină de care este legat în pozițile 1 și 8 un ciclu nesaturat C2H2. Este un solid galben. Spre deosebire de majoritatea hidrocarburilor aromatice policiclice, nu prezintă fluorescență.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Acenaftilenul reprezintă aproximativ 2% din gudroanele cărbunilor de pământ. Se produce la scară industrială prin dehidrogenarea acenaftenului. [1] După cum spun cercetătorii, mai mult de 20% din carbonul din univers se află răspândit sub formă de hidrocarburi aromatice policiclice. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Karl Griesbaum, Arno Behr, Dieter Biedenkapp, Heinz-Werner Voges, Dorothea Garbe, Christian Paetz, Gerd Collin, Dieter Mayer, Hartmut Höke “Hydrocarbons” în Encilopedia lui Ullmann de Chimie Industrială (Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry) 2002 Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a13_227
  2. ^ Hoover, Rachel (21 februarie 2014). „Need to Track Organic Nano-Particles Across the Universe? NASA's Got an App for That”. NASA. http://www.nasa.gov/ames/need-to-track-organic-nano-particles-across-the-universe-nasas-got-an-app-for-that/. Accesat la 20 aprilie 2014. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]