Acenaften

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acenaften
Formula structurală
Formula structurală
Model 3D al moleculei
Model 3D al moleculei
Alte denumiri 1,2-Dihidroacenafthilenă
Identificare
Număr CAS 83-32-9
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C12H10
Aspect cristale aciculare, incolore
Masă molară 154,08 g/mol [1]
Densitate
Starea de agregare
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate insolubilă în apă [1]
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Fraze R
Fraze S
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
2
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acenaftenul este o hidrocarbură din clasa arenelor, polinucleară, condensată liniar. Se obține prin prelucrarea gudroanelor rezultate la distilarea uscată a cărbunilor de pământ sau prin dehidrogenarea etilnaftalinei. [1] Molecula este alcătuită din molecula de naftalină la care se mai adaugă o legătură de etilenă, în care legăturile se află pe pozițiile 1 și 8. Cealaltă denumire a acenaftenului, 1,2-dihidroacenaftilena, sublimează faptul că substanța este o formă hidrogenată a acenaftilenei. Este un constituent al gudronului de cărbune.

Acenaftenul a fost preparat prima dată de către Marcellin Berthelot din gudronul de cărbune, iar apoi, acesta a sintetizat din nou compusul de la α-etil naftalină împreună cu Bardy.

Nu există dovezi cum că acenaftenul ar putea fi cancerigen.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Acenaftenul este folosit la sinteza coloranților, la fabricarea pesticidelor și a medicamentelor. [1]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Chimice[modificare | modificare sursă]

Prin dehidrogenare dă acenaftilenul.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Maria, Brezeanu (1974). Mică enciclopedie de chimie. Editura enciclopedică română. pp. 8 

Resurse externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]