Ştefan Guşă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ştefan Guşă (n. 17 aprilie 1940, satul Spătaru, comuna Costeşti, judeţul Buzău - d. 28 martie 1994) a fost un general român, care a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1986-1989).
Cuprins |
[modifică] Biografie
Ştefan Guşă s-a născut la data de 17 aprilie 1940, în satul Spătaru din comuna Costeşti (judeţul Buzău). După absolvirea Liceului "B.P. Hasdeu" din Buzău, a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Auto de la Piteşti (1957-1960), absolvită ca şef de promoţie.
După absolvirea Şcolii de ofiţeri, a fost avansat la 22 august 1960 la gradul de locotenent în cadrele active ale Forţelor Armate. A îndeplinit funcţiile de comandant al Plutonului 2 tancuri din Compania a 4-a a Regimentului 68 Tancuri şi Autotunuri (1960-1961), apoi comandant de pluton şi de companie la Şcoala Militară de Ofiţeri de Tancuri şi Auto din Piteşti (1961-1966). În această perioadă, a fost avansat la gradul de locotenent major (30 decembrie 1963), iar peste numai doi ani, la 30 decembrie 1965, la cel de căpitan, în mod excepţional.
Între anii 1966-1972, Ştegan Guşă a urmat cursurile de la Facultatea Militară Tehnică, secţia Tancuri şi Auto din cadrul Academiei Militare Generale din Bucureşti, absolvite cu diploma de inginer. Remarcat în timpul facultăţii, este desemnat să îndeplinească funcţia de şef al grupei de studii şi avansat la gradul de maior la 30 decembrie 1971. Pentru o scurtă perioadă (martie - octombrie 1972) predă ca şef de lucrări la Catedra de tehnică de tancuri şi auto a facultăţii.
La data de 7 octombrie 1972 este numit în funcţia de comandant al Regimentului 6 Tancuri "Ion Buteanu", din cadrul Armatei a 3-a, pe care o va deţine până la 13 august 1976. În această perioadă, este avansat din nou în mod excepţional la gradul de locotenent-colonel la 23 august 1974 şi urmează Cursul postacademic de perfecţionare, Secţia arme întrunite (1 decembrie 1975 - 31 mai 1976), timp în care este înlocuit temporar de la comanda regimentului.
Perfecţionându-şi în mod continuu pregătirea militară, este numit la data de 13 august 1976 în funcţia de şef de stat major al Diviziei 6 Tancuri "Horia, Cloşca şi Crişan", fiind avansat ulterior la gradul de colonel inginer (23 august 1979), din nou înainte de expirarea duratei de stagiu în grad.
Ştefan Guşă devine la data de de 10 noiembrie 1981 comandant al Diviziei 6 Tancuri "Horia, Cloşca şi Crişan", al cărei şef de stat major fusese timp de cinci ani şi urmează apoi un curs de perfecţionare a pregătirii pe linie de organizare-mobilizare (1 august - 30 noiembrie 1978) şi Cursul postacademic superior (15 septembrie 1982 - 14 iulie 1983). Este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 23 august 1984.
La data de 25 septembrie 1986, generalul-maior Ştefan Guşă este promovat în funcţia de prim-adjunct al ministrului apărării naţionale şi de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române. În perioada cât s-a aflat la conducerea Armatei Române, au fost elaborate noi regulamente privind desfăşurarea acţiunilor de luptă la diferite eşaloane, instrucţiuni şi dispoziţii specifice epocii şi situaţiei geopolitice a României.
[modifică] Participarea sa la Revoluţia din decembrie 1989
 |
|
La data de 17 decembrie 1989, fiind aflat în funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, a fost trimis la Timişoara, împreună cu un colectiv de generali, pentru a reprima revoluţia care începuse în acest oraş şi de a cărei izbucnire erau acuzate agenturile străine de spionaj. De asemenea, se vehicula ideea unei posibile invazii în România ale trupelor ţărilor din Tratatul de la Varşovia.
Văzând amploarea şi caracterul manifestaţiilor anticomuniste din acest oraş, a ordonat trupelor Ministerului Apărării Naţionale să nu se lase provocate şi să nu tragă în manifestanţi. "Am evitat un dezastru recuperând tancurile ajunse în mâinile răsculaţilor Timişoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare şi nici pe acelea de a-i aresta pe cei din clădirea Operei" [1], a declarat el mai târziu într-un interviu acordat jurnalistului militar, col. George Vasile.
S-a deplasat la 20 decembrie la întreprinderea ELBA din Timişoara pentru a discuta cu manifestanţii, dând ordinul de retragere a armatei în cazărmi (la ora 15:30) deşi a avut de înfruntat atitudinea ostilă a superiorilor. În momentul când mi-am dat seama de sensul şi proporţiile luptei populare, am oprit orice amestec al armatei în desfăşurarea evenimentelor. [2] Cu acest prilej, muncitorii care l-au ascultat au lansat lozinca "Armata e cu noi!", scandată apoi în întreaga ţară. Coman a încercat să mă persifleze. Mai întâi mi-a reproşat că nu eu trebuia să merg la ELBA, că am înţeles greşit ordinul. Apoi, adresându-se generalului Stănculescu, a afirmat: Şeful Marelui Stat Major s-a speriat de câteva muieri, a declarat el mai târziu. [3]
Generalul Guşă raportează la ora 14.20 ministrului apărării naţionale că: “demonstranţii au trecut peste cordoanele de militari şi scandează în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid: «Libertate!», «Armata e cu noi!». Încerc, conform ordinului dumneavoastră, să repliez trupele în cazărmi“. La ora 15.30, toţi militarii şi tehnica de luptă se aflau deja în unităţi. [4]
În seara zilei următoare a vrut să se întoarcă la Bucureşti, dar ministrul Vasile Milea i-a cerut să rămână la Timişoara. "Unii s-au grăbit să ia avionul spre Bucureşti. Am avut, o clipă, impresia că vor să mă facă pe mine răspunzătorul pentru ceea ce făcuseră alţii. Dar m-a sunat Milea şi mi-a spus: "Ştefane, rămâi acolo şi mai ales ai grijă de tine!". Am rămas." [5]
După fuga lui Nicolae Ceauşescu la 22 decembrie 1989, se reîntoarce la Bucureşti, unde devenise prin sinuciderea generalului Vasile Milea ministru interimar al apărării naţionale. În această calitate, el a ordonat efectivelor militare să se întoarcă în cazărmi şi apoi să apere instituţiile statului care trecuseră de partea revoluţiei. De asemenea, a refuzat să ceară ajutorul trupelor sovietice sau ale altor ţări din Tratatul de la Varşovia pentru a ajuta Armata Română la restabilirea ordinii. După cum a declarat el însuşi, "mi s-a spus că mor oameni. Dar m-am gândit câţi au murit când am mai avut trupe străine în ţară şi am refuzat orice intervenţie străină. Poate am greşit. Poate am fost prea categoric…". [6]
În declaraţia făcută în iunie 2005 la Secţia Parchetelor Militare în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, fostul preşedinte Ion Iliescu afirmă că gen. Ştefan Guşă i-a propus în data de 24 decembrie 1989 să lanseze un mesaj către populaţie pentru ca aceasta să se retragă de pe străzi, deoarece nu mai este nevoie şi ar muri oamenii degeaba. El ar fi solicitat pentru ca să se dea Armatei sarcina de a asigura siguranţa şi cetăţenilor. Dar, membrii CFSN nu au fost de acord. [7]
O comisie guvernamentală de investigare a evenimentelor din 1989 de la Timişoara, condusă de Viorel Oancea, a propus în 1990 trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea revoluţiei. În anul 1997, în rechizitoriul Parchetului Militar prin care au fost trimişi în judecată generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac s-a constatat vinovăţia şi a generalului Guşă, dar în cazul său procesul n-a putut avea loc ca urmare a decesului.
Federaţia Naţională a Revoluţionarilor din România i-a decernat post mortem generalului Ştefan Guşă Diploma de Onoare şi Medalia de Aur, "în semn de recunoştinţă pentru activitatea depusă în slujba promovării şi apărării idealurilor Revoluţiei Române din Decembrie 1989".
[modifică] Activitatea ulterioară
La data de 28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcţia de şef al Marelui Stat Major şi numit ca şef de stat major şi prim-locţiitor al comandantului Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (28 decembrie 1989 - 26 februarie 1990). Generalul-maior Ştefan Guşă a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 11 ianuarie 1990. [8]
La scurtă vreme după revoluţie, a fost numit în funcţia de comandant al Armatei a 2-a, al cărei comandament era dislocat la Buzău (26 februarie 1990 - 28 martie 1994). A ctitorit biserica din satul Spătaru.
S-a îmbolnăvit de cancer osos, iar în ultimele trei luni din viaţă a stat întins pe spate şi complet nemişcat pe patul unui spital din Viena. Ştiind că va muri, fiind bolnav incurabil şi întrebat de către un jurnalist de la ce i se trage boala, generalul a afirmat: "Poate, dar nu sunt sigur, de la acea cafea (n.n. cafeaua băută în noaptea de 22/23 decembrie 1989). După ce am băut-o m-am simţit tot mai rău. Pe 30 decembrie 1989, seara, m-am întâlnit cu ai mei la Predeal şi nu mă mai recunoşteau. Am ieşit anul trecut din spital. Am minţit că mă simt bine şi am plecat în aplicaţie. Dar mi-a fost tot mai rău. Am fost o săptămână, pentru investigaţii, la o clinică din Paris. Mi-au sosit analizele de la Viena. Dumnezeule, cu ce am greşit?" [9]
Generalul Guşă a murit de cancer osos la data de 28 martie 1994.
[modifică] Înmormântarea sa
A fost înmormântat cu onoruri militare în curtea bisericii din satul natal (Spătaru, Buzău), ctitorită de general şi unde i s-a construit ulterior un frumos monument de marmură. Cu o zi înainte de înmormântare, corpul său neînsufleţit a fost adus la casa părintească. În ziua înmormântării, a fost deviată circulaţia de pe drumul european E 85. După oficierea unui scurt ceremonial în curtea părintească, cortegiul funerar, precedat de un grup de 110 ofiţeri, care purtau tabloul generalului şi decoraţiile acestuia, aşezate pe perne roşii de catifea, s-a îndreptat spre biserica din apropiere. De oi parte şi de alta a drumului se aflau plutoane de militari, în poziţia "Onor la general".
Slujba sa de înmormântate a fost oficiată de un sobor de 21 de preoţi, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcop al Buzăului şi Vrancei. La ceremonie au luat parte gen. lt. Niculae Spiroiu, ministrul apărării, numeroşi comandanţi de corpuri ale armatei, comandanţi de armate, comandantul Spitalului Militar Central, oficialităţile locale, fostul prim-secretar al C.J. al PCR Buzău, Simion Cotoi, precum şi preşedintele PUNR, Gheorghe Funar.
După cum afirmă jurnaliştii prezenţi la faţa locului, "în faţa şi in curtea bisericii, o mare de oameni cu lacrimi în ochi aştepta sosirea coşciugului. Slujba de înmormântare a fost oficiată în curtea bisericii. Cei care nu puteau vedea coşciugul s-au mulţumit să asculte întreg ceremonialul prin intermediul difuzoarelor montate pe stâlpi. Nu puţini au fost aceia care, din dorinţa de a prinde o frântură din "filmul" înmormântării, s-au căţărat în pomi, pe garduri, pe acoperişul caselor din jur şi chiar pe clopotniţă." [10]
Înainte de coborârea sicriului în mormânt, au vorbit colonelul Jean Fatache, episcopul Buzăului, primarul localităţii, veterani de război şi membri ai Asociaţiei "16-21 Decembrie", care şi-au exprimat sentimentele de regret. A fost intonat imnul naţional, s-au tras trei salve de artilerie, iar 8 avioane de luptă au survolat împrejurimile.
La 25 octombrie 1997, a fost dezvelit ansamblul funerar ridicat de către Fundaţia "General Ştefan Guşă" în memoria fostului şef al Marelui Stat Major, în curtea bisericii din satul natal al generalului. Monumentul este constituit dintr-o impozantă cruce de marmură de Carrara şi un bust al generalului Guşă. La acest eveniment au participat şeful Statului Major General român, generalul Constantin Degeratu, comandantul Armatei a 2-a, generalul Mircea Teodor Mureşan, senatori, deputaţi, oficialităţi din judeţul Buzău, membri ai familiei generalului.
[modifică] Fundaţia "General Ştefan Guşă"
La data de 9 ianuarie 1997 a fost înfiinţată Fundaţia „General Ştefan Guşă”, ca fondatoare fiind Daniela Veronica Guşă de Drăgan, fiica generalului şi soţia omului de afaceri Iosif Constantin Drăgan. Fundaţia are ca misiune de a asigura popularizarea personalităţii generalului Ştefan Guşă.
Printre acţiunile desfăşurate enumerăm:
- ridicarea şi îngrijirea monumentului său funerar şi a ctitoriei sale din satul Spătaru,
- editarea unei cărţi despre activitatea generalului,
- organizarea de conferinţe şi simpozioane dedicate memoriei generalului,
- modernizarea unor spaţii din instituţiile în care a studiat sau a lucrat generalul Ştefan Guşă (amenajarea unei săli de protocol la Şcoala Militară de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto "Mihai Viteazul" din Piteşti, refacerea plăcilor de onoare din marmură pe care sunt dăltuite numele şefilor de promoţie şi comandanţilor Şcolii),
- instituirea unor burse şi premii pentru tinerii studioşi încadraţi în învăţământul militar (premiu anual pentru fiecare şef de promoţie care va absolvi cursurile Şcolii Militare de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto "Mihai Viteazul" din Piteşti),
- turnarea de medalii sau atribuirea numelui sau unei unităţi militare, unor străzi,
- comemorarea oficială a generalului
- editarea de volume dedicate cunoaşterii istoriei recente a României etc.
[modifică] Citate
„Tancul are suflet. Se leagă de cei care îl exploatează, îl conduc, îl mânuiesc în luptă. Pe undeva, orice echipaj se leagă trupeşte şi sufleteşte de maşina de luptă. Sufletul lor se transmite şi tancului. Poate şi invers, tancul îi însufleţeşte pe cei care îl conduc. Oricum, cine îşi iubeşte arma are dreptul să spună că arma lui are suflet. Însă primează sufletul soldatului, care a fost, este şi trebuie să fie respectat. El este sufletul armatei, în ultimă instanţă. Ce mult conteaza sufletul soldatului şi ce mult contează să poţi umbla la sufletul soldatului… să poţi fi înţeles de el! Comandanţii care au câştigat bătălii, au ştiut să umble la sufletul subordonaţilor. E o mare artă să reuşeşti acest lucru, mai ales că armata nu se concepe fără exigenţe, fără disciplină [11].”
„Vă vorbeşte generalul-maior Guşe. Cetăţeni ai Romăniei noi, armata şi poporul sunt stăpâni pe situaţie aproape în întreaga ţară. Mai sunt cuiburi izolate de disperaţi care încearcă să ne distrugă ceea ce am cucerit. Nu au reuşit şi nu vor reuşi. Toată populaţia să treacă în linişte la lucru, pentru a putea aproviziona cu cele necesare copiii, bătrânii, femeile, întreaga populaţie. Să restabilim liniştea în aceste momente istorice, dar şi dificile. Vă rog să daţi dovadă de mult patriotism, de dragoste de ţară. Să instaurăm cât mai repede cursul nou al vieţii. Totul trebuie să intre în normal cât mai repede. Acţionaţi împotriva celor care încearcă să ne destabilizeze, împotriva celor care încearcă să spargă magazinele. Apăraţi valorile noastre naţionale. Să acţionăm pentru a asigura liniştea ţării, suveranitatea şi integritatea teritorială a României.
[12].” „Conştiinţa mea şi a camarazilor mei va purta pe veci povara neputinţei de a exprima la adevăratele sale dimensiuni, recunoştinţa, pentru patriotismul de care a dat dovadă în vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989, marcând poate decisiv viitorul naţiunii române. Amn convingerea fermă că istoria va aşeza în Pantheonul eroilor neamului figura generalului comandant, iar amintirea sa va fi păstrată pururi neîntinată în conştiinţa poporului român, ca un mare luptător pentru adevăr şi dreptate. [13].”
[modifică] Note
- ^ Interviu acordat de către generalul Ştefan Guşă jurnalistului militar, col. George Vasile
- ^ Observatorul militar din 24-30 aprilie 1999 - Cinci ani de la trecerea în nefiinţă a generalului Ştefan Guşă
- ^ Pavel Coruţ - Să te naşti sub steaua noastră! (Ed. Gemenii, 1993)
- ^ Constantin Sava, Constantin Monac – Revoluţia română din decembrie 1989, retrăită prin documente şi mărturii (Ed. Axioma Edit, Bucureşti, 2001), pag. 247-251
- ^ Interviu acordat de către generalul Ştefan Guşă jurnalistului militar, col. George Vasile
- ^ Interviu acordat de către generalul Ştefan Guşă jurnalistului militar, col. George Vasile
- ^ Ziua, 10 iunie 2005 - Morţii lui Iliescu
- ^ Decretul nr. 45 din 11 ianuarie 1990 privind înaintarea în gradul următor a unor generali şi acordarea gradului de general-maior unor colonei din Ministerul Apărării Naţionale
- ^ Interviu acordat de către generalul Ştefan Guşă jurnalistului militar, col. George Vasile
- ^ Evenimentul Zilei, 1 aprilie 1994 - Ieri, în comuna Spătaru din Buzău, peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum pe generalul Ştefan Guţă
- ^ Fundaţia General Ştefan Guşă
- ^ Mesaj înregistrate de gen. Ştefan Guşe în clădirea CC al PCR la 22 decembrie 1989, în jurul orei 19:00
- ^ În slujba patrie' nr. 138 / 31 martie 1994 - Ediţie specială consacrată memoriei generalului - locotenent Ştefan Guşă
[modifică] Bibliografie
- Daniela Veronica Guşă de Drăgan - Condamnat la adevăr - General Ştefan Guşă (RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2004)
- Pavel Coruţ - Să te naşti sub steaua noastră! (Ed. Gemenii, 1993)
- Teofil Oroian, Gheorghe Nicolescu, Valeriu-Forin Dobrinescu, Alexandru Osca, Andrei Nicolescu - Şefii Statului Major General român. 1859-2000 (Ed. Europa Nova, Bucureşti, 2001)
- În slujba patrie' nr. 138 / 31 martie 1994 - Ediţie specială consacrată memoriei generalului - locotenent Ştefan Guşă
- Evenimentul Zilei din 1 aprilie 1994 - Peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum pe generalul Ştefan Guşă
- Românul nr. 13 / 4-10 aprilie 1994 - Ultima secundă
- Naţional din 28 octombrie 1997 - România a fost la un pas de a fi ocupată de sovietici
- România Mare din 31 octombrie 1997 - Românii îşi omagiază eroii
- Naţiunea nr. 44 (381) / 31 octombrie - 6 noiembrie 1997 - Chipul eroului
- Evenimentul Sibian din 22 aprilie 1998 - Amintiri despre generalul Guşă
- Naţional din 30 martie 1999 - La cinci ani de la moartea generalului Ştefan Guşă - Aşa cum l-am cunoscut!
- Naţiunea nr. 13 / 2-8 aprilie 1999 - Generalul Ştefan Guşă - un destin dramatic
- Observatorul militar din 24-30 aprilie 1999 - Cinci ani de la trecerea în nefiinţă a generalului Ştefan Guşă
[modifică] Legături externe
- Şefii Statului Major General
- Galeria şefilor Statului Major General
- Fundaţia General Ştefan Guşă - Biografia generalului
| Predecesor: gen. Vasile Milea |
Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române 25 septembrie 1986 – 28 decembrie 1989 |
Succesor: gen. Vasile Ionel |
