Vasile Ionel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasile Ionel (n. 22 martie 1927, Botoşani) este un general de armată român, care a îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1989-1991).
Cuprins |
[modifică] Biiografie
Vasile Ionel s-a născut la data de 22 martie 1927, în municipiul Botoşani. După absolvirea Liceului "August Treboniu Laurian" din oraşul natal în 1945, s-a refugiat, în timpul războiului, împreună cu Spitalul Militar, la Oraviţa (Banat).
În perioada septembrie 1945 - iunie 1947, a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de Artilerie din Piteşti, la absolvirea cărora a fost înaintat, prin Decretul regal din 1 iulie 1947, la gradul de sublocotenent de artilerie. A îndeplinit apoi funcţia de comandant de pluton şi baterie artilerie (1947-1949).
Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie şi Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca şef de promoţie. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Generale, Facultatea Arme şi Servicii, Secţia Artilerie, din cadrul Ministerului Forţelor Armate ale României. În timpul facultăţii, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior şi cursurile Academiei "Ştefan Gheorghiu" din Bucureşti.
Revenit în România după absolvirea Academiei Militare din URSS, este numit ca locţiitor de comandant de brigadă de artilerie la Galaţi şi apoi comandant al Brigăzii de Artilerie de la Roman (septembrie 1954). În decembrie 1955 este înaintat la gradul de colonel şi numit şef al statului major al artileriei Regiunii a 3-a Militare (1955-1958). Îndeplineşte apoi funcţiile de comandant al artileriei Regiunii 3 Militare (1958-1959); comandant al artileriei Regiunii a 2-a Militare, devenită Armata a 2-a, din Bucureşti (aprilie 1959 - mai 1960).
În septembrie 1960, colonelul Vasile Ionel este numit în funcţia de şef al Direcţiei de Planificare-Înzestrare şi Mobilizare din Marele Stat Major (septembrie 1960 - decembrie 1962). În anul 1961 a fost avansat la gradul de general-maior (cu 1 stea). În calitate de şef de direcţie în Marele Stat Major şi expert în probleme de artilerie antiaeriană, a participat la şedinţa din martie 1961 a Consiliului Politic Consultativ al ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia de la Moscova, unde s-a decis şi înzestrarea cu rachete a armatelor ţărilor membre.
Devine apoi şef al Direcţiei Generale a Înzestrării cu rang de adjunct al ministrului forţelor armate, îndeplinind această funcţie o lungă perioadă (ianuarie 1963 - iunie 1980). În această calitate, a deţinut şi funcţiile de preşedinte al Consiliului de Coordonare a Producţiei de Tehnică Militară, de reprezentant al Armatei în Consiliul Tehnico-Ştiinţific Militar al Tratatului de la Varşovia, de vicepreşedinte al delegaţiei române în Comisia Consiliului de Ajutor Economic Reciproc pentru industria de apărare, precum şi de preşedinte al delegaţiei militare române în comisiile de colaborare tehnico-ştiintifică cu armate ale altor ţări. A fost înaintat la gradele de general-locotenent (1967) şi general-colonel (1971).
În iunie 1980, generalul Ionel este trecut în rezervă, în procesul de eliminare din armată a generalilor şcoliţi în URSS. Până la căderea regimului comunist, el va îndeplini funcţii importante în ministere civile: adjunct al ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi director general al Centralei Canalului Dunăre - Marea Neagră (iunie 1980 - decembrie 1984) şi adjunct al ministrului aprovizionării tehnico-materiale şi controlului gospodăririi fondurilor fixe (decembrie 1984 - 28 decembrie 1989).
[modifică] Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române
Trecut în rezervă de către Nicolae Ceauşescu cu gradul de general-colonel (cu 3 stele), Vasile Ionel a fost rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către preşedintele Consiliului Frontului Savării Naţionale, Ion Iliescu. [1] El a fost numit la data de 28 decembrie 1989 în funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, pe care a îndeplinit-o până la 30 aprilie 1991. În această calitate, el cumulat şi funcţiile de prim-adjunct al ministrului apărării (28 decembrie 1989 - iunie 1990) şi secretar de stat al M.Ap.N. (iunie 1990 - mai 1991).
În perioada cât a condus Marele Stat Major, s-au demarat o serie de contacte şi colaborări ale armatei române cu alte armate decât cele ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia. Astfel, în decembrie 1990, el a condus prima delegaţie militară română primită la sediul NATO şi s-a întâlnit cu acest prilej cu secretarul general al NATO, Manfred Wörner, cu şeful Comitetului Militar şi cu reprezentanţii armatelor Alianţei Nord-Atlantice. El a prezentat situaţia României, a Armatei Române, precum şi propuneri de colaborare cu organismele NATO, având în acest sens împuternicire din partea preşedintelui României şi a primului-ministru.
De asemenea, el a condus delegaţiile Armatei Române care au participat la întâlniri cu reprezentanţi ai armatelor din ţările membre ale NATO şi ale Tratatului de la Varşovia, încheiate cu elaborarea proiectului de tratat privind reducerea armatelor convenţionale. După cum s-a afirmat în presă, el a dat acordul politic al Preşedinţiei pentru semnarea, în 1994, a înţelegerii privind legătura telefonică directă Cotroceni-Kremlin („Firul roşu"). [2]
La data de 1 mai 1991, prin Decret prezidenţial, Vasile Ionel a fost numit în funcţia de consilier prezidenţial, şef al Administraţiei Prezidenţiale (mai 1991 - 1 septembrie 1994), iar apoi consilier prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională în cadrul Administraţiei prezidenţiale, fiind membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (1 septembrie 1994 [3] - 29 noiembrie 1996 [4]).
Vasile Ionel a fost înaintat în gradul de general de armată prin Decretul preşedintelui României nr.196 din 21 octombrie 1994. [5] A fost trecut în retragere în octombrie 1995.
Audiat în dosarul mineriadei din iunie 1990, generalul Ionel a declarat procurorilor militari că i-a cerut atunci preşedintelui Ion Iliescu "să nu implice Armata în această acţiune de restabilire a ordinii în Piaţa Universităţii deoarece legea interzice acest lucru, iar MI are efective suficiente, de peste 11.000 de militari", a fost ignorat de acesta. [6]
La data de 27 februarie 2004, Vasile Ionel a fost numit administrator al uzinei de armament MFA Mizil, societate cu capital privat care vinde armament omologat NATO. Aceasta încheiase un contract de 160 de milioane de dolari cu MApN în anii 1995-1996, pentru dotarea armatei cu blindatul MLI-84-M. [7]
[modifică] Distincţii primite
Ca urmare a meritelor sale pe plan militar, generalul Vasile Ionel a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii atât româneşti, cât şi străine:
- Ordinul "Muncii" clasa I;
- Ordinul "Steaua Republicii" - clasa a II-a, a III-a, a IV-a;
- Ordinul "23 August" - clasele II, III, IV;
- Ordinul "Apărarea Patriei" - clasa III;
- Ordinul "Meritul Militar" - clasa I, a II-a, a III-a;
- Ordinul "Steaua Roşie" (cehoslovac);
- Ordinul "Drapelul Roşu" (coreean)
- “Cetăţean de Onoare al municipiului Botoşani” (prin HCL nr. 65 din 11 noiembrie 1994).
[modifică] Note
- ^ Adevărul, 29 decembrie 1989 - Decret privind rechemarea unor generali în cadrele active
- ^ Evenimentul Zilei, 8 decembrie 2005 - Generalul "Firul roşu" vinde tunuri NATO
- ^ Decretul nr. 173 din 2 septembrie 1994 privind numirea unor consilieri prezidenţiali
- ^ Decretul nr. 588 din 28 noiembrie 1996 privind eliberarea din funcţie a unor consilieri prezidenţiali
- ^ Decretul preşedintelui României nr.196 din 21 octombrie 1994
- ^ România Liberă, 9 august 2007 - Iliescu a condus personal asaltul din 13 iunie 1990
- ^ Evenimentul Zilei, 8 decembrie 2005 - Generalul "Firul roşu" vinde tunuri NATO
[modifică] Legături externe
| Predecesor: gen. Ştefan Guşă |
Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române 28 decembrie 1989 – 30 aprilie 1991 |
Succesor: gen. Dumitru Cioflină |
