Viorel Oancea
Viorel Oancea (n. 8 decembrie 1944, Brașov) este un militar și om politic român. Viorel Oancea a fost membru al PCR în perioada 1979 -1989. [1]
Participare la revoluția din 1989 [modificare]
În timpul revoluției din decembrie 1989 Viorel Oancea era militar cu gradul de maior într-o mică unitate de reparat tehnică militară din Timișoara. În dimineața de 22 decembrie 1989, înainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu, a urcat în balconul Operei din Timișoara, unde funcționa comitetul revoluționar și a ținut mulțimii adunate în centrul Timișorii o cuvîntare prin care a exprimat adeziunea cadrelor militare din unitatea sa la revoluție. Urmare a acestei cuvîntări a fost plasat sub arest de generalul Ștefan Gușă[2], scăpînd însă ca urmare a victoriei revoluției.
După revoluție a devenit comandant al Poliției municipiului Timișoara. În 1990 a condus o comisie de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 care a propus, printrre altele, cercetarea penală a generalilor Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac și Ștefan Gușă. Respectiva comisie a fost desființată imediat după mineriada din iunie 1990.
Activitate politică [modificare]
A intrat în politică, fiind fondator al filialei locale a Partidului Alianța Civică. În 1992 a fost ales primar al Timișoarei candidînd din partea acestei formațiuni politice. În 1996 a candidat iar pentru postul de primar dar a fost înfrînt de Gheorghe Ciuhandu.
Trecut la Partidul Național Liberal odată cu fuziunea acestuia cu PAC, a fost ales în 2004 senator în Parlamentul României. În prezent este membru al Partidului Liberal Democrat.
Este unul din susținătorii legii lustrației, prin care se dorește eliminarea din politică a foștilor activiști comuniști și informatorilor securitătii.
Începand cu 26 ianuarie 2009, detine functia de secretar de stat in cadrul Ministerului Apararii Nationale.
Referințe [modificare]
- ^ http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=315&cam=2&leg=2004&pag=0&idl=1
- ^ Miodrag Milin - "Timișoara 15-21 decembrie '89", Întreprinderea Poligrafică Banat Timișoara 1990, pag. 162