Tulburare bipolară: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 113: Linia 113:
====Stabilizatori de dispoziție====
====Stabilizatori de dispoziție====
Litiul și anticonvulsantele cabarmazepină, lamotrigina și acidul valproic sunt utilizați ca stabilizatori de dispoziție pentru tratarea tulburării bipolare. Acești stabilizatori de dispoziție sunt utilizați pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung, dar n-au demonstrat abilitatea de a trata rapid depresia bipolară acută.<ref name="Post2016"/> Litiul este preferat pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung.<ref name="Geddestreatment">{{cite journal |vauthors=Geddes JR, Miklowitz DJ | title = Treatment of bipolar disorder | journal = Lancet | volume = 381 | issue = 9878 | pages = 1672–82 | date = May 11, 2013 | pmid = 23663953 | doi = 10.1016/S0140-6736(13)60857-0 | pmc=3876031}}</ref> Carbamazepina tratează efectiv episoadele maniacale, o anumită evidență susținând că are beneficii mai mari în tulburarea bipolară cu ciclare rapidă sau la cei cu o imagine clinică mai schizoafectivă. Este mai puțin eficientă în prevenirea recidivării decât litiul sau valproatul.<ref>{{cite journal |vauthors=Post RM, Ketter TA, Uhde T, Ballenger JC | title = Thirty years of clinical experience with carbamazepine in the treatment of bipolar illness: Principles and practice | journal = CNS Drugs | volume = 21 | issue = 1 | pages = 47–71 | year = 2007 | pmid = 17190529 | doi=10.2165/00023210-200721010-00005}}</ref><ref name="Rapoport2009">{{cite journal|vauthors=Rapoport SI, Basselin M, Kim HW, Rao JS |title=Bipolar disorder and mechanisms of action of mood stabilizers|journal=Brain Res Rev|volume=61|issue=2|pages=185–209|date=Octombrie 2009|pmid=19555719|pmc=2757443|doi=10.1016/j.brainresrev.2009.06.003}}</ref> Valproatul a devenit un tratament prescris în mod obișnuit și tratează eficient episoadele maniacale.<ref name="Macr02">{{cite book | vauthors = Macritchie K, Geddes JR, Scott J, Haslam D, de Lima M, Goodwin G | title = Cochrane Database of Systematic Reviews | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | issue = 1 | pages = CD004052 | year = 2003 | pmid = 12535506 | pmc = | doi = 10.1002/14651858.CD004052 | chapter = Valproate for acute mood episodes in bipolar disorder | editor1-last = Reid | editor1-first = Keith }}</ref> Lamotrigina are mai multă eficiență în tratarea depresiei bipolare, iar acest beneficiu este cel mai mare în depresia majoră.<ref>{{cite journal |vauthors=Geddes JR, Calabrese JR, Goodwin GM | title = Lamotrigine for treatment of bipolar depression: Independent meta-analysis and meta-regression of individual patient data from five randomised trials | journal = The British Journal of Psychiatry | volume = 194 | issue = 1 | pages = 4–9 | year = 2008 | pmid = 19118318 | pmc = | doi = 10.1192/bjp.bp.107.048504 }}</ref> S-a observat că are anumite beneficii în prevenirea recidivării tulburării bipolare, deși există îngrijorări cu privire la studiile făcute și nu este vreun beneficiu în subtipul de ciclare rapidă a tulburării bipolare.<ref>{{cite journal |vauthors=van der Loos ML, Kölling P, Knoppert-van der Klein EA, Nolen WA | title = Lamotrigine in the treatment of bipolar disorder, a review | journal = Tijdschrift voor Psychiatrie | volume = 49 | issue = 2 | pages = 95–103 | year = 2007 | pmid = 17290338 }}</ref> Nu se cunoaște cât de eficient este topiramatul.<ref name="pmid16437453">{{cite book | vauthors = Vasudev K, Macritchie K, Geddes J, Watson S, Young A | title = Cochrane Database of Systematic Reviews | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | issue = 1 | pages = CD003384 | year = 2006 | pmid = 16437453 | pmc = | doi = 10.1002/14651858.CD003384.pub2 | chapter = Topiramate for acute affective episodes in bipolar disorder | editor1-last = Young | editor1-first = Allan H }}</ref>
Litiul și anticonvulsantele cabarmazepină, lamotrigina și acidul valproic sunt utilizați ca stabilizatori de dispoziție pentru tratarea tulburării bipolare. Acești stabilizatori de dispoziție sunt utilizați pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung, dar n-au demonstrat abilitatea de a trata rapid depresia bipolară acută.<ref name="Post2016"/> Litiul este preferat pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung.<ref name="Geddestreatment">{{cite journal |vauthors=Geddes JR, Miklowitz DJ | title = Treatment of bipolar disorder | journal = Lancet | volume = 381 | issue = 9878 | pages = 1672–82 | date = May 11, 2013 | pmid = 23663953 | doi = 10.1016/S0140-6736(13)60857-0 | pmc=3876031}}</ref> Carbamazepina tratează efectiv episoadele maniacale, o anumită evidență susținând că are beneficii mai mari în tulburarea bipolară cu ciclare rapidă sau la cei cu o imagine clinică mai schizoafectivă. Este mai puțin eficientă în prevenirea recidivării decât litiul sau valproatul.<ref>{{cite journal |vauthors=Post RM, Ketter TA, Uhde T, Ballenger JC | title = Thirty years of clinical experience with carbamazepine in the treatment of bipolar illness: Principles and practice | journal = CNS Drugs | volume = 21 | issue = 1 | pages = 47–71 | year = 2007 | pmid = 17190529 | doi=10.2165/00023210-200721010-00005}}</ref><ref name="Rapoport2009">{{cite journal|vauthors=Rapoport SI, Basselin M, Kim HW, Rao JS |title=Bipolar disorder and mechanisms of action of mood stabilizers|journal=Brain Res Rev|volume=61|issue=2|pages=185–209|date=Octombrie 2009|pmid=19555719|pmc=2757443|doi=10.1016/j.brainresrev.2009.06.003}}</ref> Valproatul a devenit un tratament prescris în mod obișnuit și tratează eficient episoadele maniacale.<ref name="Macr02">{{cite book | vauthors = Macritchie K, Geddes JR, Scott J, Haslam D, de Lima M, Goodwin G | title = Cochrane Database of Systematic Reviews | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | issue = 1 | pages = CD004052 | year = 2003 | pmid = 12535506 | pmc = | doi = 10.1002/14651858.CD004052 | chapter = Valproate for acute mood episodes in bipolar disorder | editor1-last = Reid | editor1-first = Keith }}</ref> Lamotrigina are mai multă eficiență în tratarea depresiei bipolare, iar acest beneficiu este cel mai mare în depresia majoră.<ref>{{cite journal |vauthors=Geddes JR, Calabrese JR, Goodwin GM | title = Lamotrigine for treatment of bipolar depression: Independent meta-analysis and meta-regression of individual patient data from five randomised trials | journal = The British Journal of Psychiatry | volume = 194 | issue = 1 | pages = 4–9 | year = 2008 | pmid = 19118318 | pmc = | doi = 10.1192/bjp.bp.107.048504 }}</ref> S-a observat că are anumite beneficii în prevenirea recidivării tulburării bipolare, deși există îngrijorări cu privire la studiile făcute și nu este vreun beneficiu în subtipul de ciclare rapidă a tulburării bipolare.<ref>{{cite journal |vauthors=van der Loos ML, Kölling P, Knoppert-van der Klein EA, Nolen WA | title = Lamotrigine in the treatment of bipolar disorder, a review | journal = Tijdschrift voor Psychiatrie | volume = 49 | issue = 2 | pages = 95–103 | year = 2007 | pmid = 17290338 }}</ref> Nu se cunoaște cât de eficient este topiramatul.<ref name="pmid16437453">{{cite book | vauthors = Vasudev K, Macritchie K, Geddes J, Watson S, Young A | title = Cochrane Database of Systematic Reviews | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | issue = 1 | pages = CD003384 | year = 2006 | pmid = 16437453 | pmc = | doi = 10.1002/14651858.CD003384.pub2 | chapter = Topiramate for acute affective episodes in bipolar disorder | editor1-last = Young | editor1-first = Allan H }}</ref>

====Antipsihotice====
Medicamentele [[antipsihotic]]e sunt eficiente în tratamentul pe termen scurt al episoadelor maniacale ale tulburării bipolare și se arată a fi superioară litiului și anticonvulsivantelor în privința acestui scop.<ref name="Geddestreatment" /> Antipsihoticele atipice sunt de asemenea indicate pentru depresia bipolară refractară ca tratament alături de stabilizatorii de dispoziție.<ref name="Post2016"/> [[Olanzapină|Olanzapina]] este eficientă în prevenirea recidivărilor, deși evidența care o susține este mai slabă decât evidența în favoarea litiului.<ref>{{cite journal | vauthors = Cipriani A, Rendell JM, Geddes J | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | issue = 1 | pages = CD004367 | year = 2009 | pmid = 19160237 | doi = 10.1002/14651858.CD004367.pub2 | title = Olanzapine in long-term treatment for bipolar disorder | editor1-last = Cipriani | editor1-first = Andrea }}</ref>


== Vezi și ==
== Vezi și ==

Versiunea de la 19 august 2019 22:59

Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Voloh28 (Contribuții • Jurnal) acum 4 ani.

Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.[1][2][3] Dispoziția crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie, sau - dacă este mai puțin intensă și simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie.[1] În timpul maniei, individul se comportă sau se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil.[1] Indivizii adesea fac decizii nu prea gândite fără a lua prea mult în seamă consecințele.[2] Nevoia de somn este de obicei redusă în timpul fazelor maniacale.[2] În timpul perioadelor de depresie, ei pot plânge, avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții.[1] Riscul de suicid în rândul celor cu această boală este de peste 6 procente în timpul a 20 de ani, pe când auto-vătămarea are loc la 30–40 procente.[1] Alte probleme de sănătate mentală precum tulburările de anxietate și tulburarea de abuz de substanțe sunt în mod obișnuit asociate cu tulburarea bipolară.[1]

Cauzele nu sunt clar înțelese, dar atât factorii de mediu cât și cei genetici joacă un rol.[1] Multe gene cu efect mic contribuie la risc.[1][4] Printre factorii de risc de mediu sunt o istorie de abuz din copilărie și stresul pe termen lung.[1] Aproximativ 85% din risc este atribuit geneticii.[5] Condiția este clasificată ca tulburare bipolară de tip I dacă a avut loc cel puțin un episod maniacal, cu sau fără episoade depresive, și ca tulburare bipolară de tip II dacă a avut loc cel puțin un episod hipomaniacal (dar nu și episoade maniacale depline) și un episod depresiv major.[2] La cei cu simptome mai puțin severe cu o durată prelungită, condiția poate fi diagnosticată ca tulburare ciclotimică.[2] Dacă simptomele sunt de la droguri sau probleme medicale, este clasificată separat.[2] Alte condiții care se pot manifesta în mod asemănător sunt tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție, tulburări de personalitate, schizofrenia și tulburarea de abuz de substanțe.[1] Controalele medicale nu sunt cerute pentru diagnostic, deși analize de sânge sau imagistică medicală pot fi făcute pentru a se exclude alte probleme.[6]

Tulburarea bipolară este tratată cu medicamente, precum stabilizatoare de dispoziție și antipsihotice, precum și cu psihoterapie.[1][7] Stabilizatoarele de dispoziție pot ameliora perturbările de dispoziție, aici fiind incluși litiul și anumiți anticonvulsivante precum valproatul și carbamazepina.[1] Tratamentul involuntat într-un spital de psihiatrie poate fi necesar dacă persoana este un risc pentru sine sau pentru alții, dar refuză tratamentul.[1] Probleme comportamentale severe, precum agitația și combativitatea, pot fi stăpânite prin antipsihotice pe termen scurt sau benzodiazepine.[1] În perioadele de manie, se recomandă a se înceta consumul de antidepresive.[1] Dacă antidepresivele sunt utilizate pentru perioadele de depresie, trebuie utilizate ca stabilizatoare de dispoziție.[1] Terapia electroconvulsivă (TEC), deși nu este foarte bine studiată, poate fi încercată pentru cei care nu reacționează la alte tratamente.[1][8] Dacă tratamentele sunt oprite, se recomandă ca aceasta să se facă încet.[1] Mulți indivizi au probleme financiare, sociale și legate de serviciu din cauza bolii.[1] Aceste dificultăți au loc de la un sfert până la o treime din timp, în medie.[1] Din cauza alegerilor legate de stilul de viață și efectelor adverse ale medicamentelor, riscul de deces din cauze naturale precum boala de inimă la persoanele cu tulburare bipolară este de două ori mai mare decât la populația generală.[1]

Tulburarea bipolară afectează aproximativ 1% din populația globală.[9] În Statele Unite, se estimează că aproximativ 3% sunt afectați la un anumit punct al vieții lor; ratele par a fi asemănătoare la femei și bărbați.[10][11] Cea mai comună vârstă la care simptomele încep este 25 de ani.[1] Costul economic al tulburării s-a estimat a fi de $45 miliarde pentru Statele Unite în 1991.[12] O largă populație cu această boală a fost pusă în legătură cu un număr mai mare de zile de absențe de la serviciu, estimate a fi de 50 per an.[12] Persoanele cu tulburare bipolară adesea se confruntă cu probleme legate de stigmatizarea socială.[1]

Semne și simptome

Schimbări de dispoziție bipolare

Atât mania cât și depresia se caracterizează prin deteriorări ale dispoziției normale, activității psihomotorii, ritmului circadian și cogniției. Mania poate fi prezentă cu diferite niveluri de perturbare a dispoziției, de la euforie, care este asociată cu „mania clasică” la disforie și iritabilitate. Simptomul principal al maniei implică o creștere a energiei activității psihomotorii. Mania se poate de asemenea manifesta prin stimă de sine crescută sau grandoare, vorbire rapidă, simțământul subiectiv de gânduri rapide, comportament social dezinhibat sau impulsivitate.[13] Mania se distinge de hipomanie prin lungime, întrucât hipomania necesită patru zile consecutive, iar mania - mai mult de o săptămână. Spre deosebire de manie, hipomania nu este întotdeauna asociată cu subminarea activităților.[9] Mecanismele biologice responsabile de trecere de la un episod maniacal sau hipomaniacal la un episod depresiv, sau vice versa, rămân slab înțelese.[14]

Episoade maniacale

Litografie colorată din 1892 înfățișând o femeie diagnosticată cu „manie veselă”

Mania este o perioadă distinctă de cel puțin o săptămână de dispoziție crescută sau iritabilă, care se poate manifesta de la euforie la delir, iar cei care experimentează hipomanie sau manie în general expun mai multe din următoarele comportamente: vorbire într-o manieră rapidă, neîntreruptibilă, nevoie scăzută de somn, scădere a atenției, gânduri rapide, sporire a activităților orientate spre scopuri, agitație sau expunerea de comportamente caracterizate drept impulsive sau cu risc mare, precum hipersexualitatea sau cheltuieli excesive.[15][16][17] Pentru a îndeplini criteriile pentru un episod maniacal, aceste comportamente trebuie să submineze abilitatea individului de a socializa sau lucra.[15][17] Dacă nu este tratat, un episod maniacal durează de obicei de la trei până la șase luni.[18]

Adesea, indivizii maniacali au o istorie de abuz de substanțe dezvoltată de-a lungul anilor ca formă de „auto-medicație”.[19] În cele mai extreme cazuri, o persoană cu stare maniacală deplină poate experimenta psihoză: o rupere de realitate, o stare în care gândirea este afectată împreună cu dispoziția.[17] Se poate simți de neoprit sau de parcă ar fi „aleasă” și este într-o „misiune specială”, sau alte idei de grandoare sau delir.[20] Aceasta poate duce la comportament violent și, uneori, la spitalizarea într-un spital de psihiatrie.[16][17] Severitatea simptomelor maniacale poate fi măsurată prin scale de rating precum Scala Young de Evaluare a Maniei, deși rămân întrebări cu privire la exactitatea acestor scale.[21]

Declanșarea unui episod maniacal sau depresiv este adesea prevestită de perturbări ale somnului.[22] Schimbări de dispoziție, schimbări psihomotorii și de apetit și o creștere a anxietății pot de asemenea avea loc cu până la trei săpătămâni înainte ca un episod maniacal să se dezvolte.[23]

Episoade hipomaniacale

Litografie din 1858 intitulată 'Melancolie trecând în manie'

Hipomania este forma mai ușoară a maniei, definită ca durând cel puțin patru zile cu aceleași criterii ca și mania,[17] dar care nu cauzează diminuări semnificative în abilitatea individului de a socializa sau lucra, îi lipsește trăsăturile psihotice precum delirurile sau halucinațiile, și nu necesită spitalizare psihiatrică.[15] Funcționarea generală poate efectiv crește în timpul episoadelor de hipomanie și unii cred că servește ca un mecanism defensiv împotriva depresiei.[24] Episoadele hipomaniacale rar evoluează în episoade maniacale depline.[24] Unele persoane care experimentează hipomanie prezintă creativitate crescută[17][25] în timp ce alții sunt iritabili sau demonstrează judecată săracă.

Hipomania poate părea bună pentru unele persoane care o experimentează, deși cel mai mulți oameni care experimentează hipomaniei afirmă că stresul experienței este foarte dureros.[17] Persoanele bipolare care experimentează hipomanie, în orice caz, tind să uite efectele acțiunilor lor asupra celor din jurul lor. Chiar dacă familia și prietenii recunosc oscilările de dispoziție, individul adesea va nega că ceva nu este în regulă.[26] Ceea ce poate fi numit „eveniment hipomaniacal”, dacă nu este acompaniat de episoade depresive, adesea nu este considerat problematic, atât timp cât schimbările dispoziție nu sunt incontrolabile sau volatile.[24] Cel mai frecvent, simtpomele continuă să dureze de la câteva săptămâni la câteva luni.[27]

Episoade depresive

Articol principal: Depresie.
'Melancolie' de W. Bagg după o fotografie de Hugh Welch Diamond

Simptomele fazei depresive a tulburării bipolare constau în simțăminte persistente de tristețe, iritabilitate sau furie, lipsa interesului pentru activități anterior plăcute, vinovăție excesivă sau inadecvată, lipsă de speranță, dormit prea mult sau prea puțin, schimbări în apetit și/sau greutate, oboseală, probleme de concentrare, silă de sine sau simțăminte de lipsă de valoare, și gânduri la moarte sau suicid.[28] În cazuri severe, individul poate dezvolta simptome de psihoză, condiție cunoscută și ca tulburare bipolară severă cu trăsături psihotice. Aici sunt incluse simptome de deliruri și halucinații. Un episod depresiv major persistă cel puțin două săptămâni și poate rezulta în sinucidere dacă rămâne netratat.[29]

Cu cât vârsta de declanșare e mai timpurie, cu atât e mai probabil ca primele câteva episoade să fie depresive.[30] Întrucât un diagnostic de tulburare bipolară cere un episod maniacal sau hipomaniacal, mulți indivizi afectați sunt inițial diagnosticați greșit ca având depresie majoră, iar apoi sunt tratați incorect cu antidepresive prescrise.[31]

Episoade afective mixte

În tulburarea bipolară, starea mixtă este o condiție în timpul căreia atât simptomele de manie cât și cele de depresie au loc simultan.[32] Indivizii care experimentează starea mixtă pot avea simptome maniacale precum gânduri de grandoare în timp ce în mod simultan experimentează simptome depresive precum vinovăția excesivă sau idei suicidare.[32] Stările mixte sunt considerate de mare risc pentru comportamentul suicidar întrucât emoții depresive precum lipsa de speranță sunt adesea împerecheate cu oscilări de dispoziție sau dificuiltăți de control a impulsurilor.[32] Tulburările de anxietate au loc mai frecvent ca comorbiditate în episoadele bipolare mixte decât în mania sau depresia bipolară non-mixtă.[32] Abuzul de substanțe (inclusiv de alcool) de asemenea urmează acest trend, de aici părând înfățișeze simptomele bipolare ca nimic mai mult decât o consecință a abuzului de substanțe.[32]

Trăsături asociate

Trăsăturile asociate sunt fenomene clinice care adesea acompaniază tulburarea, dar nu sunt parte a criteriilor de diagnostic. La adulții cu această condiție, tulburarea bipolară este adesea acompaniată de schimbări în procesele și abilitățile cognitive.[33] Printre acestea sunt reducerea capacităților executive și de atenție și subminarea memoriei.[34] Cum individul procesează universul depinde de asemenea de faza tulburării, cu caracteristici diferite în funcție de stările maniacale, hipomaniacale și depresive.[23] Cei cu tulburare bipolară pot avea dificultăți în păstrarea relațiilor.[35] Există câțiva precursori obișnuiți ai copilăriei observați la copiii care mai târziu primesc diagnostic de tulburare bipolară, precum anomalii ale dispoziției (inclusiv episoade depresive majore) și tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție.[36]

Condiții comorbide

Diagnosticul de tulburare bipolară poate fi complicat de condiții psihiatrice co-existente (comorbide), inclusiv următoarele: tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de abuz de substanțe, tulburări de alimentație, tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție, fobia socială, sindromul premenstrual (inclusiv tulburarea disforică premenstruală) sau tulburarea de panică.[19][28][37][38] O analiză longitudinală atentă a simptomelor și episoadelor, îmbogățită dacă este posibil de discuții cu prietenii și membrii familiei, este crucială pentru stabilirea unui plan de tratament atunci când comorbiditățile există.[39]

Cauze

Cauzele tulburării bipolare variază între indivizi și mecanismul exact care stă la baza tulburării rămâne neclar.[40] Influențele genetice se crede că răspund de 60-80 procente din riscul dezvoltării tulburării, indicând un puternic component ereditar.[37] Per total, ereditabilitatea spectrului bipolar se estimează a fi de 0.71.[41] Studiile făcute pe gemeni au fost limitate de dimensiuni de probă relativ mici, dar au indicat o contribuție genetică substanțială, precum și influența mediului. Pentru tulburarea bipolară de tip I, rata la care gemenii identici (aceleași gene) vor avea ambii tulburare bipolară de tip I (concordată) este estimată a fi de aproximativ 40 procente, în comparație cu aproximativ 5 procente în cazul gemenilor fraternali.[15][42] O combinație din tulburarea bipolară tipurile I și II și ciclotimie produc în mod similar rate de 42 procente și 11 procente (gemeni identici și fraternali, respectiv), cu un raport relativ mai mic pentru tulburarea bipolară de tip II care se pare că oglindește neomogenitatea. Există suprapunere cu depresia majoră (unipolară) și dacă aceasta este de asemenea luată în calcul la co-gemeni, concordanța cu tulburarea bipolară crește până la 67 procente la gemenii identici și 19 procente la gemenii fraternali.[43] Concordanța relativ mică între gemenii fraternali aduși împreună sugerează că efectele de mediu împărtășite de familie sunt limitate, deși abilitatea de a le detecta a fost limitată de mici dimensiuni de probe.[41] S-a făcut legătură între estrogenul la femei și tulburarea bipolară.[44][45]

Genetice

Studiile genetice comportamentale sugerează că multe regiuni cromozomiale și gene candidat au legătură cu susceptibilitatea pentru tulburare bipolară, fiecare genă exercitând un efect ușor sau moderat.[37] Riscul de tulburare bipolară este de aproape zece ori mai mare la rudele de gradul întâi al celor afectați de tulburare bipolară în comparație cu populația generală; în mod asemănător, riscul de tulburare depresivă majoră este de trei ori mai mare la rudele cu tulburare bipolară în comparație cu populația generală.[15]

De mediu

Factorii psihosociali joacă un rol semnificativ în dezvoltarea și cursul tulburării bipolare, iar elementele psihosociale individuale pot interacționa cu înclinațiile genetice.[46] Este probabil ca evenimentele recente de viață și relațiile interpersonale să contribuie la declanșarea și recurența episoadelor de dispoziție bipolară, după cum o fac în cazul depresiei unipolare.[47] Potrivit studiilor, 30-50 procente din adulții diagnosticați cu tulburare bipolară mărturisesc experiențe traumatice/abuzive în copilărie, care sunt asociate cu o declanșare mai timpurie, o rată mai mare de încercări de sinucidere și mai multe tulburări comorbide precum tulburarea de stres posttraumatic (TSPT).[48] Numărul de evenimente stresante din copilărie este mai mare la cei cu diagnostic de tulburare de spectru bipolar pentru adulți în comparație cu cei fără, fiind vorba îndeosebi de evenimente cauzate de mediul aspru mai degrabă decât de propriul comportament al copilului.[49]

Neurologice

Mai puțin obișnuit, tulburarea bipolară sau o tulburare de tip bipolar poate avea loc ca rezultat sau în asociere un o condiție sau traumă neurologică. Condiții de acest fel și traume sunt accidentul vascular cerebral, traume craniocerebrale, infecția cu HIV, scleroza multiplă, porfiria și rareori epilepsia lobului temporal.[50]

Diagnostic

Tulburarea bipolară este în mod obișnuit diagnosticată în timpul adolescenței sau a maturității timpurii, dar declanșarea poate avea loc în orice perioadă a ciclului vieții.[2][51] Tulburarea poate fi dificil de distins de depresia unipolară și întârzierea medie a diagnosticului este de 5-10 ani după începutul simptomelor.[52] Diagnosticul de tulburare bipolară ia câțiva factori în calcul și ia în considerare experiențele mărturisite ale individului cu simptome, comportamentul anormal mărturisit de membrii familiei, prieteni sau colegi de serviciu, semne observabile de boală evaluate de clinician și adesea o examinare medicală pentru excluderea cauzelor medicale. În privința diagnosticului, scalele de rată punctate de îngrijitor, mai exact mama, se constată a fi mai corecte decât relatările profesorului și ale tânărului în prezicerea indentificării tinerilor cu tulburare bipolară.[53] Evaluarea este de obicei făcută pe bază de pacient extern; admiterea la facilități de pacient intern este luată în considerare dacă există risc pentru sine sau pentru alții. Cele mai pe larg utilizate criterii pentru diagnosticarea tulburării bipolare sunt în Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Ediția a 5-a (DSM-5) a Asociației Psihiatrice Americane (APA) și Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite, Ediția a 10-a (ICD-10) a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) . Criteriile ICD-10 sunt utilizate mai des în cadre clinice din afara S.U.A., pe când criteriile DSM sunt utilizate clinic în cadrul S.U.A. și sunt criteriile prevalente utilizate pe plan internațional în studiile de cercetare. DSM-5, publicat în 2013, include specificări mai multe și mai exacte în comparație cu predecesorul său, DSM-IV-TR.[54] Interviuri semi-structurate precum Graficul Kiddie pentru Tulburări Afective și Schizofrenie (KSADS) și Interviul Clinic Structurat pentru DSM-IV (SCID) sunt utilizate pentru confirmarea diagnosticului de tulburare bipolară.

Există mai multe scale de rating pentru ecranizarea și evaluarea tulburării bipolare,[55] inclusiv scala de diagnostic a spectrului bipolar, Chestionarul Tulburării de Dispoziție, Inventarul Comportamentului General și Checklist-ul Hipomaniei.[56] Utilizarea scalelor de evaluare nu poate substitui întregul interviu clinic, dar poate servi pentru a sistematiza istoricul simptomelor.[56] Pe de altă parte, instrumentele de ecranizare a tulburării bipolare tind să aibă o mai mică sensibilitate.[55]

Diagnostice diferențiale

Sunt câteva alte tulburări mentale cu simptome similare celor observate la tulburarea bipolară. Astfel de tulburări sunt schizofrenia, tulburarea depresivă majoră,[57] tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD), și anumite tulburări de personalitate, precum tulburarea de personalitate borderline.[58][59][60]

Deși nu sunt teste biologice care să diagnosticheze tulburarea bipolară,[61] teste de sânge și/sau ecranizare pot fi făcute pentru a exclude boli medicale cu înfățișări clinice similare celei a tulburării bipolare. Boli neurologice precum scleroza multiplă, atacuri epileptice parțiale complexe, accidente vasculare cerebrale, tumori ale creierului, boala Wilson, trauma creierului, boala Huntington și migrenele complexe pot mima caracteristicile tulburării bipolare.[51] O EEG poate fi utilizată pentru a exclude tulburări neurologice precum epilepsia, iar o tomografie computerizată sau IRM a capului poate fi utilizată pentru a exclude alte leziuni ale creierului.[51] În plus, tulburări ale sistemului endocrin precum hipotiroidismul, hipertiroidismul și boala Cushing sunt în rândul diagnosticelor diferențiale după cum este și boala țesutului conjunctiv systemic lupus erythematosus. Cauze infecțioase ale maniei care pot părea similare maniei bipolare sunt encefalita herpetică, HIV, gripa sau neurosifilisul.[51] Anumite deficiențe de vitamină precum pelagra (deficiența de niacină), deficiența de vitamină B12, deficiența de acid folic și sindromul Wernicke-Korsakoff (deficiența de tiamină) pot de asemenea duce la manie.[51]

O analiză a medicamentelor și drogurilor utilizate este luată în considerare pentru a exclude aceste cauze; medicamente comune care pot cauza simptome maniacale sunt antidepresivele, prednisonul, medicamentele pentru boala Parkinson, hormonul tiroid, stimulantele (inclusiv cocaina și metamfetamina) și anumite antibiotice.[62]

Spectrul bipolar

Kraepelin looking to the side
De la distincția făcută de Emil Kraepelin între tulburarea bipolară și schizofrenie în secolul 19, cercetătorii au definit un spectru al diferitor tipuri de tulburare bipolară

Tulburări ale spectrului bipolar sunt: tulburarea bipolară de tip I, tulburarea bipolară de tip II, tulburarea ciclotimică și cazurile în care simptomele ce nu sunt suficient de puternice să producă o reacție se constată că cauzează subminări sau suferință semnificativă la nivel clinic.[2][51] Aceste tulburări implică episoade depresive majore care alternează cu episoade maniacale sau hipomaniacale, sau episoade mixte care manifestă simptome ale ambelor stări de dispoziție.[2] Conceptul de spectru bipolar este similar conceptului original al lui Emil Kraepelin de boală maniaco-depresivă.[63]

Hipomania unipolară care nu este acompaniată de depresie este menționată în literatura medicală.[64] Există speculații dacă această condiție ar putea avea loc cu mai mare frecvență în populația generală netratată; funcționarea socială cu succes a acestor indivizi cu realizări semnificative poate duce la a fi etichetați ca fiind normali, mai degrabă decât ca indivizi cu dereglări substanțiale.

Criterii și subtipuri

Comparație grafică simplificată a tulburării bipolare de tip I, tulburării bipolare de tip II și ciclotimiei[65][66]:267

DSM și ICD caracterizează tulburarea bipolară ca un spectru de tulburări ce au loc pe un tot organic. DSM-5 enumeră trei subtipuri specifice:[2]

  • Tulburare bipolară de tip I: Cel puțin un episod maniacal este necesar pentru a se pune diagnosticul;[67] episoadele depresive sunt comune în vasta majoritate a cazurilor de tulburare bipolară de tip I, dar nu sunt necesare pentru diagnostic.[15] Specificări ca „ușoară, moderată, moderată-severă, severă” și „cu trăsături psihotice” trebuie adăugate dacă sunt aplicabile pentru a indica înfățișarea și cursul tulburării.[2]
  • Tulburare bipolară de tip II: Nici un episod maniacal și unul sau mai multe episoade hipomaniacale și unul sau mai multe episoade depresive majore.[67] Episoadele hipomaniacale nu ajung la extremele depline ale maniei (i.e., de obicei nu cauzează subminări sociale sau ocupaționale severe, și sunt fără psihoză), iar aceasta poate face tulburarea bipolară de tip II mai dificil de diagnosticat, întrucât episoadele hipomaniacale pot părea pur și simplu ca perioade de productivitate înaltă de succes și sunt mărturisite mai puțin frecvent decât o depresie care provoacă suferință și subminează activitățile zilnice.
  • Ciclotimie: O istorie de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie ce nu îndeplinesc criteriile pentru episoade depresive majore.[68]

Când este relevant, specificări ca început peripartum și cu ciclare rapidă trebuie utilizați pentru orice subtip. Indivizii care au simptome care cauzează suferință sau subminare semnificativă pe plan clinic, dar care nu îndeplinesc criteriile depline pentru unul dintre cele trei subtipuri pot fi diagnosticați cu tulburare bipolară nespecificată sau cu alt specific. Tulburarea bipolară cu alt specific este diagnosticată când un clinician alege să furnizeze o explicație pentru faptul că nu sunt îndeplinite criteriile pe deplin (e.g., hipomanie fără un precedent episod depresiv major).[2]

Ciclare rapidă

Cei mai mulți oameni care îndeplinesc criteriile pentru tulburare bipolară experimentează un număr de episoade, în medie de la 0.4 la 0.7 pe an, durând de la trei la șase luni.[69] Ciclare rapidă, în orice caz, este o specificare care poate fi aplicată oricărui dintre subtipurile de mai sus. Este definită ca având patru sau mai multe episoade de perturbare a dispoziției în cadrul unei perioade de un an și este observată la o proporție semnificativă din indivizii cu tulburare bipolară.[28] Aceste episoade sunt separate unul de altul prin remisie (parțială sau totală) timp de cel puțin două luni sau de o schimbare a polarității dispoziției (i.e., de la un episod depresiv la un episod maniacal sau vice versa).[15] Definiția ciclării rapide cel mai frecvent citată în literatură (inclusiv în DSM) este cea a lui Dunner și Fieve: cel puțin patru episoade depresive, maniacale, hipomaniacale sau mixte într-o perioadă de 12 luni.[70] Au fost descrise de asemenea ciclări ultra-rapide (zile) și ultra-ultra rapide sau ultradiane (în cadrul aceleași zile).[71] Literatura ce examinează tratamentul farmacologic al ciclării rapide este împrăștiată și nu există consens clar în privința managementului farmacologic optim.[72]

Prevenire

Încercările de prevenire a tulburării bipolare se concentrează pe stres (precum dificultățile din copilărie sau familiile foarte conflictuale) care, deși nu este un agent cauzal specific al bipolarității din punct de vedere al diagnosticului, pune indivizii vulnerabili genetic și biologic la riscul unui curs mai sever al bolii.[73] Există o dezbatere în privința relației cauzale dintre utilizarea cannabisului și tulburarea bipolară.[74]

Management

Există un număr de tehnici farmacologice și psihoterapeutice utilizate pentru tratarea tulburării bipolare. Indivizii pot utiliza auto-ajutorul și urmări recuperarea.

Spitalizarea poate fi necesară în special în timpul episoadelor maniacale prezente la bipolarii de tip I. Aceasta poate fi voluntară sau (în funcție de legislație) involuntară. Șederea pe termen lung în spital a pacienților este în prezent mai puțin obișnuită din cauza dezinstituționalizării, deși așa ceva se poate întâmpla.[75]

Psihosocial

Psihoterapia are scopul de a ușura simptomele principale, recunoaște mecanismele de declanșare a episoadelor, reduce emoția exprimată negativ în relații, recunoaște simptomele prodromale înainte de recurența deplină și practica factorii care duc la mentenanța remisiei.[76][77][78] Terapia cognitiv-comportamentală, terapia concentrată pe familie și psihoeducația au cea mai mare evidență în favoarea eficienței cu privire la prevenirea recidivării, în timp ce terapia interpersonală și de ritm social și terapia cognitiv-comportamentală se arată a fi cele mai eficiente în ce privește simptomele depresive reziduale. Cele mai multe studii s-au bazat numai de tulburarea bipolară de tip I, oricum, și tratamentul în timpul fazei acute poate fi o provocare specială.[79] Unii clinicienii pun accent pe a vorbi cu indivizii care experimentează mania, pentru a dezvolta o alianță terapeutică pentur susținerea recuperării.[80]

Medicație

Litiul este adesea utilizat pentru a trata tulburarea bipolară și are cea mai bună evidență că reduce suicidul.

Un număr de medicamente sunt utilizate pentru tratarea tulburării bipolare.[47] Medicația cu cea mai bună evidență este litiul, care este un tratament eficient pentru episoade maniacale acute, previne recidivările și depresia bipolară.[81] Litiul reduce riscul de suicid, auto-vătămare și deces la persoanele cu tulburare bipolară.[82] Este neclar dacă ketamina (un anestezic disociativ general comun utilizat în chirurgie) este utilă în caz de bipolaritate la data de 2015.[83]

Stabilizatori de dispoziție

Litiul și anticonvulsantele cabarmazepină, lamotrigina și acidul valproic sunt utilizați ca stabilizatori de dispoziție pentru tratarea tulburării bipolare. Acești stabilizatori de dispoziție sunt utilizați pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung, dar n-au demonstrat abilitatea de a trata rapid depresia bipolară acută.[84] Litiul este preferat pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung.[47] Carbamazepina tratează efectiv episoadele maniacale, o anumită evidență susținând că are beneficii mai mari în tulburarea bipolară cu ciclare rapidă sau la cei cu o imagine clinică mai schizoafectivă. Este mai puțin eficientă în prevenirea recidivării decât litiul sau valproatul.[85][86] Valproatul a devenit un tratament prescris în mod obișnuit și tratează eficient episoadele maniacale.[87] Lamotrigina are mai multă eficiență în tratarea depresiei bipolare, iar acest beneficiu este cel mai mare în depresia majoră.[88] S-a observat că are anumite beneficii în prevenirea recidivării tulburării bipolare, deși există îngrijorări cu privire la studiile făcute și nu este vreun beneficiu în subtipul de ciclare rapidă a tulburării bipolare.[89] Nu se cunoaște cât de eficient este topiramatul.[90]

Antipsihotice

Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în tratamentul pe termen scurt al episoadelor maniacale ale tulburării bipolare și se arată a fi superioară litiului și anticonvulsivantelor în privința acestui scop.[47] Antipsihoticele atipice sunt de asemenea indicate pentru depresia bipolară refractară ca tratament alături de stabilizatorii de dispoziție.[84] Olanzapina este eficientă în prevenirea recidivărilor, deși evidența care o susține este mai slabă decât evidența în favoarea litiului.[91]

Vezi și


Referințe

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Anderson IM, Haddad PM, Scott J (). „Bipolar disorder”. BMJ (Clinical Research Ed.). 345: e8508. doi:10.1136/bmj.e8508. PMID 23271744. 
  2. ^ a b c d e f g h i j k l American Psychiatry Association (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. pp. 123–154. ISBN 978-0-89042-555-8. 
  3. ^ „DSM IV Criteria for Manic Episode”. Arhivat din originalul de la . 
  4. ^ Goodwin, Guy M. (). „Bipolar disorder”. Medicine. 40 (11): 596–598. doi:10.1016/j.mpmed.2012.08.011. 
  5. ^ Charney A, Sklar P (). „Genetics of Schizophrenia and Bipolar Disorder”. În Charney D, Nestler E, Sklar P, Buxbaum J. Charney & Nestler's Neurobiology of Mental Illness (ed. 5th). New York: Oxford University Press. p. 162. 
  6. ^ NIMH (Aprilie 2016). „Bipolar Disorder”. National Institutes of Health. Arhivat din originalul de la 27 iulie 2016. Accesat în 13 august 2016.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ Goodwin GM, Haddad PM, Ferrier IN, Aronson JK, Barnes T, Cipriani A, Coghill DR, Fazel S, Geddes JR, Grunze H, Holmes EA, Howes O, Hudson S, Hunt N, Jones I, Macmillan IC, McAllister-Williams H, Miklowitz DR, Morriss R, Munafò M, Paton C, Saharkian BJ, Saunders K, Sinclair J, Taylor D, Vieta E, Young AH (iunie 2016). „Evidence-based guidelines for treating bipolar disorder: Revised third edition recommendations from the British Association for Psychopharmacology”. Journal of Psychopharmacology. 30 (6): 495–553. doi:10.1177/0269881116636545. PMC 4922419 Accesibil gratuit. PMID 26979387. Currently, medication remains the key to successful practice for most patients in the long term. ... At present the preferred strategy is for continuous rather than intermittent treatment with oral medicines to prevent new mood episodes. 
  8. ^ Versiani M, Cheniaux E, Landeira-Fernandez J (iunie 2011). „Efficacy and safety of electroconvulsive therapy in the treatment of bipolar disorder: a systematic review”. The Journal of ECT. 27 (2): 153–64. doi:10.1097/yct.0b013e3181e6332e. PMID 20562714. 
  9. ^ a b Grande I, Berk M, Birmaher B, Vieta E (aprilie 2016). „Bipolar disorder”. Lancet (Review). 387 (10027): 1561–72. doi:10.1016/S0140-6736(15)00241-X. PMID 26388529. 
  10. ^ Schmitt A, Malchow B, Hasan A, Falkai P (Februarie 2014). „The impact of environmental factors in severe psychiatric disorders”. Front Neurosci. 8 (19): 19. doi:10.3389/fnins.2014.00019. PMC 3920481 Accesibil gratuit. PMID 24574956.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ Diflorio A, Jones I (). „Is sex important? Gender differences in bipolar disorder”. International Review of Psychiatry. 22 (5): 437–52. doi:10.3109/09540261.2010.514601. PMID 21047158. 
  12. ^ a b Hirschfeld RM, Vornik LA (Iunie 2005). „Bipolar disorder--costs and comorbidity”. The American Journal of Managed Care. 11 (3 Suppl): S85–90. PMID 16097719.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ Akiskal, Hagop (). „13.4 Mood Disorders: Clinical Features”. În Sadock, Benjamin; Sadock, Virginia; Ruiz, Pedro name-list-format = vanc. Kaplan and Sadock's Comprehensive Textbook of Psychiatry (ed. 10th). New York: Wolters Kluwer. 
  14. ^ Salvadore G, Quiroz JA, Machado-Vieira R, Henter ID, Manji HK, Zarate CA (Noiembrie 2010). „The neurobiology of the switch process in bipolar disorder: a review”. The Journal of Clinical Psychiatry. 71 (11): 1488–501. doi:10.4088/JCP.09r05259gre. PMC 3000635 Accesibil gratuit. PMID 20492846.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  15. ^ a b c d e f g Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Barnett2009
  16. ^ a b Tarr GP, Glue P, Herbison P (Noiembrie 2011). „Comparative efficacy and acceptability of mood stabilizer and second generation antipsychotic monotherapy for acute mania—a systematic review and meta-analysis”. J Affect Disord. 134 (1–3): 14–9. doi:10.1016/j.jad.2010.11.009. PMID 21145595.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  17. ^ a b c d e f g Beentjes TA, Goossens PJ, Poslawsky IE (Octombrie 2012). „Caregiver burden in bipolar hypomania and mania: a systematic review”. Perspect Psychiatr Care. 48 (4): 187–97. doi:10.1111/j.1744-6163.2012.00328.x. PMID 23005586.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  18. ^ Titmarsh S (). „Characteristics and duration of mania: implications for continuation treatment”. Progress in Neurology and Psychiatry. 17 (3): 26–7. doi:10.1002/pnp.283. 
  19. ^ a b Post RM, Kalivas P (Martie 2013). „Bipolar disorder and substance misuse: pathological and therapeutic implications of their comorbidity and cross-sensitisation”. Br J Psychiatry. 202 (3): 172–6. doi:10.1192/bjp.bp.112.116855. PMC 4340700 Accesibil gratuit. PMID 23457180.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  20. ^ Knowles R, McCarthy-Jones S, Rowse G (iunie 2011). „Grandiose delusions: a review and theoretical integration of cognitive and affective perspectives”. Clin Psychol Rev. 31 (4): 684–96. doi:10.1016/j.cpr.2011.02.009. PMID 21482326. 
  21. ^ Furukawa TA (). „Assessment of mood: Guides for clinicians”. Journal of Psychosomatic Research. 68 (6): 581–589. doi:10.1016/j.jpsychores.2009.05.003. PMID 20488276. 
  22. ^ McKenna BS, Eyler LT (noiembrie 2012). „Overlapping prefrontal systems involved in cognitive and emotional processing in euthymic bipolar disorder and following sleep deprivation: a review of functional neuroimaging studies”. Clin Psychol Rev. 32 (7): 650–63. doi:10.1016/j.cpr.2012.07.003. PMC 3922056 Accesibil gratuit. PMID 22926687. 
  23. ^ a b Mansell W, Pedley R (Martie 2008). „The ascent into mania: a review of psychological processes associated with the development of manic symptoms”. Clinical Psychology Review. 28 (3): 494–520. doi:10.1016/j.cpr.2007.07.010. PMID 17825463.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  24. ^ a b c Bowins B (). „Cognitive regulatory control therapies”. Am J Psychother. 67 (3): 215–36. doi:10.1176/appi.psychotherapy.2013.67.3.215. PMID 24236353. 
  25. ^ Srivastava S, Ketter TA (decembrie 2010). „The link between bipolar disorders and creativity: evidence from personality and temperament studies”. Current Psychiatry Reports. 12 (6): 522–30. doi:10.1007/s11920-010-0159-x. PMID 20936438. 
  26. ^ „Bipolar Disorder: NIH Publication No. 95-3679”. U.S. National Institutes of Health. septembrie 1995. Arhivat din original la . 
  27. ^ „Bipolar II Disorder Symptoms and Signs”. Web M.D. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  28. ^ a b c Muneer A (Iunie 2013). „Treatment of the depressive phase of bipolar affective disorder: a review”. J Pak Med Assoc. 63 (6): 763–9. PMID 23901682.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  29. ^ American Psychiatric Association (). „Practice Guideline for the Treatment of Patients With Bipolar Disorder Second Edition”. APA Practice Guidelines for the Treatment of Psychiatric Disorders: Comprehensive Guidelines and Guideline Watches. 1. doi:10.1176/appi.books.9780890423363.50051. ISBN 978-0-89042-336-3. 
  30. ^ Bowden CL (Ianuarie 2001). „Strategies to reduce misdiagnosis of bipolar depression”. Psychiatr Serv. 52 (1): 51–5. doi:10.1176/appi.ps.52.1.51. PMID 11141528.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  31. ^ Muzina DJ, Kemp DE, McIntyre RS (Octombrie–decembrie 2007). „Differentiating bipolar disorders from major depressive disorders: treatment implications”. Ann Clin Psychiatry. 19 (4): 305–12. doi:10.1080/10401230701653591. PMID 18058287.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  32. ^ a b c d e Swann AC, Lafer B, Perugi G, Frye MA, Bauer M, Bahk WM, Scott J, Ha K, Suppes T (Ianuarie n2013). „Bipolar mixed states: an international society for bipolar disorders task force report of symptom structure, course of illness, and diagnosis”. Am J Psychiatry. 170 (1): 31–42. doi:10.1176/appi.ajp.2012.12030301. PMID 23223893.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  33. ^ MacQueen GM, Memedovich KA (Ianuarie 2017). „Cognitive dysfunction in major depression and bipolar disorder: Assessment and treatment options”. Psychiatry and Clinical Neurosciences (Review). 71 (1): 18–27. doi:10.1111/pcn.12463. PMID 27685435.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  34. ^ Cipriani G, Danti S, Carlesi C, Cammisuli DM, Di Fiorino M (Octombrie 2017). „Bipolar Disorder and Cognitive Dysfunction: A Complex Link”. The Journal of Nervous and Mental Disease (Review). 205 (10): 743–756. doi:10.1097/NMD.0000000000000720. PMID 28961594.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  35. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 338.
  36. ^ Reinhardt MC, Reinhardt CA (Martie-aprilie 2013). „Attention deficit-hyperactivity disorder, comorbidities, and risk situations”. Jornal de Pediatria. 89 (2): 124–30. doi:10.1016/j.jped.2013.03.015. PMID 23642421.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ a b c Kerner B (Februarie 2014). „Genetics of bipolar disorder”. Appl Clin Genet. 7: 33–42. doi:10.2147/tacg.s39297. PMC 3966627 Accesibil gratuit. PMID 24683306.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  38. ^ Cirillo PC, Passos RB, Bevilaqua MC, López JR, Nardi AE (Decembrie 2012). „Bipolar disorder and Premenstrual Syndrome or Premenstrual Dysphoric Disorder comorbidity: a systematic review”. Rev Bras Psiquiatr. 34 (4): 467–79. doi:10.1016/j.rbp.2012.04.010. PMID 23429819.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  39. ^ Sagman D, Tohen M (). „Comorbidity in Bipolar Disorder: The Complexity of Diagnosis and Treatment”. Psychiatric Times. Arhivat din originalul de la . 
  40. ^ Nierenberg AA, Kansky C, Brennan BP, Shelton RC, Perlis R, Iosifescu DV (Ianuarie 2013). „Mitochondrial modulators for bipolar disorder: a pathophysiologically informed paradigm for new drug development”. Aust N Z J Psychiatry. 47 (1): 26–42. doi:10.1177/0004867412449303. PMID 22711881.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  41. ^ a b Edvardsen J, Torgersen S, Røysamb E, Lygren S, Skre I, Onstad S, Oien PA (). „Heritability of bipolar spectrum disorders. Unity or heterogeneity?”. Journal of Affective Disorders. 106 (3): 229–240. doi:10.1016/j.jad.2007.07.001. PMID 17692389. 
  42. ^ Kieseppä T, Partonen T, Haukka J, Kaprio J, Lönnqvist J (). „High Concordance of Bipolar I Disorder in a Nationwide Sample of Twins”. American Journal of Psychiatry. 161 (10): 1814–1821. doi:10.1176/appi.ajp.161.10.1814. PMID 15465978. 
  43. ^ McGuffin P, Rijsdijk F, Andrew M, Sham P, Katz R, Cardno A (). „The Heritability of Bipolar Affective Disorder and the Genetic Relationship to Unipolar Depression”. Archives of General Psychiatry. 60 (5): 497–502. doi:10.1001/archpsyc.60.5.497. PMID 12742871. 
  44. ^ Rapkin AJ, Mikacich JA, Moatakef-Imani B, Rasgon N (Decembrie 2002). „The clinical nature and formal diagnosis of premenstrual, postpartum, and perimenopausal affective disorders”. Current Psychiatry Reports. 4 (6): 419–28. doi:10.1007/s11920-002-0069-7. PMID 12441021.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  45. ^ Meinhard N, Kessing LV, Vinberg M (Februarie 2014). „The role of estrogen in bipolar disorder, a review”. Nordic Journal of Psychiatry. 68 (2): 81–7. doi:10.3109/08039488.2013.775341. PMID 23510130.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  46. ^ Serretti A, Mandelli L (). „The genetics of bipolar disorder: Genome 'hot regions,' genes, new potential candidates and future directions”. Molecular Psychiatry. 13 (8): 742–771. doi:10.1038/mp.2008.29. PMID 18332878. 
  47. ^ a b c d Geddes JR, Miklowitz DJ (). „Treatment of bipolar disorder”. Lancet. 381 (9878): 1672–82. doi:10.1016/S0140-6736(13)60857-0. PMC 3876031 Accesibil gratuit. PMID 23663953. 
  48. ^ Brietzke E, Kauer Sant'anna M, Jackowski A, Grassi-Oliveira R, Bucker J, Zugman A, Mansur RB, Bressan RA (Decembrie 2012). „Impact of childhood stress on psychopathology”. Rev Bras Psiquiatr. 34 (4): 480–8. doi:10.1016/j.rbp.2012.04.009. PMID 23429820.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  49. ^ Miklowitz DJ, Chang KD (). „Prevention of bipolar disorder in at-risk children: Theoretical assumptions and empirical foundations”. Development and Psychopathology. 20 (3): 881–897. doi:10.1017/S0954579408000424. PMC 2504732 Accesibil gratuit. PMID 18606036. 
  50. ^ Murray ED, Buttner N, Price BH. (2012) Depression and Psychosis in Neurological Practice. In: Neurology in Clinical Practice, 6th Edition. Bradley WG, Daroff RB, Fenichel GM, Jankovic J (eds.) Butterworth Heinemann. 12 aprilie 2012. ISBN: 1-4377-0434-4 | ISBN: 978-1-4377-0434-1
  51. ^ a b c d e f Price AL, Marzani-Nissen GR (martie 2012). „Bipolar disorders: a review”. American Family Physician. 85 (5): 483–93. PMID 22534227. Arhivat din originalul de la . 
  52. ^ Phillips ML, Kupfer DJ (mai 2013). „Bipolar disorder diagnosis: challenges and future directions”. Lancet. 381 (9878): 1663–71. doi:10.1016/S0140-6736(13)60989-7. PMC 5858935 Accesibil gratuit. PMID 23663952. 
  53. ^ Youngstrom EA, Genzlinger JE, Egerton GA, Van Meter AR (). „Multivariate Meta-Analysis of the Discriminative Validity of Caregiver, Youth, and Teacher Rating Scales for Pediatric Bipolar Disorder: Mother Knows Best About Mania”. Archives of Scientific Psychology. 3 (1): 112–137. doi:10.1037/arc0000024. Accesat în . 
  54. ^ Perugi G, Ghaemi SN, Akiskal H (). „Diagnostic and Clinical Management Approaches to Bipolar Depression, Bipolar II and Their Comorbidities”. Bipolar Psychopharmacotherapy. Caring for the Patient. pp. 193–234. doi:10.1002/0470017953.ch11. ISBN 978-0-470-01795-1. 
  55. ^ a b Carvalho AF, Takwoingi Y, Sales PM, Soczynska JK, Köhler CA, Freitas TH, Quevedo J, Hyphantis TN, McIntyre RS, Vieta E, et al. (februarie 2015). „Screening for bipolar spectrum disorders: A comprehensive meta-analysis of accuracy studies”. Journal of Affective Disorders. 172: 337–46. doi:10.1016/j.jad.2014.10.024. PMID 25451435. 
  56. ^ a b Picardi A (Ianuarie 2009). „Rating scales in bipolar disorder”. Current Opinion in Psychiatry. 22 (1): 42–9. doi:10.1097/YCO.0b013e328315a4d2. PMID 19122534.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  57. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Baldessarini2013
  58. ^ Sood AB, Razdan A, Weller EB, Weller RA (). „How to differentiate bipolar disorder from attention deficit hyperactivity disorder and other common psychiatric disorders: A guide for clinicians”. Current Psychiatry Reports. 7 (2): 98–103. doi:10.1007/s11920-005-0005-8. PMID 15802085. 
  59. ^ Magill CA (). „The boundary between borderline personality disorder and bipolar disorder: Current concepts and challenges”. Canadian Journal of Psychiatry. 49 (8): 551–556. doi:10.1177/070674370404900806. PMID 15453104. 
  60. ^ Bassett D (). „Borderline personality disorder and bipolar affective disorder. Spectra or spectre? A review”. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 46 (4): 327–339. doi:10.1177/0004867411435289. PMID 22508593. 
  61. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Craddock2013
  62. ^ Peet M, Peters S (februarie 1995). „Drug-induced mania”. Drug Safety. 12 (2): 146–53. doi:10.2165/00002018-199512020-00007. PMID 7766338. 
  63. ^ Korn ML. „Across the Bipolar Spectrum: From Practice to Research”. Medscape. Arhivat din originalul de la . 
  64. ^ Beesdo K, Höfler M, Leibenluft E, Lieb R, Bauer M, Pfennig A (Septembrie 2009). „Mood episodes and mood disorders: patterns of incidence and conversion in the first three decades of life”. Bipolar Disord. 11 (6): 637–49. doi:10.1111/j.1399-5618.2009.00738.x. PMC 2796427 Accesibil gratuit. PMID 19689506.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  65. ^ Publishing, Harvard Health. „Bipolar disorder”. Harvard Health. Accesat în 11-04-2019.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  66. ^ Durand, V. Mark. (). Essentials of abnormal psychology. [Place of publication not identified]: Cengage Learning. ISBN 978-1305633681. OCLC 884617637. 
  67. ^ a b Renk K, White R, Lauer BA, McSwiggan M, Puff J, Lowell A (Februarie 2014). „Bipolar Disorder in Children”. Psychiatry J. 2014 (928685): 928685. doi:10.1155/2014/928685. PMC 3994906 Accesibil gratuit. PMID 24800202.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  68. ^ Van Meter AR, Youngstrom EA, Findling RL (iunie 2012). „Cyclothymic disorder: a critical review”. Clin Psychol Rev. 32 (4): 229–43. doi:10.1016/j.cpr.2012.02.001. PMID 22459786. 
  69. ^ Angst J, Sellaro R (). „Historical perspectives and natural history of bipolar disorder”. Biological Psychiatry. 48 (6): 445–457. doi:10.1016/s0006-3223(00)00909-4. PMID 11018218. 
  70. ^ Bauer M, Beaulieu S, Dunner DL, Lafer B, Kupka R (Februarie 2008). „Rapid cycling bipolar disorder – diagnostic concepts”. Bipolar Disorders. 10 (1 Pt 2): 153–62. doi:10.1111/j.1399-5618.2007.00560.x. PMID 18199234.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  71. ^ Tillman R, Geller B (). „Definitions of Rapid, Ultrarapid, and Ultradian Cycling and of Episode Duration in Pediatric and Adult Bipolar Disorders: A Proposal to Distinguish Episodes from Cycles”. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology. 13 (3): 267–271. doi:10.1089/104454603322572598. PMID 14642014. 
  72. ^ Fountoulakis KN, Kontis D, Gonda X, Yatham LN (Martie 2013). „A systematic review of the evidence on the treatment of rapid cycling bipolar disorder”. Bipolar Disord. 15 (2): 115–37. doi:10.1111/bdi.12045. PMID 23437958.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  73. ^ Miklowitz DJ, Chang KD (Vara 2008). „Prevention of bipolar disorder in at-risk children: theoretical assumptions and empirical foundations”. Development and Psychopathology. 20 (3): 881–97. doi:10.1017/s0954579408000424. PMC 2504732 Accesibil gratuit. PMID 18606036.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  74. ^ Khan MA, Akella S (Decembrie 2009). „Cannabis-Induced Bipolar Disorder with Psychotic Features: A Case Report”. Psychiatry (Edgmont). 6 (12): 44–8. PMC 2811144 Accesibil gratuit. PMID 20104292.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  75. ^ Becker T, Kilian R (). „Psychiatric services for people with severe mental illness across western Europe: What can be generalized from current knowledge about differences in provision, costs and outcomes of mental health care?”. Acta Psychiatrica Scandinavica. 113 (429): 9–16. doi:10.1111/j.1600-0447.2005.00711.x. PMID 16445476. 
  76. ^ Lam et al., 1999; Miklowitz & Goldstein, 1997; Frank, 2005.[necesită citare deplină]
  77. ^ Leahy & Johnson 2003.
  78. ^ Basco & Rush 2005.
  79. ^ Zaretsky AE, Rizvi S, Parikh SV (). „How well do psychosocial interventions work in bipolar disorder?”. Canadian Journal of Psychiatry. 52 (1): 14–21. doi:10.1177/070674370705200104. PMID 17444074. 
  80. ^ Havens LL, Ghaemi SN (). „Existential despair and bipolar disorder: The therapeutic alliance as a mood stabilizer”. American Journal of Psychotherapy. 59 (2): 137–147. doi:10.1176/appi.psychotherapy.2005.59.2.137. PMID 16170918. 
  81. ^ Brown KM, Tracy DK (Iunie 2013). „Lithium: the pharmacodynamic actions of the amazing ion”. Therapeutic Advances in Psychopharmacology. 3 (3): 163–76. doi:10.1177/2045125312471963. PMC 3805456 Accesibil gratuit. PMID 24167688.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  82. ^ Cipriani A, Hawton K, Stockton S, Geddes JR (Iunie 2013). „Lithium in the prevention of suicide in mood disorders: updated systematic review and meta-analysis”. BMJ. 346: f3646. doi:10.1136/bmj.f3646. PMID 23814104.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  83. ^ McCloud TL, Caddy C, Jochim J, Rendell JM, Diamond PR, Shuttleworth C, Brett D, Amit BH, McShane R, Hamadi L, Hawton K, Cipriani A (Septembrie 2015). „Ketamine and other glutamate receptor modulators for depression in bipolar disorder in adults”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 9 (9): CD011611. doi:10.1002/14651858.CD011611.pub2. PMID 26415966.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  84. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Post2016
  85. ^ Post RM, Ketter TA, Uhde T, Ballenger JC (). „Thirty years of clinical experience with carbamazepine in the treatment of bipolar illness: Principles and practice”. CNS Drugs. 21 (1): 47–71. doi:10.2165/00023210-200721010-00005. PMID 17190529. 
  86. ^ Rapoport SI, Basselin M, Kim HW, Rao JS (Octombrie 2009). „Bipolar disorder and mechanisms of action of mood stabilizers”. Brain Res Rev. 61 (2): 185–209. doi:10.1016/j.brainresrev.2009.06.003. PMC 2757443 Accesibil gratuit. PMID 19555719.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  87. ^ Macritchie K, Geddes JR, Scott J, Haslam D, de Lima M, Goodwin G (). „Valproate for acute mood episodes in bipolar disorder”. În Reid K. Cochrane Database of Systematic Reviews. Cochrane Database of Systematic Reviews. pp. CD004052. doi:10.1002/14651858.CD004052. PMID 12535506. 
  88. ^ Geddes JR, Calabrese JR, Goodwin GM (). „Lamotrigine for treatment of bipolar depression: Independent meta-analysis and meta-regression of individual patient data from five randomised trials”. The British Journal of Psychiatry. 194 (1): 4–9. doi:10.1192/bjp.bp.107.048504. PMID 19118318. 
  89. ^ van der Loos ML, Kölling P, Knoppert-van der Klein EA, Nolen WA (). „Lamotrigine in the treatment of bipolar disorder, a review”. Tijdschrift voor Psychiatrie. 49 (2): 95–103. PMID 17290338. 
  90. ^ Vasudev K, Macritchie K, Geddes J, Watson S, Young A (). „Topiramate for acute affective episodes in bipolar disorder”. În Young AH. Cochrane Database of Systematic Reviews. Cochrane Database of Systematic Reviews. pp. CD003384. doi:10.1002/14651858.CD003384.pub2. PMID 16437453. 
  91. ^ Cipriani A, Rendell JM, Geddes J (). Cipriani A, ed. „Olanzapine in long-term treatment for bipolar disorder”. Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD004367. doi:10.1002/14651858.CD004367.pub2. PMID 19160237. 

Note

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tulburare_bipolară&oldid=13039908