Zolmen Rozental

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Zolmen Rozental
Date personale
Născut1889 Modificați la Wikidata
Telenești, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, URSS Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union (dark version).svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor de literatură pentru copii[*]
jurnalist
scriitor
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba ebraică
limba idiș  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Odesa[*]  Modificați la Wikidata

Zolmen Rozental ['zolmən 'rozəntal] (idiș זלמן ראָזענטאַל‎; în grafiere Format:Ge) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Zolmen Rozental a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a fost admis la universitatea din Novorossiisk.

În 1914 a înființat la Telenești școala evreiască, unde a predat până în 1919, când s-a mutat la Chișinău.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

A debutat în 1910 cu nuvele în gazeta Undzăr Lăbn (Format:Ge Viața noastră), editată la Varșovia de Mordhe Spector. A folosit pseudonimul Ș. Așkenazi. În presa din Odesa a publicat poezii și schițe, iar în anul 1917 era angajat ca redactor la gazeta Dos naie Lăbn (Das neue Leben; „Viața nouă”). Începând din 1917, a urmat publicarea unor volume de poezii și nuvele pentru copii, adolescenți și adulți: Lidălăch (Lieder; „Cântece”, 1918), Dos Vundăr Țikl (Das Wunderzicklein; „Căprița fermecată”, 1919), Unter Elioһus Boim (Unter Eliahus Baum; „Sub copacul lui Ilie”, 1919), Dos Naie Lăbn („Viața nouă”, nuvele, 1919), Dos Țigălă bam Vigălă (Das Zicklein beim Wiegelein; „O căprița lângă leagăn”), Dăr Crăcimăr (Der Kretschmer; „Cârciumarul”), Măisălăh far Kindăr (Mejselech für Kinder; „Povești pentru copii”).

La Chișinău, în anii 1920-1922) s-a ocupat de redactarea ziarului Dăr Yid (Der Jid; „Evreul”). Din 1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc Undzăr Țait (Unsere Zeit; „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări.

Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii Far idișn Kind (Für das jüdische Kind; „Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului Undzăr Țait. În 1936 a condus colegiul de redacție al revistei pentru copii în limba ebraică Eșkolot, la care colaborau în anii 1923-1929 Iacov Fihman și Simha Ben-Țion.

Rozental a fost corespondent al periodicelor Die Welt („Lumea”, din Berlin), Literarishe Blätter („Foi literare”, din Varșovia), Ereț-Yisroel-Zeitung („Ziarul Eretz Yisrael”, din Tel Aviv) etc.

În deceniul 1920-1930 a publicat regulat în ziare nuvele din viața evreilor basarabeni. Au fost adunate parțial într-un volum întitulat Fun mein Heim (Von meinem Heim; „Din casa mea” sau „Din patria mea”) și tipărit în 1936.

În anii 1926-1927 s-a ocupat de reportajele de presă dedicate procesului intentat lui Scholom (Salomon) Schwartzbard, asasinul lui Simon Petliura (Der Schwarzbard process/Der Schwarzbardprozess, Chișinău).

Rozental a vizitat Palestina de trei ori, iar în 1938 a publicat la Chișinău) o carte de proză de călătorie, Unzer Land („Țara noastră”). A tradus din română în idiș romanul lui Eugen Herovanu „Jertfă veșnică” (în idiș Der eibiker Korbn), avându-i coautori pe K. A. Bertini (Golergant) și D. Vinnițki. A redactat în limba ebraică volumele cu caracter didactic Min һaZad („Dintr-o parte, 1938) și Pinkasi („Caietul”, 1939), în colaborare cu Iacov Cucer, Peredot („Animalul de călărit”, 1935), publicate în seria didactică Tarbut în Basarabia (1938-1939).

Folclorist[modificare | modificare sursă]

Începând din 1910, Zolmen Rozental s-a ocupat cu cercetarea foclorului evreiesc din Basarabia. A adunat peste 300 de cântece populare. Ultima treime din acesta a fost inclusă în volumul Reșumot, editat la Tel Aviv în 1919 de Haim Nahman Bialik, I. H. Ravnițki și A. Druianov; restul culegerilor de folclor a fost publicat tot la Tel Aviv, în 1927, în volumul Reșumot 2. A scris un număr mare de texte pentru cântece în stil folcloric, care au devenit cântece populare, de exemplu "Ba dem Taihl"(La râu), "S'îzr Țebrohn Undzer Dăhl"(E stricat acoperișul nostru), "S'îz a frost- S'îz a mehaie" (Afară e frig- e fermecător), Ba dăm ștătl ștăit a ștâbl ("Se înalță în tîrg o căsuță", 1925) cu melodia cantorului Moișe Oișer. Ultimul cântec este foarte popular în mediul clezmerilor până în prezent, totalizând peste 20 de înregistrări, prima fiind cea a lui Moișe și Frădălă Oișer. Un mare număr de glume, bancuri și istorioare hazlii (1935-1938) au fost alcătuite de Rozental

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

la 12 iunie 1940 Zolmen Rozental a fost arestat, iar la 18 ianuarie 1941 a fost condamnat la 8 ani de lagăre, ca participant activ al "curentuilui burghezo-naționalist al sionizmului", iar apoi i s-au mai adăugat încă 6 ani de lagăre la Ozernîi din regiunea Arhanghelsk. Soția și cele două fiice au fost expulzate din oraș și îndreptate spre popularea Siberiei. A revenit grav bolnav la Chișinău în anul 1954 după reabilitare, a lucrat într-un atelier de croitori într-o suburbie a orașului, decedând peste 5 ani (conform unor surse la Telenești). A fost reabilitat post-mortem prin hotărârea procurorului RSSM din 5 iunie 1989. Încă în timpul vieții la Ierusalim a apărut o culegere de basme pentru copii (1940), schițe și nuvele (Tel-Aviv, 1949)în traducere în ivrit. Au urmat traduceri în ivrit a Căpriței minunate (Tel- Aviv, 1960), și o ediție bilingvă (ivrit și idiș) de opere alese, redactată de Boris Sandler. Nepotul lui Zolmen Rozental este pictorul Zalman Galicinskii - organizatorul centrului informațional de ajutor jetrfelor antisemitismului din Israel - primei organizații, care și-a propus scopul să atragă atenția asupra incidentelor antisemite din Israel.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Cărți separate în limba idiș[modificare | modificare sursă]

  • לידעלער(lidălăh — Cântece pentru copii), Dos naie lăbm: Odesa, 1918.
  • דאָס װוּנדער-ציגל (dos vundăr țigl— Căprița minunată), Odesa, 1919.
  • אונטער אליהוס בױם (untăr eliohus boim— Sub copacul lui Ilie), Odesa, 1919.
  • דאָס נײַע לעבן (dos naie lăbm— Viață nouă, nuvele), Odesa, 1919.
  • דער שװאַרצבאָרד-פּראָצעס: פּאַריז 1926 — *אָקטאָבער 1927 (dăr Șvarțburd proțess — Procesul Șvarțbard: Paris, 1926 — oct. 1927), ediția II, Undzăr Țait: Chișinău, 1927.
  • פֿון מײַן הײם (Fun Main Âim— Din casa mea. Nuvele), S. Rozenștroih: Chșinău, 1936.
  • אונדזער לאַנד: רעפּאָרטאַזשן (undzăr land — Pământul meu: reportaje), Fraint Fun Idișn Buh (Tipografia S. Rozenștroih): Chișinău, 1938.
  • געקליבענע װערק (Gheklibănă wărk /mivhar ktavim —opere selecte, idiș și ivrit), sub redacția lui Boris Sandler, M. Kotik și Ia. Mazor, Igud Olami Iehudei Бesarabia: Тel- Aviv, 1997.

Folcloristică[modificare | modificare sursă]

  • Șirei-Аm (Cântece populare), v Reșumot, Тel Aviv, 1919.
  • Șirei-Аm (Cântece populare), v Reșumot II, Тel Aviv, 1927.

În ivrit[modificare | modificare sursă]

  • הרשלי וחלומו (aventurie lui Gherșălă din Оstropol), «Тarbut în Basarabia», tipografia «Tehnic» — M. Дector: Chișinău, 1939.
  • חליפה למתנה (halifa lematana — un costum - cadou, istorii copilărești), «Tarbut»: Chișinău, 1939.
  • Nаhum Boreah (Наhum fuge), Ierusalim, 1940.
  • Аnașim i-Rgavim (Oameni și arături: schițe și nuvele), Tel Aviv, 1949.
  • גדי הפלאות (Gdi һаPlaot — Eduțul minunat), Iavna: Тel Aviv, 1960.

Referințe[modificare | modificare sursă]