Utilizator:Miehs/Cutia cu nisip

Utilizator

Mesaje

Atelier

Proiecte

Caut

Arhivă

Cristian-Mihail Miehs (n. 13 februarie 1953, București) este un traducător român.

Studii

După absolvirea liceului C. A. Rosetti din București (1972), a studiat la Academia Tehnică Militară din București, facultatea de Tancuri-Auto, secția Subingineri Tancuri, promoția 1975.

În perioada 1998-1999 a urmat un curs postuniversitar organizat de Departamentul Pentru Pregătirea Personalului Didactic din Universitatea Tehnică de Construcții București

În anii 1979-1981 a trecut cu succes examenele de traducător pentru limbile germană, engleză, franceză și italiană, iar în 1999 examenul de traducător pentru limba spaniolă.

Activitate

În perioada 1975-1987 a lucrat ca ajutor pentru tehnică al comandantului de batalion, în mai multe unități militare

În anii 1987-1990 a lucrat ca documentarist în cadrul Laboratorului de studii și cercetări al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor;

În perioada 1990-august 2000 a fost documentarist în cadrul Centrului de Informare și Documentare al M.Ap.N., unde a efectuat traduceri din reviste militare străine, din limbile engleză, germană, franceză, italiană și spaniolă, până la desființarea Centrului;

Din august 2000 până în iunie 2001 a fost redactor la revista Viața armatei, iar în iunie 2001, datorită reducerii efectivelor Forțelor Armate, a fost pensionat anticipat cu gradul de locotenent-colonel.

A fost autorizat de către Ministerul Justiției ca Traducător autorizat pentru limbile germană, engleză, franceză, italiană și spaniolă și lucrează ca traducător liber profesionist.

Realizări profesionale

• Versiunea în limba engleză a volumului bilingv de Haiku Fața nevăzută a lunii - The Moon’s Unseen Face de Vasile Moldovan (Editura SEMNE-2001, ISBN 973-654-155-X)
• Traducerea, din limba engleză, alături de alți doi traducători, a lucrării STASI – The Untold Story of the East German Secret Police, (STASI – Fața ascunsă a poliției secrete est-germane, de John O. Koehler, Editura Omega - București, iulie 2001, 2 volume, ISBN 973-9460-6-2 și 973-9460-7-0)
• Traducerea, din limba engleză, alături de alt traducător (Ionel Nicu Sava), a lucrării Capitalism Without Capitalists - The New Ruling Elites In Eastern Europe (Capitalism fără capitaliști – Noua elită conducătoare din Europa de Est ) de Gil Eyal, Ivan Szelényi și Eleanor Townsley, Editura Omega - București, octombrie 2001, 368 pagini, ISBN 973-99460-8-9
• Publicarea a cinci poezii proprii în antologia de poezie și proză AMINTIRI ȘI SPERANȚE a cenaclului “Ion Creangă” din București, (Editura PERPESSICIUS, București 2002, ISBN 973-85453-3-1).
• Versiunea în limba engleză a volumului bilingv de haiku Arca lui Noe / Noah's Ark, de Vasile Moldovan (Editura Ambasador, Târgu Mureș, 2003)
• Versiunea în limba engleză a volumului bilingv de haiku Ikebana, de Vasile Moldovan (Editura Orion, 2005)
• Traducerea, din limba germană, a cărții Das Geheimnis des Herzmagneten (Secretul magnetului inimii) de Ruediger Schache, Editura: Adevăr Divin, 2010, ISBN 978-606-8080-37-6)
• Traducerea, din limba germană, a cărții Lebendige Nahrung (Hrana vie) de Ernst Günter, Editura: Adevăr Divin, 2011, ISBN 978-606-8080-73-4)
• Traducerea, din limba germană, a cărții Die 7 Schleier vor der Wahrheit (Cele 7 văluri în calea adevărului) de Ruediger Schache, Editura: Adevăr Divin, 2012, ISBN 978-606-8080-77-2
• Versiunea în limba engleză a volumului „Sistemismul - De la școala peripatetică la globalizare” de Nicolae Vasile (The systemism : from the peripatetic school to globalization), Editura Favorit, 2018 ; ISBN 978-606-8804-23-1

Premii

• Premiul literar “George Florin Cozma”, premiul special pe anul 2001 al Salonului Scriitorilor Militari, pentru versiunea în limba engleză a volumului de haiku Fața nevăzută a lunii - The Moon’s Unseen Face de Vasile Moldovan, Editura SEMNE-2001.

Ocupații de timp liber

• Foto.
• Din 06.01.2006, colaborare la ro.wikipedia cu articole și imagini.

Note

Obținut prin multiplicarea fișierului Tile panel flowers Louvre OA3919-2-297.jpg existent la Commons

Wikipedia

• Wikipedia:Criterii de ștergere rapidă

• "Nur Menschen, die lachen können, sind ernst zu nehmen." (Numai oamenii capabili să râdă trebuie luați în serios)
• „Fünf Minuten vor der Zeit, ist des Deutschen Pünktlichkeit“ (Pentru un german, punctualitatea însemnă cinci minute înainte de ora stabilită)
• Lesen gefährdet die Dummheit. (Cititul dăunează prostiei.)
• Wissen ist Macht. Nichts wissen macht nichts
• "Schadenfreude ist die beste Freude"
• La început a fost Cuvântul: Big Bang!

Hilfe:Gesichtete und geprüfte Versionen

Miehs este în wikivacanță începând cu 14 mai 2012. Speră să revină la Wikipedia începând cu ziua de 21 mai 2012.

Josef Trausch (n. 9 februarie 1795, Brașov - d. 16 noiembrie 1871, Brașov) a fost un culegător de informații din istoria Transilvaniei.

Provine dintr-o familie ai cărei capi au fost, de cinci generații, fie preoți, fie funcționari publici, care și-au slujit poporul. Tatăl său a avut funcția de Magistratsrath(primar adjunct) în Brașov.

După absolvirea gimnaziului, în Brașov, a urmat studii juridice în Cluj și Târgu Mureș, a cunoscut timp de câteva luni relațiile și modul de lucru al cancelariei transilvănene de la Curtea din Viena, iar în iunie 1817 a îndeplinit funcția de secretar onorific al magistratului cu serviciu permanent în slujba orașului său de origine și, în același timp, a Națiunii Săsești și a Patriei.

Aici a urcat, una după alta, treptele ierarhiei vremii sale, în fiecare din funcțiile deținute fiind eficient datorită studiilor temeinice și a conștiinciozității sale. În 1831 a fost ales Magistratsrath, iar în 1841 director al poliției. A fost reprezentant în Universitatea Săsească, ogan reprezentare politică a sașilor, cu drepturi legislative, și a fost delegat la Dieta Transilvaniei, fiind o dată și membru în delegația permanentă de la Viena.

În anul 1848 era reprezentant al națiunii săsești la Pesta și Viena.

În anii grei ai războiului civil din 1849, a continuat să-și slujeasă națiunea, astfel că, la restabilirea păcii a fost numit, de noua putere, consultant juridic (Rechtskonsulent) pentru administrația statului, iar în 1850 i-a fost încredințată funcția de președinte al procuraturii camerei chezaro-crăiești (k. k. Kammerprocuratur), iar din octombrie 1853 funcția de Finanzrath. Fiind în această funcție, a fost decorat de împărat cu Crucea de Cavaler al Ordinului Franz-Josef. În decembrie 1860 a cerut pensionarea. Deși era la pensie, Dieta din Sibiu l-a rechemat în funție pentru sesiunile din anii 1863 și 1864, la care a participat în calitate de "regalist" (Kronberufener), un delegat al Coroanei în Dieta Transilvaniei.

Din tinereța a vădit pasiune pentru istorie. Și-a folosit toate funcțiile pe care le-a ocupat și toate clipele de răgaz în slujba istoriei.

Lucrări

• Mosaik für das Jahr 1840 (Kronstadt, Johann Gött, kl. 8°., 102 S.), enthält S. 3-50 das (Gedicht „Dacia“ von Johann Peter Roth [Bd. XXVII, S. 95];
• „Vaterländische dramatische Schriften von Christian Heyser“ (Kronstadt 1842, kl. 8°., 234 S.), enthält im Vorwort Heyser’s Biographie und Schriftenverzeichniß; erschien nur dieser eine Band.
• „Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, sive Annales Hungarici et Transylvanici opera et studio clariss. doctiss. virorum Simonis Massa et Marci Fuchsii. . . nec non Christiani Lupini et Joannis Oltard. . . concinnati, quibus ex lucbrationibus Andreae Gunesch. . . aliisque manuscriptis fide dignis quaedam adjecit Johannes Ziegler. . . Partes II“ (Coronae 1847 und 1848, 4°, P. I: V und 316 s. Text, S. 317-324 Index; P. II: VI und 300 S. Text und S. 301-307 Index); der größere Theil der verkauften Exemplare des Chronicon ist nach Paris und London versendet worden;
• „Uebersichtliche Darstellung der älteren Gemeindeverfassung der Stadt Kronstadt nebst den alten Ortsconstitutionen dieser Stadt. Festgabe.. . .“ (Kronstadt 1865, Johann Gött, 8°., VI und 22 S.);
• „Bemerkungen über die vom siebenbürgischen griechisch nichtunierten Bischof Herrn Basilius Moga im Jahre 1837 den in Hermannstadt versammelten Landesständen vorgelegte Bittschrift von Jos. Trausch“ (ebd. 1844, 8°., 61 S.), auf die Moagi’sche Bittschrift (S. 7-17) folgen (S. 18-61) die Bemerkungen von Trausch;
• „Geschichte des Burzenländercapitels“ (ebd. 1852, 8°., IV und 97 S.);
• „Bericht über den Bestand und die Leistungen von der Zeit seiner Entstehung vis zum Jahre 1863“ (ebd. 1864, 8°., 29 S.), auch im „Archiv des Vereines für siebenbürgische Landeskunde“, neue Folge, Bd. VI;
• „Beiträge und Artenstücke zur Reformationsgeschichte von Kronstadt. Festgabe . . “ (ebd. 1865, 8°., VIII und 71 s.);
• „Artenmässige Darstellung der ungarischen und siebenbürgischen Landtagsverhandlungen über eine Vereinigung des Grossfürstenthums Siebenbürgen mit dem Königreiche Ungarn“, mit 14 Beilagen (ebd. 1866, 8°., VIII und 117 S.), ein zweiter Theil: „Betrachtungen über die Arten einer Vereinigung Siebenbürgens mit Ungarn“ aus dem Jahre 1843 ist nicht gedruckt worden;
• „Schriftsteller-Lexikon oder biographisch-literarische Denkblätter der Siebenbürger Deutschen“ drei Bände (ebd. 1868-1871, gr. 8°., I. Bd. XX und 393 S.; II. Bd. 463 S.; III. Bd. 604 S. und zwar von S. 546-604 Nachträge und Berichtigungen),

• Siebenbürgen in Rumänien
• Indexul localităților cu minorități etnice

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea 1991-1994:

4 coloane

2 coloane

Traducător se numește o persoană specializată în traducerea textelor scrise.

În "Recomandările pentru protecția juridică a traducătorilor și a traducerilor și mijloacele practice de îmbunătățire a statutului traducătorilor", adoptate de Conferința Generală a UNESCO în a 19-a sesiune, ținută la Nairobi în 22 noiembrie 1976, se dă următoarea definiție:

Noțiunea de traducere desemnează transpunerea unei opere literare sau științifice, inclusiv a unei lucrări tehnice, dintr-o limbă în alta, indiferent dacă opera preexistentă sau traducerea sunt, sau, destinate publicării într-o carte, revistă, publicație periodică, sau sub orice altă formă, sau au ca scop o reprezentație la teatru, cinematograf, radio, televiziune sau prin orice alt mijloc.

Note

Gernot Nussbächer (n. 22 august 1939, Brașov) istoric, arhivar, scriitor de limba germană din România.

A studiat istoria, între 1956 și 1961, la Universitatea din Cluj. După absolvire, în anii 1962 - 1986, și apoi între 1990 și 2003, a lucrat la Arhivele Statului din Brașov.

În 1986 a fost mutat "disciplinar" la Biblioteca Județeană din Brașov, deoarece rude ale sale au emigrat în Elveția. A lucrat aici până în 1989.

Gernot Nussbächer etste considerat unul din cei mai profilați și competenți specialiști în domeniul arhivisticii.

A publicat 25 de cărți și pbroșuri, peste 100 de articole științifice rezultate din cercetările întreprinse cu privire la Johannes Honterus(1498-1549), reformator al sașilor transilvăneni.

A scris și multe lucrări despre orașul Brașov și alte așezări din Transilvania, a făcut cercetări privind fabricarea hârtiei, la tipografiile și la sistemul breslelor din Transilvania.

A publicat și articole în ziarul de limba germană Neuer Weg, cum ar fi: Beyder Nation Einwohner zu Danos (numărul 9179 din1978), Von "magnum Ladislaum", "Lazzeln" und "Groszem Laszlen"(numărul 9226 din 1979), Das Schloß auf dem Schloßberg (numerele 1056 și 1062 din 1981) , Die „Villa Lewenech“ von anno 1206 (Nr. 11667/1986) , Ein Herzogssitz im Unterwald. Aus der Ortgeschichte von Hamlesch (1990), Hamlesch wird freie Stuhlsgemeinde am Ende des 15. Jahrhunderts (1992) dar și în săptămânalul limba germană Karpatenrundschau: Ein Glückwunschgedicht von 1668 in sächsischer Mundart (1987). sau Gewürdigt und gepflegt. Das Orgelmusikwerk von Daniel Croner(Nr. 17 (2032), /1990)

Note

Caracter slav	Transliterația
А, а	A, a
Б, б	B, b
В, в	V, v
Г, г	G, g
Д, д	D, d
Е, е	E, e
Ë, ë	Ë, ë
Ж, ж	Ž, ž
З, з	Z, z
И, и	I, i
Й, й	J, j
К, к	K, k
Л, л	L, l
М, м	M, m
Н, н	N, n
О, о	O, o
П, п	P, p
Р, р	R, r
С, с	S, s
Т, т	T, t
У, у	U, u
Ф, ф	F, f
Х, х	H, h
Ц, ц	C, c
Ч, ч	Č, č
Ш, ш	Š, š
Щ, щ	Ŝ, ŝ
Ъ, ъ	“
Ы, ы	Y, y
Ь, ь	‘
Э, э	È, è
Ю, ю	Û, û
Я, я	Â, â

Două scaune

În 1318, contra sumei de 400 de arginți sașii din Șeica Mică au primit o serie de libertăți, au fost scutiți de serviciul militar față de rege, au primit prilegiul de a-și alege preoți proprii (care în alte ținuturi erau numiți de episcopat) și li s-a permis ca să rezolve între ei litigiile interne.

In 1331 Brasovul nu avea acest privilegiu religios el apartinea de érsekul (arhiepiscop) din Esztergom (Ungaria).

În timpul lui Ludovic I cel Mare (1342–1382), modul administrare al celor Două Scaune era asemănător cu cel din Scaunul Sibiului, cu deosebirea că juzii erau subordonați prefectului (ispan) secui În vremea lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437) această subordonare a încetat și cele Două Scaune au aparținut din 1402 de (comitem seu judicem) din Mediaș.

Din 1414 a început să ia naștere și să se contureze o administrație autonomă săsească.

După atacurile turcilor, din 1438 au început sä se facă lucrări de fortificare la Șeica Mare care au consta din înălțarea turnurilor și construirea unui zid dublu de apărare.

În 1464, în timpul lui Matei Corvin cele Două Scaune reușesc să primească dreptul de a a lege aleagă judecători și prefec proprii. În 1486, Matei Corvin le-a acordat tuturor sașilor autonomie administrativä.

În 1491 Scaunul Șeica s-a unit cu Scaunul Medias, devenind Scaunul Mediaș Superior și Scaunul Mediaș Inferior.

• Magyar Katolikus Lexikon > S > Selyk szék

Alexandru Sahia

După ce a absolvit clasele primare urmate în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris ăn 1920 la Liceul Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova.

În 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schița "Sculptorul Boamba" publicată în revista "Șoimii", editată de Liceul Militar "Mihai Viteazul" din TÂrgu-Mureș.

Inadaptat vieții cazone, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul.

S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu s-a putut adapta nici la viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugar la Mănăstirea Cernica.

La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire s-a retras și din mănăstire.

Începand din 1931 și până în 1937 - anul decesului - Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: "Rampa", "Facla", "Dimineața", "Azi", "Cuvântul liber", "Adevărul" și "Era nouă".

A înfiintat chiar și două (efemere) publicații, "Bluze albastre" și "Veac nou".

Cu un an înainte de deces, Sahia sa- înscris în Partidul Comunist din Romania (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate.

În 1946, după preluarea puterii politice în Romania, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa.

Note de subsol

Cu puțină întârziere, răspund (pațial) la o rugăminte pe care mi-ați adresat-0 în 7 martie 2007: Puteți să-mi dați o sursă privind acel vot prin care Academia Franceză a stabilit că aparatele mai grele decît aerul nu pot zbura? L'homme de la rue a souvent plus de flair que certains savants, et il croyait déjà aux aéroplanes alors même qu'un professeur en Sorbonne démontrait l'impossibilité du plus lourd que l'air.

Pupinbăsism este un derivat personalizat al termenului „pupincurism”, definit în dicționarul de argou ca lingușeală, servilism, slugărnicie. Pupinbăsismul se referă la o atitudine de servilism extrem față de președintele României, Traian Băsescu.

Un exemplu de "pupinbăsism" este declarația „... noi suntem urmașii lui Traian, ai lui Traian Băsescu”, făcută de Elena Udrea în fața a aproximativ 250 de săteni strânși la căminul cultural din comuna Cavadinești, pentru un spectacol electoral, în octombrie 2009.

Într-o postare pe blogul personal, fostul prim-ministru Adrian Năstase nota în 2010, cu ironie, că „pupinbăsismul a ajuns criteriu de promovare pentru funcții în statul român, în condițiile în care sunt oameni care se pregătesc ani de zile pentru ele și nu le primesc, fiind eventual alungați din diplomație sau pierzându-și dreptul la o pensie pentru care au muncit o viață”. Tot el preciza că „Pupinbăsismul" este răsplătit din plin, și nu din buzunarul lui Băsescu, ci din banii publici. Parlamentari, europarlamentari, consilieri prezidențiali, diplomați făcuți la chemarea bocancilor, membri în conducerile unor organizații non-guvernamentale, abonate la banii publici, sunt doar o parte din pozițiile primite de cei care au ales la un moment dat să apere „dreptatea și adevărul" băsist, mergând - eventual - cu avionul, să-și prezinte omagiile la (lui) Neptun.”

Mircea Badea, realizatorul emisiunii "În gura presei", difuzată de Antena 3 a fost amendat în 2011 de Consiliul Național al Audiovizualului pentru că „a folosit un limbaj injurios la adresa unor persoane, dar și la adresa unor categorii”. „În mod concret, în mai multe ediții ale emisiunii "În gura presei", Mircea Badea a vorbit despre pupinbăsiști, indentificându-i în această categorie pe Radu Moraru și pe un blogger.” El a afirmat că, din punctul său de vedere, jurnalistul Radu Moraru este „un personaj maroniu, maroniu de la pupinbăsism, de atâta pupinbăsism, unul dintre cele mai odioase.”

Vezi si

Putinism

Papst Johannes Paul II. hat sich in einer Lehrschrift folgendermaßen ausgedrückt: „Weil Gott ihn geschaffen hat, kann der menschliche Körper nackt und unbekleidet bleiben und bewahrt unberührt seinen Glanz und seine Schönheit. Sexueller Anstand kann also nicht irgendwie identifiziert werden mit der Verwendung von Kleidung, noch Schamlosigkeit mit der Abwesenheit von Kleidung und totaler oder teilweiser Nacktheit. Es gibt Umstände, unter denen Nacktheit nicht unanständig ist. Nacktheit als solche darf nicht gleichgesetzt werden mit physischer Schamlosigkeit. Unanständigkeit ist nur gegeben, wenn Nacktheit eine negative Rolle in Hinsicht auf den Wert einer Person spielt.“

Imbecil

Conform DEX, termenul imbecil desemnează o (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse. Recomandările următoare: Ajutor:Cum creez o pagină, Wikipedia:Cum scriu un articol, Wikipedia:Manual_de_stil și Wikipedia:Ce nu este Wikipedia, Wikipedia:Politica oficială sunt scrise la nivelul de înțelegere al unei persoane cu capacități mintale normale. Este de presupus că acela care nu le pricepe, și prin urmare, nu le aplică, are capacități mintale foarte reduse. Adică, se încadrează la categoria imbecil.

Articole cu multe referințe

Viața Basarabiei; Rodica Maniu; Palatul Artelor

Am recuperat textul înainte de a fi șters, pentru că e savuros ca păcăleală de 1 aprilie!

Livion Absinte (n. 1 aprilie, aprox. 1800) a fost un călugăr pustnic din regiunea nordică a Dobrogei. În cel puțin 90 ani de viață, a ajutat la adăpostirea a peste 350 de refugiați politico-religios, condamnați și urmăriți de regimul austro-ungar al vremii pe motiv de propăvăduire a ortodoxismului in regiunile sub dominație austro-ungară. Numele Absinte i-a fost adăugat în momentul sanctificării, datorită obiceiului său de a se aghesmui cu absint.

Deși sanctificat încă din timpul vieții de biserica ortodoxă, sărbătoarea nu a intrat în conștiența națională românească decât după anexarea Dobrogei teritoriului românesc, la sfârșitul primul război mondial. Dar chiar și după această dată, numărul foarte mare de oficiali ai Bisericii care contestă validitatea sanctizării călugărului Livion a determinat omsiunea lui din majoritatea calendarelor ortodoxe emise. Motivul principal de respingere a sanctificării este stilul de viață al lui Livion nedemn pentru un călugăr pustnic, existând atestări ale numeroase jafuri comise asupra unora dintre refugiați, precum și pângăriri repetate ale bisericilor din zona Măcin.

Printre susținătorii Călugărului Livion cel Sfânt se numără mai ales descendenții săi direcți, care argumentează că toate au fost zvonuri lansate de austro-ungari și de preoți corupți cu scopul de a determina localnicii de a dezvălui locația peșterii lui Livion.

Până astăzi nu există nicio atestare conform căreia călugărul Livion ar fi fost vreodată găsit. Se presupune că și-a petrecut ultimii ani singur, deși o cruce montată în stâncă a fost găsită în munții Măcinului, în apropierea unei văgăuni în 1987, inscripționată cu "LVON SABINT M 5893". Deși crucea indică moartea călugărului în 1889 e.n., mulți susțin că însuși Livion a așezat-o acolo în acel an, pentru descurajarea eforturilor urmăritorilor săi.

Comunitate

• Portal:Comunitate

Stil

• Wikipedia:Manual de stil
• Wikipedia:Reguli de punctuație
• Wikipedia:Cum scriu un articol
• Wikipedia:Punct de vedere neutru
• Wikipedia:Criteriile articolelor de calitate
• Wikipedia:Wikizare
• Wikipedia:Greșeli frecvente
• Wikipedia:Formate pentru citare
• Categorie:Ajutor
• Wikipedia:Sortarea cioturilor/Cioturi biografii

Licențe imagini

• Wikipedia:Formate drepturi de autor pentru imagini

Vandalism

• Wikipedia:Formate de avertizare

• Wikipedia:Formate utile/Mesaje

• WP:PŞ

Acest cont folosește pentru mici adecvări, sintactice contribuții, sintactice adecvări, adecvări stilistice (și sintactice) și minore enciclopedizări comple(men)tive, nu distructive, deoarece țin la constructivitatea unei modificări.

criterii de ștergere rapidă

Plural

• râu - râuri
• brâu - brâie
• grâu - grâne
• pârâu - pâraie

Intra muros

Intra muros este o expresie în limba latină cu sensul „înăuntrul zidurilor” (cetății), spre deosebire de extra muros, cu sensul „în afara zidurilor” (cetății), cu referire la orașele antice, respectiv medievale, protejate cu ziduri.

Structura orașelor

În prezent, termenul „intra muros” este folosit pentru a desemna acea parte din oraș înconjurată cu ziduri, denumită de regulă „orașul vechi”, deși din „orașul vechi” pot face parte și cartiere istorice aflate în afara zidurilor.

Termenul „intra muros” continuă să fie folosit spre a desemna o zonă din oraș, chiar dacă zidurile fortificate nu mai există, fiind demolate sau înlocuite cu terasamente. În istoria construcției orașelor, cartierele din interiorul zidurilor se deosebeau clar de cele dinafara lor. Ele au apărut în perioada preindustrială și structura lor reda, de regulă, structura stărilor medievale, în baza căreia membrii unei bresle, care practicau aceeași meserie, erau obligați să locuiască pe aceeași stradă. Străzile erau mai înguste și loturile de casă sensibil mai mici decât în cartierele noi.

Termenul „intramuros” se păstrează și în prezent ca denumire oficială, în limba spaniolă, a „orașului vechi” din Manila.

Termenul „extra muros” desemna inițial teritoriul și, implicit, jurisdicția exterioare orașului medieval. În timp, termenul a început să desemneze și cartierele orașului construite în afara zidurilor, precis suburbiile care au fost ridicate în jurul multor orașe, în secolele XVII - IXX, fără a mai fi protejate de ziduri. Cele mai reprezentative exemple de extindere „extra muros” a orașelor aflate în plină dezvoltare sunt „faubourg”-urile Parisului sau suburbiile Vienei (așa-numitele „Bezirk”-uri, de la 3 la 9), protejate doar de un terasament.

Sensuri derivate

De la poetul roman Horațiu ne-a rămas un vers devenit zicală: latină Iliăcos intra muros peccātur et extra, adică „Se păcătuiește și înăuntrul zidurilor Troiei, ca și înafara lor” (în Epistole, cartea 1, 2, 16), cu sensul mai larg „peste tot se fac greșeli”.

Expresia „intra muros” se mai folosește și cu sensul de „confidențial”, „secret”, adică nedestinat publicului.