Sari la conținut

Transportul public din Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Transportul public din Timișoara este asigurat de o rețea largă, care cuprinde autobuze, troleibuze, tramvaie, hidrobuze, minibuze și taxiuri. De asemenea, călătorii din unele comune apropiate orașului, precum Dumbrăvița, Ghiroda sau Șag, au la dispoziție liniile metropolitane.[1]

Cronologie

[modificare | modificare sursă]
  • 1868 – Se înregistrează „Societatea de tramvai cu cale ferată din Timișoara”.[2]
    Tramvai pe strada Huniade (astăzi bulevardul 3 August 1919) în 1904
    Tramvai Timiș 2 în Piața Traian
    Tramvai turistic tras de cai. Timișoara a fost primul oraș de pe teritoriul actual al României cu transport în comun cu tramvaiul tras de cai, încă din 1869, iar cel cu tracțiune electrică, din 1899.
  • 8 iulie 1869 – Se pune în funcțiune prima linie de tramvai cu cai.[2]
  • 1897 – Se înființează societatea pe acțiuni „Tramvaiele comunale electrice din Timișoara”.[2]
  • 1899 – Se pune în funcțiune tramvaiul cu tracțiune electrică.[2] 
  • 1904 – Întreprinderea trece în administrația Consiliului Comunal sub numele de „Tramvaiele Comunale Timișoara”. 
  • 1904 – Punerea în funcțiune a primei stații cu convertizoare electrice și baterii tampon
  • 1920 – Se pun bazele producției de tramvaie în ateliere proprii.[2] 
  • 1929 – Punerea în funcțiune a primului redresor cu mercur pentru stațiile de alimentare 
  • 1932 – Sectorizarea rețelei de contact 
  • 1932 – Mutarea liniei CFR Timișoara–Buziaș în afara orașului 
  • 1939 – Înființarea Întreprinderii Electromecanice Timișoara (IET) 
  • 15 noiembrie 1942 – Punerea în funcțiune a primei linii de troleibuz în Timișoara[3]
  • 1943 – Apariția primelor linii de autobuze în Timișoara[2]
  • 1948 – Înființarea Întreprinderii de Transport Timișoara 
  • 1950 – Se execută primele tramvaie de mare capacitate pe boghiuri din țară (Gb 2/2).
  • 1968 – Se pune în funcțiune prima substație telecomandată. 
  • 1969 – Se pune în funcțiune prima instalație de redresare cu diode cu siliciu. 
  • 1971 – Se pune în exploatare Baza Mixtă de Exploatare Tramvaie–Troleibuze din bulevardul Dâmbovița. 
  • 1973 – Se construiește prima linie de tramvai pe pat de beton.[2]
  • 1976 – Se experimentează primul tramvai cu chopper din țară.
  • 1977 – Fabricatia de tramvaie trece în cadrul întreprinderii Electrometal Timișoara. 
  • 1979 – Transportul în comun trece în cadrul ÎJTL (Întreprinderea Județeană de Transport Local) Timiș. 
  • 1986 – Se dă în funcțiune baza de troleibuze din strada Banatul. 
  • 1988 – Se pune în funcțiune primul troleibuz cu chopper.
  • 1990 – Se creează Regia Autonomă de Transport Timișoara.[2]
  • 2008 – Parcul de troleibuze este înnoit în totalitate (Škoda 24Tr Irisbus, 50 de vehicule).[3]
  • 2015 – Sunt inaugurate cele două linii de troleibuz care leagă comunele Ghiroda și Dumbrăvița de orașul Timișoara. Liniile metropolitane sunt denumite M11 și M14.
  • 4 octombrie 2018 – Este inaugurată linia de vaporetto (hidrobuze) V1, cu nouă stații de-a lungul Canalului Bega. Timișoara devine, astfel, primul oraș din România cu transport în comun pe apă.[4]
  • 14 ianuarie 2019 – Sunt inaugurate primele patru linii de transport public școlar.[5]

Rețeaua

[modificare | modificare sursă]
  • Harta sistemului de transport în comun (cu stații)      cale ferată      linie de tramvai
    Harta sistemului de transport în comun (cu stații)

         cale ferată

         linie de tramvai

  • Harta liniilor de tramvai și troleibuz
    Harta liniilor de tramvai și troleibuz
  • Reprezentare schematică a sistemului de linii de tramvai
    Reprezentare schematică a sistemului de linii de tramvai

Tramvaie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Tramvaiul din Timișoara.

Cu tramvaiele se asigură transportul pe șapte linii ale căror trasee au lungimea totală de 134,3 km.[6] Astfel, Timișoara are a treia rețea de tramvai ca lungime din țară, după cele din București și Arad.[7] Din 2018, Timișoara dispune și de un tramvai turistic care circulă în fiecare duminică pe traseul Piața Libertății–Catedrala Mitropolitană–Piața Maria–Piața Traian–Piața Libertății.[8] Cu tramvaiul se asigură 50% din totalul călătorilor transportați.[6]

Prima linie de tramvai (tras de cai), dintre Fabric și Cetate, a fost deschisă în Timișoara în 8 iulie 1869. În 1899 s-au introdus tramvaiele electrice. Rețeaua actuală constituie scheletul principal al sistemului de transport public din Timișoara și a fost concepută cu gândul de a fi extinsă după finalizarea inelelor de circulație urbane, de exemplu între Ronaț și Dâmbovița (de-a lungul inelului de circulație IV) sau între Calea Torontalului și Timișoara Est (de-a lungul inelului de circulație III).[7] Extinderea nu a mai avut însă loc, deoarece inelele de circulație însele nu au fost finalizate în perioada post-decembristă. Majoritatea liniilor de tramvai centrale au fost reabilitate, dar în suburbii mai există tronsoane care încă necesită modernizare atât la șină, cât și la sursele de alimentare.[7]

Depoul de tramvaie și atelierele pentru vehicule se află în zona Dâmbovița și ocupă un teren mare, achiziționat inițial pentru garare și pentru ateliere, alături de amenajări sociale și recreaționale ample pentru personal. Complexul includea și fabrica în care se construiau tramvaiele Timiș, dar aceasta a fost vândută și adaptată unei alte utilizări comerciale.[7]

Troleibuze

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Troleibuzele din Timișoara.

Rețeaua de troleibuze cuprinde opt linii de circulație cu o lungime totală de 70,46 km.[6] Cu troleibuzele se transportă 27% din totalul călătorilor.[6]

Timișoara a fost primul oraș din România care a introdus în circulație troleibuzul.[9]

Autobuze

[modificare | modificare sursă]

STPT asigură transportul de persoane pe 11 linii urban în lungime totală de 118,7 km și șapte linii curse convenție în lungime de 278 km.[6] Cu autobuzele se transportă 23% din călători.[6]

Autobuzele au fost introduse în transportul în comun cu mult timp în urma tramvaielor, deoarece motoarele cu explozie nu erau destul de perfecționate, iar șoselele pe care urmau să circule erau construite din macadam sau piatră brută de munte.[9] Tramvaiele Comunale Timișoara fac prima încercare de a introduce autobuzul în transportul public în anul 1926. Prețul autobuzelor din import era mare și din acest motiv a fost construit în atelierele proprii ale întreprinderii un autobuz, utilizându-se șasiul unui autocamion vechi.[9] Acest autobuz, având o capacitate de 20 de locuri, s-a pus în circulație în data de 20 iunie 1926 pe traseul Gara Fabric (Est)–Pădurea Verde.[9]

Rețeaua de microbuze școlare

[modificare | modificare sursă]

Transportul public școlar a fost inaugurat pe 14 ianuarie 2019. În prezent, zece linii asigură transportul elevilor înspre și dinspre principalele licee și colegii din Timișoara.[10] Timișoara este al doilea oraș din țară care a introdus transportul public școlar, după Cluj-Napoca.[11] În primele trei luni de la inaugurare, au fost înregistrate peste 10.000 de călătorii cu microbuzele care asigură transportul școlar.[12] Cursele sunt gratuite.[10]

Lista rutelor de transport în comun

[modificare | modificare sursă]
Imagini externe
Harta transportului electric urban și metropolitan (STPT)
Harta transportului cu autobuze urban și metropolitan (STPT)

Lista cuprinde toate liniile de transport în comun, precum și capetele de traseu (valabile pentru Mai 2024).[13]

Autobuze

[modificare | modificare sursă]
Linii urbane
Linii expres
Linii metropolitane

Troleibuze

[modificare | modificare sursă]
  • Linia 11: Strada Gheorghe Barițiu–Arena Aquasport
  • Linia M11: Strada Gheorghe Barițiu–Strada Ialomiței (Ghiroda)
  • Linia 13: Pasaj CF–Divizia 9 Cavalerie
  • Linia 14: Strada Gheorghe Barițiu–Strada Ion Ionescu de la Brad
  • Linia M14: Strada Gheorghe Barițiu–Girație Dumbrăvița
  • Linia 15: Strada Apicultorilor–Strada Traian Grozăvescu
  • Linia 16: Bulevardul Sudului–Strada Traian Grozăvescu
  • Linia 17: Agronomie–Strada Enric Baader
  • Linia 18: Solventul–Strada Liège

Tramvaie

[modificare | modificare sursă]

Vaporetto (hidrobuze)

[modificare | modificare sursă]
  • Linia V1: Mihai Vitezul–Sfânta Maria (sens aval)

Microbuze școlare

[modificare | modificare sursă]

Transportul de agrement

[modificare | modificare sursă]
Canalul Bega văzut în aval de Timișoara, în data de 3 iulie 2022, în timpul unei călătorii de agrement.
Hidrobuzul ”Huniade” acostat la Sânmihaiul Român în data de 2 iulie 2022, în timpul unei plimbări de agrement.

Începând cu vara anului 2022, Societatea Publică de Transport Timișoara a început efectuarea unor curse navale de agrement pe Canalul Bega, în aval de Timișoara. Există câte două curse pe zi, operate în fiecare zi de sâmbătă și duminică, cu plecare de la ora 12:00 și ora 17:00 de la pontonul situat pe malul stâng al Canalului Bega, în aval de Podul Mitropolit Andrei Șaguna, în spatele Catedralei Mitropolitane.

Lungimea totală a traseului cuprins între Podul Mitropolit Andrei Șaguna și insula de la Sânmihaiul Român și retur este de 21 km. Plimbarea durează două ore din care 100 de minute reprezintă timpul efectiv de deplasare spre și dinspre Sânmihaiul Român în timp ce restul de 20 de minute sunt alocate vizitării ecluzei și stăvilarului ce compun Nodul Hiderotehnic Sânmihaiul Român de pe Canalul Bega. Totodată se vizitează și insula, aceasta fiind cea mai mare de pe Canalul Bega. La Sânmihaiul Român, acostarea se realizează la pontonul pe canalul ecluzei, în amonte de aceasta.

Având în vedere impactul antropic mai redus în aval de Timișoara, vegetația bogată și fauna diversă existentă pe malurile Canalului Bega reprezintă o importantă atracție turistică a cadrului natural din zona de câmpie a Banatului.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Transport public”. Info Centrul Turistic Timișoara. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f g h „Apariția și evoluția transportului în comun în Timișoara”. Societatea de Transport Public Timișoara. 
  3. ^ a b Ștefan Both (). „Povestea firobuzului de la Timișoara. Una din premierele bănățene, de acum 73 de ani, despre care s-a vorbit prea puțin”. Adevărul. 
  4. ^ Adriana Mîț (). „Primul oraș din România care are transport public pe apă. Cât costă o călătorie”. Mediafax. 
  5. ^ Bianca Dichis (). „Avem transport școlar la Timișoara, de luni. Primele școli la care elevii vor fi duși și aduși cu microbuzele”. Opinia Timișoarei. 
  6. ^ a b c d e f „Secții ale STPT”. Societatea de Transport Public Timișoara. 
  7. ^ a b c d „Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru polul de creștere Timișoara” (PDF). Primăria Municipiului Timișoara. . pp. 31–32. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ Liliana Iedu (). „La Timișoara, în fiecare duminică va circula un tramvai turistic. FOTO”. News.ro. 
  9. ^ a b c d „Program de reorganizare și restructurare” (PDF). Primăria municipiului Timișoara. . pp. 4–5. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  10. ^ a b „Pornesc încă două trasee de transport public școlar în Timișoara. În total sunt 10 astfel de curse pentru elevi”. Opinia Timișoarei. . 
  11. ^ „Timișoara | Transport public școlar, trafic mai redus”. Digi 24. . 
  12. ^ Adriana Mîț (). „10.000 de elevi au ales transportul școlar cu microbuzele, la Timișoara. Urmează să fie lansate noi linii”. pressalert.ro. 
  13. ^ „Grafice”. Societatea de Transport Public Timișoara. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Ioan Munteanu (). Urbanizarea în Banatul istoric la începutul secolului al XX-lea. Analele Banatului (serie nouă). 7–8. Timișoara: Editura Mirton. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Transportul_public_din_Timișoara&oldid=16237285