Sari la conținut

Ghiroda, Timiș

45°45′50″N 21°18′0″E (Ghiroda, Timiș) / 45.76389°N 21.30000°E45.76389; 21.30000
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ghiroda
  sat și reședință de comună  
Map
Ghiroda (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°45′50″N 21°18′0″E ({{PAGENAME}}) / 45.76389°N 21.30000°E45.76389; 21.30000

Țară România
Județ Timiș
ComunăGhiroda

SIRUTA155298
Atestare[1] Modificați la Wikidata

Altitudine91 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total6.609 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307200

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Ghiroda este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.

Prima atestare documentară a localității datează din 1332. La 1393 apare menționată într-un document cu numele villa Gyrod, ceea ce arată că avea o importanță ridicată.

Între Ghiroda și Remetea a existat în Evul Mediu și la începutul perioadei habsburgice, localitatea Deg, azi dispărută. La conscripția din 1717 apare cu 24 de case și denumirea Gironda. Contele Mercy a adus aici coloniști germani, iar satul a devenit româno-german. Mai târziu, contele Perlas a încercat să introducă la Ghiroda cultura orezului, dar nu a reușit datorită pământului cu substrat neargilos.

A aparținut erariului (fiscului) până în 1781, când a fost cumpărată de Mihály Sándor. În 1786 proprietar a devenit contele Mihály János Althan, iar în 1790, János Kőszeghy de Remetea, apoi, în 1803, István Gyürky de Losonc. În 1896, proprietatea aparținea contelui Ábrahám Gyürky de Losonc.[2]

O localitate numită Erzsébetháza (astăzi dispărută), denumită după contesa Erzsébet Gyürky, născută Vay, aparținea de Ghiroda.[2]

În secolul XIX s-au așezat coloniști maghiari și vatra satului s-a extins substanțial. În 1931, Ghiroda era comună și avea în subordine satele de români Crișan și Sever Bocu care mai târziu au intrat în componența vetrei localității.

  1. Dan Ghinea. „România Geografică”. Wikidata Q135973562. Accesat în .
  2. 1 2 Lendvai, Miklós (). Temes vármegye nemes családjai. I. Délmagyarországi történeti és régészeti társulat. p. 147.