Sari la conținut

Societatea Sârbo-Aromână Lunjina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina”
Înființare1991; acum 33 ani (1991)
TipONG
SediuBelgrad
LocațieSerbia
PreședinteAristotelis Martinović[1]
Site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Parte din seria
Aromânii

Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina”[2] (în aromână Sutsata sãrbeascã-armãneascã Lunjina, în sârbă Srpsko-cincarsko društvo Lunjina, cu alfabetul latin: Српско-цинцарско друштво Луњина, prescurtată СЦД Луњина / SCD Lunjina) este o organizație a aromânilor din Serbia, cu sediul în orașul Belgrad, capitala țării, pe strada Majke Jerosine nr. 21/5.[3]

Informații generale[modificare | modificare sursă]

Societatea a fost fondată în anul 1991[4] în urma fuziunii a două organizații aromâne din Dolna Belița și Gorna Belița, două sate vechi ale aromânilor din Macedonia de Nord.[3] Ședința de constituire a societății a avut loc în 26 ianuarie 1991 la Belgrad, iar printre participanți s-a aflat și poetul Pavel Gătăianțu, președintele Comunității Românilor din Iugoslavia.[2] Scopul organizației este protejarea minorității aromâne din Serbia și conservarea obiceiurilor, culturii, limbii, numelui și tradițiilor acesteia.[5] Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” avea, în 2017, aproximativ 500 de membri.[3] Președintele organizației este Aristotelis Martinović.[6] Cuvântul aromân lunjinã înseamnă „lumină” în limba română strâns înrudită.[7]

Majoritatea membrilor Societateei Sârbo-Aromâne „Lunjina” sunt etnici aromâni care au imigrat recent din Macedonia de Nord, în timp ce doar o mică parte dintre ei sunt descendenți ai comunității aromâne care trăiește de secole în Serbia.[8] Organizația a publicat mai multe cărți de gramatică aromână și un CD cu muzică tradițională aromână[6] și editează revista⁠(d) Lunjina. Bilten srpsko-cincarskog društva (în traducere „Lumina. Buletinul Societății Sârbo-Aromâne”).[8] S-a propus, de asemenea, ca Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” să organizeze cursuri opționale de limba aromână la Facultatea de Filologie⁠(d) a Universității din Belgrad.[7]

Membrii Societății Sârbo-Aromâne „Lunjina” sunt printre puținii aromâni din Serbia care continuă să-și folosească limba și să-și practice în mod activ cultura. De altfel, între 2014 și 2017, această organizație a organizat săptămânal cursuri de aromână, dar acestea au fost întrerupte din lipsă de cursanți și au fost înlocuite cu Anveatsã armaneashti! („Învață aromână!”), o platformă online pentru învățarea limbii aromâne creată în România.[9]

Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” a depus eforturi pentru recunoașterea aromânilor ca minoritate națională în Serbia, dar solicitarea ei a fost respinsă până acum, deoarece comunitatea aromână nu întrunea, conform recensământului sârbesc din 2011⁠(d), numărul minim de 300 de persoane pe care trebuie să-l aibă o comunitate pentru a primi acest statut.[3][4] Potrivit estimărilor acestei societăți, comunitatea aromânilor din Serbia numără între 5.000[3] și 15.000 de persoane,[10] dar numai 243 de persoane s-au declarat etnici „țințari”[11] (adică aromâni, „țințar” fiind numele pe care sârbii îl folosesc pentru etnicii aromâni)[10] la recensământul din 2011.[11] Acest număr a crescut la 327 la recensământul din 2022⁠(d), fiind atins pragul minim cerut.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Kontakt”, Cincari, accesat în  
  2. ^ a b Gătăianțu, Pavel (). Comunitatea Românilor din Iugoslavia (1990–1995). Novi Sad: Editura Libertatea. p. 76. 
  3. ^ a b c d e Jokić Stamenković, Dragana (). „Цинцари – крвоток Балкана”. Politika⁠(d) (în sârbă). 
  4. ^ a b Bodrožić, Marin (). „Марин Бодрожић: Поводом одлуке да се цинцарској заједници не призна статус националне мањине”. State of Affairs (în sârbă). 
  5. ^ Živanović, Katarina (). „Zrno soli među balkanskim narodima”. Danas⁠(d) (în sârbă). 
  6. ^ a b Sinanović, Natalija (). „Српско-цинцарско друштво "Луњина" чува језик и традицију "народа без отаџбине"” (în sârbă). Radio Televiziunea Sârbă. 
  7. ^ a b Mutavdžić, Predrag (). „On the former and present status of the Aromanian language in the Balkan Peninsula and in Europe”. Komunikacija i Kultura Online (1): 146–161. 
  8. ^ a b Kahl, Thede (). „The ethnicity of Aromanians after 1990: the identity of a minority that behaves like a majority”. Ethnologia Balkanica. 6: 145–169. 
  9. ^ Sorescu-Marinković, Annemarie; Mirić, Mirjana; Ćirković, Svetlana (). „Assessing linguistic vulnerability and endangerment in Serbia. A critical survey of methodologies and outcomes”. Balcanica⁠(d) (51): 65–104. doi:10.2298/BALC2051065S. 
  10. ^ a b Ružica, Miroslav (). „The Balkan Vlachs/Aromanians awakening, national policies, assimilation”. Proceedings of the Globalization, Nationalism and Ethnic Conflicts in the Balkans and Its Regional Context: 28–30. 
  11. ^ a b „Попис становништва, домаћинстава и станова 2011. у Републици Србији” (PDF) (în sârbă). Statistical Office of the Republic of Serbia⁠(d). Arhivat din original (PDF) la . 
  12. ^ „Становништво према националној припадности” (în sârbă). Statistical Office of the Republic of Serbia. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Societatea_Sârbo-Aromână_Lunjina&oldid=15821953