Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari, 2009

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari a fost un referendum pentru trecerea de la actualul Parlament bicameral (cu aproximativ 137 de senatori și 334 deputați) la un Parlament unicameral (cu cel mult 300 de deputați).

Controverse[modificare | modificare sursă]

La 29 octombrie 2009, patru ONG-uri: Pro Democrația, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency România și Agenția de Monitorizare a Presei au cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională referitor la convocarea referendumului odată cu alegerile prezindențiale motivând că președintele Traian Băsescu are două atu-uri, deoarece, în calitate de șef de stat poate convoca referendumul, el fiind totodată și candidat la alegerile prezidențiale. Băsescu apare astfel pe două afișe, atât pe cel pentru alegerile prezindențiale, cât și pe cel privind referendumul. După dezbatere, Curtea de Apel București a respins cererea ca fiind inadmisibilă.[1]

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Referendumul a avut loc în România la 22 noiembrie 2009, în același timp cu primul tur al alegerilor prezidențiale.

Buletinele de vot cu cele două întrebări ale referendumului au fost tipărite în două culori diferite, buletinul de vot nr. 1 în culoarea negru, iar buletinul de vot nr. 2 în culoarea albastru. Cele două întrebări au fost:

  1. Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?
  2. Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

Pentru a fi validat, era nevoie de prezența la urne a unui procent de 50%+1 din numărul de alegători. Autoritățile au anunțat că 50,16% din electorat și-au exprimat voturile ceea ce a determinat validarea referendumului.[2][3]

Potrivit datelor parțiale ale BEC, 77,78% dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral.[4]

Efect[modificare | modificare sursă]

Întrucât conform Constituției României, poporul își exercită suveranitatea atât prin reprezentanții aleși în Parlament, cât și direct, prin referendum, Parlamentul este obligat să acționeze în sensul dat de rezultatul înregistrat. Pentru trecerea la Parlament unicameral este necesară modificarea Constituției, procedură care se validează printr-un alt referendum. Reducerea numărului de parlamentari se face prin lege organică, inițiată și adoptată în Parlament și promulgată de șeful statului.

Ca răspuns la apelul la referendum făcut de președintele Traian Băsescu, Partidul Național Liberal a introdus în 2009 un proiect de lege care ar fi redus numărul de parlamentari la un total de 316 de reprezentanți - 99 de senatori și 217 de deputați.[5] Proiectul a rămas fără efect.

După referendum, de la 471, numărul de parlamentari români, nelimitat prin vreo lege, a continuat să crească prin efectele redistribuirii de scaune parlamentare de la alegeri. În iulie 2015, numărul de parlamentari din România era de 588! Nici după aproape 6 ani de la referendum nu erau semne că parlamentarii ar dori să aplice voința poporului, conform Constituției României.

Singurul referendum național ținut de atunci în România a fost referendumul din 2012, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, dar acel referendum a fost invalidat juridic pentru lipsă de cvorum, făcându-se abstracție de îndemnul public la absență de la vot, prin exemplu personal, al președintelui țării, cel propus spre demitere (deși 7,4 milioane de români votaseră pentru demiterea lui, cu peste 2 milioane mai mulți decât votaseră pentru el la alegerile prezidențiale). După ce i-a expirat mandatul, fostul președinte Traian Băsescu a rămas cu o avere personală uriașă și s-a confruntat în justiție cu acuzații de corupție și abuzuri din funcție, ca și cu mofturi administrative care îi tot refuzau noi privilegii de fost președinte pe care el le tot reclama...

Nici un alt referendum pentru optimizarea legislației nu s-a mai ținut sau propus în România de la acesta din 2009.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]