Proteus (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Proteus
Proteus (Voyager 2).jpg
Fotografie făcută de Voyager 2.
Denumiri alternative Neptun VIII
Numit după Proteu
Date generale
Descoperire Voyager 2 și Stephen P. Synnott
16 iunie 1989
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 117.647 ± 1 km (4,75 RN)
Excentricitatea 0,00053 ± 0,00009
Perioada siderală 1,12231477 ± 0,00000002 zile
Viteza medie pe orbită 7,623 km/s
Înclinarea față de ecuator 0,524° (la ecuatoul lui Neptun)
Date fizice
Raza medie 210 ± 7 km[1]
Volum 3,4 ± 0,4 ×107km³[2]
Masa 4,4×1019 kg[a]
Densitatea medie ~1,3 g/cm³ (estimate)[1]
Accelerația gravitațională la suprafață 0.07 m/s2[b]
Viteza de eliberare 0,17 km/s[c]
Albedo 0,096[1][3]
Temperatura la suprafață ~51 K
Magnitudine aparentă 19,7[1]

Proteus (greacă Πρωτεύς), cunoscut și ca Neptune VIII, este al doilea satelit natural al lui Neptun ca mărime și cel mai mare satelit interior al planetei. El a fost descoperit de sonda spațială Voyager 2 în anul 1989 și denumit în cinstea lui Proteu, zăul mării care avea capacitatea de a metamorfoza din mitologia greacă. Proteus îl înconjoară pe Neptun cu o orbită ecuatorială apropiată, care se află la o distanță de aproximativ 4,75 raze ecuatoriale a planetei.

În ciuda faptului că are un diametru mai mare de 400 km, Proteus are o formă oarecum neregulată, cu multe fațete concave și un relief care ajunge la o înălțime de 20 km. Suprafața sa este întunecată, de culoare neutră și plină de cratere. Cel mai mare crater are peste 200 km în diametru. Există, de asemenea, o serie de falii, șanțuri și văi legate de cratere mari.

Proteus, probabil, nu este un corp care s-a format odată cu Neptun; se crede că a fost atras mai târziu din resturile formate atunci când a fost capturat cel mai mare satelit Neptun, Triton.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Masa a fost calculată prin înmulțirea volumului lui Stooke (1994)[2] cu o presupusă densitate de 1.300 kg/m3. În cazul în care se folosește dimensiuni puțin mai mari din documentele anterioare masa va crește la 5×1019 kg.[1]
  2. ^ Gravitația la suprafață a fost obținută cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: Gm/r2.
  3. ^ Viteza de eliberare a fost obținută cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: 2Gm/r.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  2. ^ a b doi:10.1007/BF00572198 10.1007/BF00572198
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  3. ^ doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2 10.1016/S0019-1035(03)00002-2
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Proteus (satelit)