Portul Giurgiulești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Portul Giurgiulești
Fondată26 octombrie 2006
Fondator(i)Guvernul Republicii Moldova[1]
Țarasudul Republicii Moldova
Oameni cheieEdgar Martin
(Administrator)
Serviciiportuare, import-export
ProprietarDanube Logistics, SRL
Angajați517 (2020)
Prezență online
gifp.md

Portul Giurgiulești (oficial[1]Portul Internațional Liber Giurgiulești; PILG) este unicul port din Republica Moldova accesibil pentru navele maritime, situat la km 133,8 (a 72,2 milă maritimă) al fluviului Dunărea, în sudul țării, fiind mărginit de România și Ucraina.

PILG beneficiază de o amplasare pe traseele internaționale de comerț și transport, precum este canalul navigabil Rin-Main-Dunăre, care unește Marea Neagră, 14 state europene și Marea Nordică; sistemele de cale ferată de standard european și rus, precum și rețeaua de drumuri internaționale.[2]

Proprietarul, operatorul și investitorul general al Portului Internațional Liber Giurgiulești este compania „Danube Logistics” SRL. Portul a fost dat în exploatare la 26 octombrie 2006, după 10 ani de construcție.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Odată parte a Uniunii Sovietice, până de curând Republica Moldova depindea de statele vecine mai mari, România și Ucraina, pentru a beneficia de bunuri externe și comerț.[3] Însă, în 1999, în schimbul cedării unei porțiuni de drum contestat în partea de est a țării Ucrainei, Republica Moldova a primit o fâșie de teren cu o ieșire la Dunăre de 450 de metri, care a aparținut statului ucrainean după destrămarea Uniunii Sovietice.[3] De pe această fâșie de teren se pot observa granițele cu România și Ucraina.[3] În 2007, terminalul petrolier de la portul Giurgiulești a devenit activ, iar în 2009, au plecat primele transporturi din terminalul de cereale.[3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Portul Giurgiulești constă din terminalul petrolier, portul mărfar și de călători și o zonă industrială. Terminalul petrolier a fost construit din investiții străine în valoare de 35 milioane dolari SUA. Dana poate primi nave maritime și barje fluviale cu pescajul de până la 6,5 m și poate descărca sau încărca până la 3 tipuri diferite de produse petroliere în același timp. Capacitatea totală de depozitare este de peste 63 de mii de metri cubi de produse petroliere, iar capacitatea maximă de transbordare va fi de peste 2 milioane tone pe an [4].

Terminalul de pasageri al portului. În prim plan este ancorat pachebotul Princessa Elena

Portul de călători (investiție de 10 milioane dolari SUA) are o capacitate de circa 300 de pasageri pe zi. Prin acest port, Republica Moldova se poziționează la un nivel mai avansat în domeniul transportului naval, ceea ce, după părerea investitorilor, va conduce la dezvoltarea turismului și a regiunii de sud a țării, va asigura o modalitate sigură, ieftină și ecologică de transportare a pasagerilor în statele din bazinul Mării Negre și Mării Mediterane [4].

Terminalul cerealier (investiție 12 milioane dolari SUA) servește la transportul cerealelor pe cale maritimă în și din Moldova, în caz de necesitate. Are o capacitate de primire de 3.000 tone de cereale pe zi prin intermediul transportului auto și feroviar și o capacitate încărcare a unităților de transport maritime de până la 7.000 tone, cu o viteză de încărcare de 300 tone pe oră. Are o capacitate de prelucrare pentru export de până 500 mii tone cereale[4].

Ca inconveniente, dezvoltarea portului Giurgiulești și manevrele navelor în dreptul său, sunt stînjenite de îngustimea malului moldovenesc al Dunării (doar 340 de metri), deoarece schimbul teritorial propus cu Ucraina nu a fost posibil.[5] Pe de altă parte, rămîne de verificat dacă, în contextul de criză economică mondială, de scădere a consumului și de împuținare a zăcămintelor de hidrocarburi exploatabile, optimismul investisorilor privind traficul este justificat.[6]

Zona industrială liberă[modificare | modificare sursă]

Bazat în portul Giurgiulești, cargobotul Blue Sky M poate transporta containere și automobile.

Întreaga suprafață de 120 ha are statut similar cu cel al unei zone economice libere.[7] Zona industrială liberă din cadrul PILG oferă investitorilor naționali și internaționali un mediu favorabil pentru plasarea investițiilor și desfășurarea afacerilor la frontieră cu Uniunea Europeană, într-o țară ce beneficiază de regimul Preferințelor Autonome Comerciale (PAC).[8] În 2010, pe teritoriul zonei industriale activau 26 de rezidenți, pe întreaga durată de activitate volumul investițiilor a constituit 46,6 mil. dolari SUA, dintre care în anul 2010 au fost investite circa 7,2 mil. dolari SUA.[9]

Date statistice[modificare | modificare sursă]

Statistici pentru anii 2009 – 2020[10][11][12][13]
Ani 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Nave acostate / deservite 435 331 408 589 569 600
Angajați 178 232 303 298 417 432 415 417 453 469 484 517
Salariul mediu (MDL) 4.100 6.200 6.500 4.900 5.400 5.900 7.000 6.800 7.900 7.800 8.800
Investiții (mln. $) 3,9 7,2 5 2,7 1,95 3,5 1,1 5,2 1,3 1,2 1,4 2,1
Impozite și taxe achitate (mln. MDL) 56 109,4 150,3 218,5 255,4 296,1 416,8 538,8 490,8 499 434,4 574,4
Mărfuri transbordate: (total, mii tone) ~78 409,2 428,5 282,2 733,2 729,1 867,8 886,4 950,8 1070,3 1090,6 934,7
Export (cereale, mii tone) 39 207,8 165 78,5 245,7 354,5 287,9 388,4 392,3 355,1 395,3 233,0
Export (mărfuri, mii tone) 25,8 54,1 77,9 108,8 90,5 116,9 23,9
Import (petrol, mii tone) 38,6 58,8 67,6 86,2 139,5 156,8 266,6 247 288,5 218,2 162,5 185,1
Import (mărfuri, mii tone) 56,6 53 77,2 105,7 85,6 295,8 307,3 346,6

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Legea nr. 8 din 17.02.2005, cu privire la Portul Internațional Liber "Giurgiulești"
  2. ^ Bârdan, Veaceslav. Transporturile internaționale ca factor al dezvoltării comerțului exterior. Teză de doctorat, Chișinău, 2011, p. 18. Accesat 30 septembrie 2010.
  3. ^ a b c d International New York Times a realizat un reportaj intr-un sat ponosit din Republica Moldova, 11 septembrie 2015, Roxana Roseti, Evenimentul zilei, accesat la 5 decembrie 2015
  4. ^ a b c Dănilescu, Emil. Integrarea și interoprabilitatea transportului feroviar în Europa. Implicații asupra rețelei din România și Republica Moldova. Teză de doctorat, Chișinău, 2011. Accesat 30 septembrie 2011.
  5. ^ Protocolul adițional al tratatului bilateral moldo-ucrainean din 23 octombrie 1992, a fost semnat în 1999 de către deputatul Vasile Șova, reprezentantul moldovean, (vezi pe: [1]) și ministrul de externe Petro Poroșenko, reprezentantul ucrainean, și dispune că: ”Republica Moldova îi va transfera Ucrainei terenul inclus în bucla fluvială Nișaliu situată în raza comunei Crocmaz (107,7 ha), sectorul șoselei Reni-Odesa situat în raza comunei Palanca cu o lungime de 7,77 km, o lățime de 23 m și o suprafață de 18 ha, cu subsolul corespunzător, precum și părțile din moșia comunală situate la sud de șosea, anume Piscicola, Pășunea, Abdiv și Baibol (9,26 kmp), formând în total 10,5 kmp, în schimbul unui teritoriu corespunzător situat între comunele Giurgiulești din Republica Moldova și Reni din Ucraina, teritoriu comportând o porțiune de mal de-a lungul fluviului Dunărea”. Aplicarea pe teren a protocolului este însă blocată, deoarece teritoriul, acum ucrainean, denumit ”Rîpa de la Mîndrești”, la răsărit de Giurgiulești, are un statut nedefinit. Conform poziției ucrainene, este un teritoriu ucrainean ce poate fi cedat Republicii Moldova în schimbul teritoriilor situate în raza comunelor Crocmaz și Palanca. Potrivit dreptului internațional însă, „Rîpa de la Mîndrești” este de jure deja moldovenească, dat fiind că din August 1940 (când a fost stabilită frontiera între RSSM și RSSU) până în 1992 (când s-au întâlnit premierii moldovean și ucrainean Valeriu Muravschi și Pavel Lazarenko), granița trecea la est de ”Rîpa de la Mîndrești”, ce făcea parte din raza comunei Giurgiulești. Iar schimabrea din 1992 nu a fost consemnată prin nici un protocol, acord sau proces-verbal. Din aceste motive, teritoriul propus la schimb de Ucraina, cu o întindere de 89,25 ha și 430 m de mal dunărean, este după dreptul internațional parte a unui teritoriu mai mare, cu o întindere de 4,7 kmp și 1.237 m de mal dunărean, deja moldovenesc; teritoriu a cărui întindere este, oricum, inferioară celor 10,5 kmp pe care guvernul moldovean ar ceda Ucrainei.
  6. ^ Mircea Druc pe [2].
  7. ^ [Regiunea de Dezvoltare Sud: Strategia de dezvoltare regională]. Chișinău, septembrie 2007. Accesat 30 septembrie 2011.
  8. ^ Portul Internațional Liber Giurgiulești
  9. ^ Investițiile industriale în Republica Moldova, InfoHALE', Nr. 3, martie 2011, ,p. 32 - 34.
  10. ^ Informații privind activitatea PILG pe ani Mec.Gov.md
  11. ^ Investițiile în ZEL-uri sunt în dinamică ascendentă, valoarea mărfurilor produse și a serviciilor prestate aici depășește 3,8 miliarde lei | Raportul de activitate al ZEL-urilor în 2014
  12. ^ „RAPORT privind activitatea Portului Internațional Liber „Giurgiulești" pentru anul 2019” (PDF). mei.gov.md. Accesat în . 
  13. ^ „RAPORT privind activitatea Portului Internațional Liber „Giurgiulești" pentru anul 2020” (PDF). mei.gov.md. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]