Podul Rialto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Podul Rialto
Podul Rialto
Podul Rialto
45°26′16.93″N 12°20′9.22″E / 45.4380361°N 12.3358944°E / 45.4380361; 12.3358944
Nume oficial Ponte di Rialto
Denumit după Rialto  Modificați la Wikidata
Traversează Canal Grande
Locație Veneția
Tip pod pedestru în arc[1]
Număr de deschideri Modificați la Wikidata
Deschiderea principală 28.80 m
Lățime 22.90 m
Înălțime 7.32 m
Construcție
Proiectant Antonio da Ponte[*]  Modificați la Wikidata
Arhitect Antonio da Ponte[*]  Modificați la Wikidata
Material Piatră  Modificați la Wikidata
Data deschiderii 1591
Utilizare
Precedat de un pod de lemn omonim
Prezență online

Podul Rialto (în italiană Ponte di Rialto) este unul dintre cele patru poduri care traversează Canal Grande din Veneția (Italia). El este cel mai vechi pod peste canal și reprezintă linia de demarcație între sestierele San Marco și San Polo.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Doi gondolieri scoţându-şi clienţii dintr-un rând de gondole de pe Canal Grande aproape de Podul Rialto.

Prima cale de trecere peste Canal Grande a fost un pod de vase construit în 1181 de către Nicolò Barattieri. El a fost numit Ponte della Moneta, probabil datorită monetăriei care se afla aproape de intrarea dinspre est.[2]

Detaliu al podului

Dezvoltarea și importanța pieței Rialto de pe malul estic a crescut traficul pe podul plutitor, așa că acesta a fost înlocuit în 1255 cu un pod de lemn.[2] Această structură avea două rampe înclinate unite de o secțiune centrală mobilă, care putea fi ridicată pentru a permite trecerea navelor înalte. Legătura cu piața a condus în cele din urmă la o schimbare a numelui podului. În prima jumătate a secolului al XV-lea, au fost construite două rânduri de magazine pe ambele părți ale podului. Chiriile au adus un venit la Trezoreria Statului, care a contribuit la menținerea podului.

Întreținerea a fost vitală pentru podul de lemn. El a fost parțial ars în revolta condusă de Bajamonte Tiepolo în 1310. În 1444, s-a prăbușit sub greutatea mulțimii care venise să privească o paradă de bărci și s-a prăbușit din nou în 1524.

Ideea de a reconstrui podul din piatră a fost propusă pentru prima dată în 1503. Mai multe proiecte au fost analizate în următoarele decenii. În 1551, autoritățile au solicitat propuneri pentru reînnoirea Podului Rialto. Planurile au fost oferite de arhitecți celebri, cum ar fi Jacopo Sansovino, Andrea Palladio și Vignola, dar toți au propus o abordare clasică cu mai multe arcade, care a fost considerată nepotrivită. Michelangelo, de asemenea, a fost solicitat ca proiectant al podului.

Podul de piatră actual, proiectat de Antonio da Ponte cu o singură deschidere, a fost construit în perioada 1588-1591. El este similar cu podul de lemn anterior. Două rampe înclinate duc până la un portic central. Pe fiecare parte a porticului, rampe acoperite adăpostesc rânduri de magazine. Ingineria podului a fost considerat atât de îndrăzneață încât arhitectul Vincenzo Scamozzi a prezis ruina sa viitoare. Podul și-a sfidat criticii și a devenit una dintre emblemele arhitecturale din Veneția.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fulton, Charles Carroll (1874) (Google books). Europe Viewed Through American Spectacles. Philadelphia: J.P. Lippincott & Co.. p. 242. http://books.google.com/books?id=i0MLAAAAYAAJ. Accesat la 5 septembrie 2008. „There being no vehicles or horses in Venice, it is simply for pedestrians.” 
  2. ^ a b Molmenti, Pompeo; Horatio Forbes Brown (13 octombrie 1906) (Google books). Venice: Its Individual Growth from the Earliest Beginnings to the Fall of the Republic. Chicago: A.C. McClurg & Co.. p. 29. http://books.google.com/books?id=J3MKAAAAIAAJ. Accesat la 5 septembrie 2008 

Legături extrene[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Podul Rialto