Le Zitelle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Chiesa Santa Maria della Presentazione
Biserica Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria
Santa Maria della Presentazione Venezia Giudecca.jpg
Le Zitelle văzută din apropiere de Piața San Marco
Informații generale
Confesiuneromano-catolică
HramPrezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria
Jurisdicție religioasăPatriarchate of Venice[*]  Modificați la Wikidata
Tipbiserică
Localizare
ȚaraItalia
LocalitateVeneția
CoordonateCoordonate: 45°25′37″N 12°20′21″E / 45.42694°N 12.33917°E / 45.42694; 12.3391745°25′37″N 12°20′21″E / 45.42694°N 12.33917°E / 45.42694; 12.33917
Date despre construcție
Stil arhitectonicrenascentist
ArhitectAndrea Palladio (fapt nedovedit)
Istoric
Data începerii  Modificați la Wikidata
Perioadă construcție1581-1588

Biserica Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (italiană Chiesa Santa Maria della Presentazione), cunoscută ca Le Zitelle, este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată în extremitatea estică a insulei Giudecca, nu departe de Il Redentore.

Biserica datează din secolul al XVI-lea și este dedicată Intrării Maicii Domnului în Biserică (sărbătoarea este denumită Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria în calendarul catolic). Ea face parte dintr-un vechi complex care adăpostea fecioarele tinere ("zitelle" în limba italiană) care nu aveau zestre.

În prezent, este deschisă doar în zilele de duminică, iar Hotelul Bauer a achiziționat fosta mănăstire și a transformat-o într-un hotel de lux cu 50 camere - Palladio.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica face parte dintr-un complex ecleziastic înființat de iezuitul Benedetto Palmio pentru a educa și întreține fetele sărace; în acea epocă fetele care erau de vârsta măritișului (numite "zitelle"), dar prea sărace pentru a avea o zestre, sfârșeau de cele mai multe ori prin a se deda prostituției (care nu era împiedicată de nobilii și administrația locală a Republicii Venețiene).

Surse din secolul al XVII-lea atribuie proiectul bisericii arhitectului Andrea Palladio, dar cercetările efectuate, inclusiv cele mai recente, nu au reușit să găsească documente sau desene care să confirme implicarea lui Palladio în realizarea proiectului. În fapt, majoritatea specialiștilor și-au exprimat îndoieli serioase cu privire la această atribuire.[1]

Documentele confirmă cumpărarea terenului în 1561 pe insula Giudecca, dar începerea construcției a avut loc după moartea lui Palladio; astfel, prima piatră a fost pusă în 1581, iar biserica a fost sfințită în 1588. Într-adevăr, încă din anii 1575-1576, documentele arată achiziții importante de materiale de construcții, probabil destinate bisericii. Pe această bază, ipoteze recente sugerează un posibil proiect al lui Palladio, conceput pe la mijlocul anilor 1570, dar nici fațada și nici interiorul bisericii nu prezintă trăsăturile caracteristice ale stilului arhitectului vicentin. Poate să fie vorba, de asemenea, de o realizare extrem de neîndemânatică și nefidelă.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Edificiul institutului, în formă de potcoavă, înconjoară biserica, având o curte în spațiul exterior din spatele absidei.

O cornișă împarte orizontal fațada bisericii în două niveluri. Nivelul inferior este dominat de portalul situat în centru; o jumătate de coloană este dispusă de o parte și de alta și este surmontată de un fronton triunghiular ascuțit. Două ferestre înalte și arcuite îl încadrează, urmate de doi dubli pilaștri plați.

La nivelul superior, dispunerea pilaștrilor este similară și spațiul central este ocupat de un perete vitrat. Fațada este surmontată de un fronton și de două turnuri clopotniță mici (dispuse simetric deasupra timpanului) care accentuează mișcarea de elevație către o cupolă mare cu un lanternou impresionant.

Silueta ansamblului format din cele două turnuri, cupolă și lanternou are o anumită asemănare cu cea a Tempietto Barbaro, ultima lucrare a lui Palladio construită în apropierea villei omonime din provincia Treviso.

Interiorul are un plan central, fiind dominat de bolta cupolei. În altarul din capela din stânga se află picturi realizate de Aliense: Madonna col Bambino, San Francesco e il procuratore Federico Contarini, în altarul principal este tabloul Presentazione al Tempio de Leandro Bassano, iar în altarul din capela din dreapta Orazione nell'orto e committenti de Palma cel Tânăr.

Unele spații cu acces direct în institut evidențiază legătura strânsă între biserică și institut.

Institutul[modificare | modificare sursă]

Biserica din Veneția și-a stabilit ca scop principal, odată cu înființarea institutului, să educe fetele tinere aflate la vârsta măritișului (denumite Zitelle), dar prea sărace pentru a avea zestre, și de a le învăța o meserie artizanală cum ar fi cusătoria sau dantelăria.

Această asistență prevenea astfel ca acele fete să fie nevoiet să aleagă prostituția pentru a obține mijloacele de trai.

Lucrările de dantelărie realizate în acest institut sunt celebre și foarte căutate.[2]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Chiesa delle Zitelle în Mediateca Palladio, CISA - Centro internazionale di studi di architettura Andrea Palladio.
  2. ^ L'Église des Zitelle, pe situl vivre-venise.com

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Le Zitelle la Wikimedia Commons