Palatul Bembo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Palazzo Bembo.

Palatul Bembo este un palat din Veneția (Italia), cu fațada înspre Canal Grande, în apropiere de Podul Rialto și lângă Palatul Dolfin Manin.

Istoric[modificare | modificare sursă]

A fost construit de familia nobiliară Bembo în secolul al XV-lea. Deși a fost remodelat de mai multe ori în cursul secolelor, exteriorul său își menține încă structura originală. Clădirea se află pe partea din San Marco a Canal Grande, înghesuită între Rio di San Salvador și Calle Bembo.

Palatul Bembo este locul de naștere al lui Pietro Bembo (1470-1547), un savant venețian, poet, teoretician literar și cardinal. El a fost o figură influentă în dezvoltarea limbii italiene ca un mijloc literar. Scrierile sale au contribuit la relansarea în secolul al XVI-lea al interesului pentru lucrările lui Francesco Petrarca. Ideile lui Bembo au fost, de asemenea, decisive în formarea celei mai importante forme muzicale laice din secolul al XVI-lea, madrigalul.

Astăzi, clădirea găzduiește un hotel și un spațiu pentru expozițiile de artă contemporană.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Fațada roșie a palatului combină elemente venețiene vechi cu influențe din arhitectura bizantină și este considerată un exemplu al arhitecturii în stil venețian gotic-bizantin[1], un stil de arhitectură originar din Veneția secolului al XIV-lea în care se împletesc influențe bizantine din Constantinopol, influențe arabe din Spania Maură și formele gotice timpurii din partea continentală a Italiei. Restaurarea din secolul al XVII-lea a Palatului Bembo a preluat influențe din acea perioadă legate de policromie, fațade partiționate în trei secțiuni și loggii.

Folosință prezentă[modificare | modificare sursă]

Odată cu relansarea Bienalei de la Veneția, Palatul Bembo este cunoscut pentru adăpostirea expozițiilor de artă ale Bienalei, organizate de Personal Structures, o platformă internațională de artă contemporană.[2][3][4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Brusegan & p. 35.
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ ART BIENNALE 2013
  4. ^ „Personal Structures showcases Australian art in Venice - Art Collector”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Brusegan, Marcello (). I Palazzi di Venezia. Roma: Newton & Compton. ISBN 978-88-541-0820-2.  Parametru necunoscut |cid= ignorat (ajutor)