Laurențiu Profeta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Laurențiu Profeta

Laurențiu Profeta (n. 12 ianuarie 1925, București, d. 22 august 2006)[1] a fost un compozitor român evreu în special de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală.

A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Ioan Dumitru Chirescu la disciplina teorie și solfegiu, cu Paul Constantinescu (armonie), Alfred Mendelsohn[2] (contrapunct, compozitie),Silvia Căpățână (pian),Vasile Popovici (istoria muzicii) și la Conservatorul de la Moscova.

Laurențiu Profeta a fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o.

În particular a studiat cu Alfred Mendelsohn – compozitie și cu Florica Musicescu – pian. Datorită rezultatelor foarte bune în facultate, a obținut o bursă de perfectionare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner - compozitie, Golubev - polifonie, Bercov - armonie si cu Zukerman - forme muzicale.

Între anii 1949 și 1953 a îndeplinit funcția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953-1955; 1959-1961).[3]

Pasionat de literatură și filozofie, a publicat articole în Revista Muzica, Studii de Muzicologie în ziarele Scânteia, Contemporanul, România Liberâ, Flacara etc.

A susținut conferințe, referate, comunicări știintifice în țară și peste hotare (Roma, 1962).

A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale reprezenând Romania la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc.

A compus muzica filmului „De-aș fi Peter Pan” (1991).

A scris și un musical pentru Teatrul Evreiesc de Stat, despre un cunoscut Păcală iudeu, „Hershale”.[4]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „George Enescu” (1946)
  • Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953)
  • Mențiune la Concursul international al Festivalului Internațional al Tineretului de la Viena (1959)
  • Ordinul Muncii clasa III (1959)
  • Premiul III, Mamaia (1969)
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a – III – a (1969)
  • Marele Premiul al Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984)
  • Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999)
  • Premiul I la Festivalul Național de Cântece pentru Copii de la Cairo (1999)
  • Diploma de excelență pentru întreaga activitate (Festivalul Mamaia, 2000)[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Biografii ale unor mari români Laurențiu Profeta
  2. ^ Laurențiu Profeta - un trubadur al timpului său
  3. ^ Laurențiu Profeta s-a stins din viață. http://www.adevarul.ro/actualitate/Laurentiu-Profeta-s-a-stins-viata_0_49195280.html. 
  4. ^ Realitatea evreiască - Nr. 296-297 (1096-1097) -6 mai - 5 iunie 2008
  5. ^ Laurentiu Profeta - un trubadur al timpului sau. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-08-22/laurentiu-profeta-un-trubadur-al-timpului-sau.html. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Daniela Caraman-Fotea, Laurențiu Profeta. În oglinda timpului. Mărturii, documente, amintiri, Ed. Muzicală, București, 2011