Ordinul pasionist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ordinul Pasionist
Nume oficial Congregația Patimilor lui Isus Cristos
Nume popular Congregația Pasioniștilor
Fondator Paul al Crucii, Italia
Data înființării 1725
Apartenența Biserica Romano-Catolică
Patron Isus Cristos
Sediu Italia
Sigla
Statut canonic recunoscuți de Benedict al XII-lea
Statut actual ordin recunoscut
Vestimentație rasă neagră cu stema ordinului
Total membri 2.244 frați și 1.712 preoți
Ramura femenină/masculină masculină
Sit oficial http://www.passiochristi.org/

Ordine religioase


Ordinul Pasionist (Congregația Patimilor lui Isus Cristos, în engleză The Congregation of Discalced Clerks of the Most Holy Cross and Passion of Our Lord Jesus Christ ) prescurtare CP este un ordin religios din Biserica Romano-Catolică, fondat în 1725 de Paul al Crucii. Este o Congregație clericală masculină recunoscută de papa Benedict al XIII-lea în anul 1725[1].

Ordinul pasionist în Valahia[modificare | modificare sursă]

Pentru că în Valahia exista o populație catolică, sub administrarea Diecezei de Nicopole ad Hystrum, care revenea unui episcop din Ordinul pasionist, au fost trimiși aici primii călugări misionari din acest ordin începând cu 1804. Primii misionari din Ordinul pasionist au fost Francesco Ferreri și Giacomo Sperandio, care au ajuns în Valahia la scurt timp după moartea fondatorului ordinului, Paul al Crucii.[2]

După 1812, odată cu mutarea Diecezei de Nicopole ad Hystrum la Biserica Romano-Catolică din Cioplea, episcopii pasioniști și-au mutat reședința episcopală în Valahia, până la insituirea canonică a Arhidiecezei Romano-Catolice din București.

În 1832 cel de al doilea episcop pasionist, Giuseppe Molajoni, episcop de Nicopole și administrator apostolic al Valahiei, a intenționat să mute reședința din satul Cioplea în București, pe un teren nou achiziționat, fapt realizat în anii următori. În 1847 noua reședință din București a fost mistuită de flăcări, de cel mai mare incendiul produs în noaptea aceluiași an, în București, fiind unul dintre cele mai devastatoare incendii care a mistuit o bună parte din București, zi în care se sărbătoreau Paștile.[3]

Unde sunt prezenți[modificare | modificare sursă]

Conventul Passionist în Colombo (zonă metropolitană Curitiba), Paraná, Regiunea Sud a Braziliei.

Congregația Pasioniștilor este prezentă în următoarele țări: în Europa (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Spania, Elveția, Ucraina), în America (Argentina, Bahamas, Bolivia, Brazilia, Canada, Cile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Jamaica, Honduras, Mexic, Panama, Peru, Puerto Rico, Statele Unite ale Americii , Uruguay, Venezuela), în Africa (Angola, Botswana, Congo, Kenya, Mozambic, Africa de Sud, Tanzania), Asia (Coreea de Sud, Filipine, Japonia, India, Indonezia, Israel) și în Oceania (Australia, Papua Noua Guinee)

Personalități ale ordinului pasionist[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.newadvent.org/cathen/11521d.htm Ordinul pasionist pe site-ul New Advent, pagină în engleză
  2. ^ http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5897:sfantul-paul-al-crucii-1694-1775&catid=181:preoi-sfini&Itemid=459 Arhivat în , la Wayback Machine. Despre evenimenul venirii primilor misionari pasioniști, istorisește Iacob Ieronim, în articolul dedicat fondatorului Ordinului pasionist, Paul al Crucii
  3. ^ http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2672:episcopul-molajoni-fondatorul-primei-reedine-episcopale-de-la-bucureti&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247 Arhivat în , la Wayback Machine. Episcopul Molajoni: fondatorul primei reședințe episcopale de la București pe site-ul ARCB.ro