Noua Suliță, Chelmenți
| Noua Suliță | |
| Новоселиця | |
| — Comună — | |
  Noua Suliță Noua Suliță (Regiunea Cernăuți) | |
 Noua Suliță Noua Suliță (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°25′48″N 26°58′48″E / 48.43000°N 26.98000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune | Cernăuți |
| Raion | Chelmenți |
| KOATUU | 7322087201 |
| Reședință | Noua Suliță |
| Componență | Noua Suliță |
| Altitudine | 258 m.d.m. |
| Populație (2007) | |
| - Total | 2.520 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 60151 |
| Prefix telefonic | 3732 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Noua Suliță, întâlnit și sub forma Novoselița (în ucraineană Новоселиця, transliterat: Novoselîțea) este un sat reședință de comună în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 2,520 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul este situat la o altitudine de 258 metri, în partea de sud-est a raionului Chelmenți, în apropiere de frontiera cu Republica Moldova.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Localitatea Noua Suliță a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Nouasulița de jos. În anul 1805 a fost construită aici o biserică de lemn, refăcută din cărămidă în 1858 [1].
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[2]).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin [3]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn [1].
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Noua Suliță a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
Începând din anul 1991, satul Noua Suliță face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 18 (1+17), reprezentând 0,66% din populație [5]. În prezent, satul are 2.520 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a comunei Noua Suliță
Ucraineană (97,74%)
Rusă (1,43%)
Alte limbi (0,79%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Noua Suliță era vorbitoare de ucraineană (97,74%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,43%).[6]
- 1930: 3.843 (recensământ)[7]
- 1989: 2.726 (recensământ)
- 2007: 2.520 (estimare)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți
| |||||||||||||
| ||||||||