Natalia Ginzburg

Natalia Levi Ginzburg[14] (n. , Palermo, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost o scriitoare italiană, cu rădăcini evreiești.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născută la Palermo în 1916, Natalia Ginzburg a fost fiica mezină dintre cei cinci copii ai medicului și histologului evreu Giuseppe Levi, originar din Triest, și a Lidiei, născută Tanzi, fiica unei familii de intelectuali italieni catolici. A copilărit la Torino, unde tatăl era profesor din 1919, locuința lor fiind un loc de întâlnire al rezistenței antifasciste. În 1938, s-a căsătorit cu Leone Ginzburg, un specialist în limba slavonă și socialist. Acesta a fost închis în 1940, murind patru ani mai târziu.[14]
Cariera
[modificare | modificare sursă]Natalia a început să scrie sub pseudonimul „Alessandra Torimparte, după arestarea soțului. Publică prima lucrare La strada che va in città, în 1942. În majoritatea nuvelelor, abordează tema nefericirii în căsnicie, tema politicii, a rezistenței italiene și a vieții în timpul războiului. Scrie autobiografia Lessico famigliare, pentru care primește Premiul Strega, în 1964. Alte romane ale ei sunt Caro Michele (1937) și Famiglia (1977).[14]
Opera
[modificare | modificare sursă]- 1947 - Așa a fost ("È stato cosi")
- 1942 - Drumul care duce în oraș ("La strada che va in città")
- 1952 - Tot trecutul nostru ("Tutti i nostri ieri")
- 1963 - Lexic de familie ("Lessico familiare"), opera sa reprezentativă, traducere de Liliana Nechita, Humanitas Fiction, 2025.
- 1968 - Săgetătorul, Editura pentru Literatură Universală, București (trad. romanului Sagittario, Einaudi, Torino, 1957)
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul Internațional Charles-Veillon (1952) pentru volumul Tutti i nostri ieri
- Premiul Viarregio (1957) pentru volumul Valentino
- Premiul Strega (1963) pentru Lessico familiare
- Premiul Bagutta (1983) pentru La famiglia Manzoni
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Natalia Ginzburg” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Natalia Ginzburg” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Natalia Ginzburg” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „Natalia Ginzburg” (în germană). FemBio-Datenbank[*]. Wikidata Q61356138. Accesat în .
- ↑ Renzo Frattarolo (), Dizionario degli scrittori italiani contemporanei pseudonimi: 1900-1975 (în italiană), Ravenna: Angelo Longo Editore[*], p. 262, OCLC 1651736, OL 2274576W, Wikidata Q130597718
- ↑ „Natalia Ginzburg”. BeWeB[*]. Wikidata Q77541206. Accesat în .
- ↑ „Natalia Ginzburg”. abART[*]. Wikidata Q107456632. Accesat în .
- ↑ „LEVI, Natalia” (în italiană). Roma: Dizionario Biografico degli Italiani[*]. . Wikidata Q1128537. Accesat în .
- ↑ „Natalia Ginzburg” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056.
- ↑ „Natalia Ginzburg”. BeWeB[*]. Wikidata Q77541206. Accesat în .
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Natalia Ginzburg” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „LEVI, Natalia” (în italiană). Roma: Dizionario Biografico degli Italiani[*]. . Wikidata Q1128537. Accesat în .
- ↑ „Natalia Ginzburg”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- 1 2 3 Maggy Hendry, Jenny S. Uglow (). Dicționar biografic de personalități feminine (ed. a IV-a). București: Ed. Cros Media Solutions. pp. 234,235. ISBN 978-973-0-09058-1.