Natalia Ginzburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Natalia Ginzburg
Sandro Pertini e Natalia Ginzburg.jpg
Natalia Ginzburg și Sandro Pertini
Date personale
Nume la naștereNatalia Levi Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Palermo, Italia Modificați la Wikidata
Decedată (75 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCampo Verano[*][8] Modificați la Wikidata
PărințiGiuseppe Levi[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGino Levi Martinoli[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLeone Ginzburg[*] ()
Gabriele Baldini[*] () Modificați la Wikidata
CopiiCarlo Ginzburg[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia
Flag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Etnieitaliană
evrei Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
politiciană
actriță
dramaturgă Modificați la Wikidata
Redactor în Giulio Einaudi editions[*] Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților din Italia Modificați la Wikidata

PremiiPremiul Strega ()
Premiul Bagutta
Charles Veillon prize in the Italian language[*] ()
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]
Partid politicPCI[*]
Alma materUniversitatea din Torino
Prezență online

Natalia Ginzburg (n. ,[1][2][3][4][5][6][7] Palermo, Italia – d. ,[3][4] Roma, Italia) a fost o scriitoare italiană, cu rădăcini evreiești.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută la Palermo în 1916, Natalia Ginzburg s-a născut ca fiica mezină dintre cei cinci copii ai medicului și histologului evreu Giuseppe Levi, originar din Triest, și a Lidiei, născută Tanzi, fiica unei familii de intelectuali italieni catolici. A fost căsătorită cu jurnalistul Leone Ginzburg, care a condus o editură pentru o perioadă. Soțul ei a fost arestat pentru activități antifasciste și a murit în închisoare. Ea s-a recăsătorit apoi cu Gabriele Baldini.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Scrierile sale explorează relațiile interumane, politica și filozofia. Nuvelele sale autobiografice sunt inspirate din rezistența antifascistă a intelectualilor italieni.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1947 - Așa a fost ("È stato cosi")
  • 1942 - Drumul care duce în oraș ("La strada che va in città")
  • 1952 - Tot trecutul nostru ("Tutti i nostri ieri")
  • 1963 - Lexic familiar ("Lessico familiare"), opera sa reprezentativă.
  • 1968 - Săgetătorul, Editura pentru Literatură Universală, București (trad. romanului Sagittario, Einaudi, Torino, 1957)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Natalia Ginzburg”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Natalia Ginzburg, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d Natalia Ginzburg, FemBio, accesat în  
  5. ^ a b Natalia Ginzburg, Munzinger-Archiv, accesat în  
  6. ^ a b Natalia Ginzburg, Brockhaus Enzyklopädie 
  7. ^ a b Natalia Ginzburg, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica 
  8. ^ https://www.findagrave.com/memorial/93257492/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)