Sari la conținut

Dacia Maraini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dacia Maraini

Dacia Maraini (2012)
Date personale
Născută (88 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Fiesole, Toscana, Italia[7] Modificați la Wikidata
PărințiTopazia Alliata di Salaparuta (mama)
Fosco Maraini (tatăl)
Frați și suroriYuki Maraini[*]
Toni Maraini[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLucio Pozzi
Alberto Moravia (partener; 1962-1983)
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
regizoare de film
scenaristă
scriitoare
dramaturgă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[9] Modificați la Wikidata
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
Note
PremiiAlabarda d'oro[*][[Alabarda d'oro (Italian literary award)|​]]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*][1]
Premiul Strega
Premio Formentor de las Letras[*][[Premio Formentor de las Letras (Spanish literary award)|​]]
Premio Napoli[*][[Premio Napoli (Italian literary award)|​]]
Premio Campiello[*][[Premio Campiello (Italian literary award)|​]]
Order of the Rising Sun, 4th class[*][[Order of the Rising Sun, 4th class (abolished order in Japan)|​]]  Modificați la Wikidata

Dacia Maraini (n. , Fiesole, Toscana, Italia) este o scriitoare italiană.

Este fiica prințesei siciliene Topazia Alliata di Salaparuta și a lui Fosco Maraini, un etnolog și alpinist care a scris în special despre Tibet și Japonia.

În 1938 familia s-a mutat în Japonia ca să scape de fascismul italian, dar în 1943 au fost internați într-un lagăr de concentrare la Nagoya pentru că refuzau să recunoască Republica Socială Italiană. După război familia s-a întors în Italia, stabilindu-se în Sicilia la Bagheria, Provincia Palermo.

După ce părinții s-au despărțit, tatăl ei s-a mutat la Roma, unde i-a urmat Dacia la vârsta de 18 ani. A urmat cursurile pensionului L'Istituto Statale della Ss. Annunziata din Florența.

Relații personale

[modificare | modificare sursă]

S-a căsătorit cu Lucio Pozzi, un pictor din Milano, dar s-au despărțit după 4 ani. A devenit apoi partenera lui Alberto Moravia, trăind cu el între 1962 și 1983.

  • La vacanza (1963)
  • L'età del malessere (1963)
  • Memorie di una ladra (1973)
  • Donne mie (1974, poezie)
  • Mio marito (1974)
  • Donna in guerra (1975)
  • Maria Stuarda (1975, teatru)
  • Mangiami pure (1978, poezie)
  • Stravaganza (1978)
  • Isolina (1985, Premiu Fregene)
  • La lunga vita di Marianna Ucrìa (1990, Premiul Campiello, Cartea Anului în Italia)
  • Viaggiando con passo di volpe (1991, Premiul Mediterraneo, 1991, și Città delle penne, 1992)
  • Veronica, meretrice e scrittora (1991)
  • Bagheria (1993)
  • Voci (1994; Premiul Napoli 1995, Premiul Sibilla Aleramo, 1995)
  • Dolce per sé (1997)
  • Se amando troppo (1998)
  • Buio (1999; Premiul Strega, 1999)
  • Fare teatro (1966-2000) (piese de teatru)
  • Colomba (2004)
  • Il treno dell’ultima notte (2008)
  1. ^ Dettaglio decorato (în italiană), presidenza della Repubblica Italiana[*][[presidenza della Repubblica Italiana |​]], accesat în  
  2. ^ „Dacia Maraini”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ Dacia Maraini, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ Dacia Maraini, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  5. ^ Dacia Maraini, Catalogue of the Library of the Pontifical University of the Holy Cross 
  6. ^ Dacia Maraini, SNAC, accesat în  
  7. ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  8. ^ „Dacia Maraini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]