Turneul de tenis de la Monte Carlo , de asemenea cunoscut ca Monte-Carlo Masters este un turneu anual de tenis masculin care are loc la Roquebrune-Cap-Martin , Franța,[ 1] o comună învecinată cu Monaco . Evenimentul face parte din ATP World Tour Masters 1000 în Association of Tennis Professionals (ATP) Tour. Turneul se joacă pe terenuri de zgură[ 1] și este ținut în fiecare an în perioada lunilor aprilie-mai.
Turneul a fost fondat în 1897, iar prima ediție din era deschisă a avut loc în sezonul 1969. Locul de desfășurare include 21 de terenuri de zgură, dintre care 13 sunt iluminate.[ 2] Capacitatea terenului central Rainier III este de 10.500 de spectatori.[ 3] Terenul a fost numit după Prințul de Monaco Rainier al III-lea care iubea tenisul . Sora sa mai mare, Prințesa Antoinette de Monaco, a devenit președinte al clubului în 1972, conducerea fiind preluată în 2008 de fiica sa, Elisabeth-Anna de Massy, care este și președintele Federației de Tenis din Monaco. După decesul acesteia, în iunie 2020, președinția clubului și a federației a trecut la fiica sa, Melanie-Antoinette de Massy. A devenit o tradiție ca membrii din dinastia Grimaldi, care conduce Monaco, să prezinte trofeele câștigătorilor.[ 4]
În perioada 1970-1972 și 1978-1989, a fost un turneu important în circuitul Grand Prix, Grand Prix Super Series fiind cea mai înaltă categorie. Pentru 1973, a devenit parte a circuitului Rothmans Spring Mediterranean Circuit.[ 5] Între 1974-1977, a aparținut apoi circuitului World Championship Tennis. Odată cu formarea circuitului ATP Tour în sezonul 1990, turneul a devenit parte a categoriei Championship Series Single Week a acestuia, care a purtat ulterior diverse denumiri.
Din 2019, Monte Carlo a devenit singurul turneu ATP 1000 care nu obligă jucători să participe. În ciuda acestui fapt, cei mai mulți jucători de top aleg să participe la turneu.
Rafael Nadal a câștigat titlul de opt ori consecutive între 2005 și 2012, devenind astfel singurul jucător care a câștigat opt titluri consecutive la același turneu. În 2017, disputând cea de-a 11-a finală a sa împotriva lui Albert Ramos Viñolas , a câștigat titlul pentru a zecea oară, un record în era deschisă. Anul următor, Nadal a îmbunătățit acest record la 11 victorii într-o finală împotriva lui Kei Nishikori .
Ediția din 2020 nu a avut loc din cauza pandemiei de Covid-19 . Din cauza restricțiilor impuse de coronavirus pe teritoriul francez, ediția din 2021 s-a jucat fără spectatori.[ 6]
An
Campion
Finalist
Scor
1897 [ 7]
Reginald Doherty
Conway W. Blackwood Price
6–2, 6–1, 6–2
1898 [ 7]
Reginald Doherty (2)
Victor Voss
4–6, 6–3, 6–3, 4–0 (ret.)
1899 [ 7]
Reginald Doherty (3)
Victor Voss
6–2 (ret.)
1900
Laurence Doherty
(s-ar putea să nu se fi jucat)[ 8]
1901
Laurence Doherty (2)
Wilberforce Eaves
6–2, 5–7, 6–1
1902 [ 7]
Reginald Doherty (4)
George Hillyard
6–1, 6–4, 6–3
1903 [ 7]
Reginald Doherty (5)
Frank Riseley
6–1, 14–16 (ret.)
1904 [ 7]
Reginald Doherty (6)
Josiah Ritchie
6–1, 7–5, 3–6, 7–5
1905
Laurence Doherty (3)
Josiah Ritchie
6–4, 8–6, 6–4
1906
Laurence Doherty (4)
Wilberforce Eaves
6–3, 11–9
1907
Josiah Ritchie
Laurence Doherty
8–6, 7–5, 8–6
1908
Anthony Wilding
Wilberforce Eaves
6–3, 2–6, 6–3, 4–6, 6–0
1909
Fred Alexander
Laurence Doherty
7–5, 6–4, 6–1
1910
Max Decugis
Josiah Ritchie
6–3, 6–0, 6–0
1911
Anthony Wilding (2)
Max Decugis
5–7, 1–6, 6–3, 6–0, 6–1
1912
Anthony Wilding (3)
C. Moore
6–3, 6–0, 6–0
1913
Anthony Wilding (4)
Félix Poulin
6–0, 6–2, 6–1
1914
Anthony Wilding (5)
Gordon Lowe
6–2, 6–3, 6–2
1915
Anulat din cauza Primului Război Mondial ) [ a]
1916
1917
1918
1919
Nicolae Mișu
Max Decugis
6–2, 6–0
1920
Gordon Lowe
Josiah Ritchie
7–5, 6–2
1921
Gordon Lowe (2)
Algernon Kingscote
6–1, 0–6, 6–4, 6–2
1922
Giovanni Balbi di Robecco
Alain Gerbault
6–1, 6–4, 6–3
1923
Gordon Lowe (3)
Leighton Crawford
6–2, 6–4, 6–4
1924
Leighton Crawford
Leonce Aslangul
6–4, 3–6, 6–2
1926
Béla von Kehrling
Charles Kingsley
6–4, 6–1, 6–3
1927
Béla von Kehrling (2)
Erik Worm
(vict. fără opoziție)
1928
Henri Cochet
Béla von Kehrling
3–6, 2–6, 6–3, 6–3, 6–2
1929
Henri Cochet (2)
Umberto De Morpurgo
8–6, 6–4, 6–4
1930
William Tilden
Henry Austin
6–4, 6–4, 6–1
1931
Henri Cochet (3)
George Lyttleton-Rogers
7–5, 6–2, 6–4
1932
Roderich Menzel
George Lyttleton-Rogers
6–4, 7–5, 6–2
1933
Henry Austin
George Lyttleton-Rogers
11–9, 6–3, 7–5
1934
Henry Austin (2)
Giorgio de Stefani
6–1, 8–6, 6–4
1935
Giovanni Palmieri
Henry Austin
6–1, 6–1, 7–5
1936
Gottfried von Cramm
Henner Henkel
4–6, 4–6, 7–5, 6–4, 7–5
1937
Gottfried von Cramm (2)
Christian Boussus
6–2, 3–6, 6–2, 2–6, 6–2
1938
Franjo Punčec
Christian Boussus
6–0, 6–1, 6–1
1939
Pierre Pellizza
Yvon Petra
6–8, 6–3, 6–4, 6–2
1940
Anulat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial ) [ b]
1941
1942
1943
1944
1945
1946
Pierre Pellizza (2)
Yvon Petra
6–3, 6–2, 4–6, 6–3
1947
Lennart Bergelin
Budge Patty
6–3, 6–8, 1–6, 6–2, 8–6
1948
József Asbóth
Giovanni Cucelli
6–3, 6–2, 5–7, 6–2
1949
Frank Parker
Giovanni Cucelli
2–6, 6–3, 6–0, 6–4
1950
Jaroslav Drobný
William Talbert
6–4, 6–4, 6–1
1951
Straight Clark
Fred Kovaleski
1–6, 6–4, 6–4, 1–6, 10–8
1952
Frank Sedgman
Jaroslav Drobný
7–5, 6–2, 5–7, 6–1
1953
Władysław Skonecki
Jaroslav Drobný
6–3, 6–4, 11–9
1954
Lorne Main
Tony Vincent
9–7, 3–6, 7–5, 6–4
1955
Władysław Skonecki (2)
Budge Patty
6–4, 6–2, 8–6
1956
Hugh Stewart
Tony Vincent
1–6, 8–6, 6–0, 6–2
1957
Jacques Brichant
Paul Remy
3–6, 5–5 (ret.)
1958
Robert Haillet
Jaroslav Drobný
6–4, 6–4, 6–3
1959
Robert Haillet (2)
Budge Patty
9–7, 6–3, 4–6, 6–3
1960
Andrés Gimeno
Mike Davies
8–6, 6–3, 6–4
1961
Nicola Pietrangeli
Pierre Darmon
6–4, 1–6, 6–3, 6–3
1962
Pierre Darmon
Boro Jovanović
6–2, 6–1, 6–3
1963
Pierre Darmon (2)
Jan-Erik Lundqvist
6–2, 2–6, 6–1, 5–7, 6–4
1964
Martin Mulligan
Jan-Erik Lundqvist
6–4, 6–4
1965
István Gulyás
Jiří Javorský
6–3, 7–9, 8–6, 6–4
1966
Manuel Santana
Nicola Pietrangeli
8–6, 4–6, 6–4, 6–1
1967
Nicola Pietrangeli (2)
Martin Mulligan
6–3, 3–6, 6–3, 6–1
1968
Nicola Pietrangeli (3)
Alexander Metreveli
6–2, 6–2
↓ Open Era ↓
1969
Tom Okker
John Newcombe
8–10, 6–1, 7–5, 6–3
1970
Željko Franulović
Manuel Orantes
6–4, 6–3, 6–3
1971
Ilie Năstase
Tom Okker
3–6, 8–6, 6–1, 6–1
1972
Ilie Năstase (2)
František Pála
6–1, 6–0, 6–3
1973
Ilie Năstase (3)
Björn Borg
6–4, 6–1, 6–2
1974
Andrew Pattison
Ilie Năstase
5–7, 6–3, 6–4
1975
Manuel Orantes
Bob Hewitt
6–2, 6–4
1976
Guillermo Vilas
Wojciech Fibak
6–1, 6–1, 6–4
1977
Björn Borg
Corrado Barazzutti
6–3, 7–5, 6–0
1978
Raúl Ramírez
Tomáš Šmíd
6–3, 6–3, 6–4
1979
Björn Borg (2)
Vitas Gerulaitis
6–2, 6–1, 6–3
1980
Björn Borg (3)
Guillermo Vilas
6–1, 6–0, 6–2
1981
(Fără câștigător)
Jimmy Connors Guillermo Vilas
5–5 (abandon din cauza ploii)
1982
Guillermo Vilas (2)
Ivan Lendl
6–1, 7–6, 6–3
1983
Mats Wilander
Mel Purcell
6–1, 6–2, 6–3
1984
Henrik Sundström
Mats Wilander
6–3, 7–5, 6–2
1985
Ivan Lendl
Mats Wilander
6–1, 6–3, 4–6, 6–4
1986
Joakim Nyström
Yannick Noah
6–3, 6–2
1987
Mats Wilander (2)
Jimmy Arias
4–6, 7–5, 6–1, 6–3
1988
Ivan Lendl (2)
Martín Jaite
5–7, 6–4, 7–5, 6–3
1989
Alberto Mancini
Boris Becker
7–5, 2–6, 7–6, 7–5
1990
Andrei Cesnokov
Thomas Muster
7–5, 6–3, 6–3
1991
Sergi Bruguera
Boris Becker
5–7, 6–4, 7–6(8–6) , 7–6(7–4)
1992
Thomas Muster
Aaron Krickstein
6–3, 6–1, 6–3
1993
Sergi Bruguera (2)
Cédric Pioline
7–6(7–2) , 6–0
1994
Andrei Medvedev
Sergi Bruguera
7–5, 6–1, 6–3
1995
Thomas Muster (2)
Boris Becker
4–6, 5–7, 6–1, 7–6(8–6) , 6–0
1996
Thomas Muster (3)
Albert Costa
6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2
1997
Marcelo Ríos
Àlex Corretja
6–4, 6–3, 6–3
1998
Carlos Moyá
Cédric Pioline
6–3, 6–0, 7–5
1999
Gustavo Kuerten
Marcelo Ríos
6–4, 2–1 (ret.)
2000
Cédric Pioline
Dominik Hrbatý
6–4, 7–6(7–3) , 7–6(8–6)
2001
Gustavo Kuerten (2)
Hicham Arazi
6–3, 6–2, 6–4
2002
Juan Carlos Ferrero
Carlos Moyá
7–5, 6–3, 6–4
2003
Juan Carlos Ferrero (2)
Guillermo Coria
6–2, 6–2
2004
Guillermo Coria
Rainer Schüttler
6–2, 6–1, 6–3
2005
Rafael Nadal
Guillermo Coria
6–3, 6–1, 0–6, 7–5
2006
Rafael Nadal (2)
Roger Federer
6–2, 6–7(2–7) , 6–3, 7–6(7–5)
2007
Rafael Nadal (3)
Roger Federer
6–4, 6–4
2008
Rafael Nadal (4)
Roger Federer
7–5, 7–5
2009
Rafael Nadal (5)
Novak Đoković
6–3, 2–6, 6–1
2010
Rafael Nadal (6)
Fernando Verdasco
6–0, 6–1
2011
Rafael Nadal (7)
David Ferrer
6–4, 7–5
2012
Rafael Nadal (8)
Novak Đoković
6–3, 6–1
2013
Novak Đoković
Rafael Nadal
6–2, 7–6(7–1)
2014
Stan Wawrinka
Roger Federer
4–6, 7–6(7–5) , 6–2
2015
Novak Đoković (2)
Tomáš Berdych
7–5, 4–6, 6–3
2016
Rafael Nadal (9)
Gaël Monfils
7–5, 5–7, 6–0
2017
Rafael Nadal (10)
Albert Ramos Viñolas
6–1, 6–3
2018
Rafael Nadal (11)
Kei Nishikori
6–3, 6–2
2019
Fabio Fognini
Dušan Lajović
6−3, 6−4
2020
Anulat din cauza pandemiei de Covid-19 [ 9]
2021
Stefanos Tsitsipas
Andrei Rubliov
6−3, 6−3
2022
Stefanos Tsitsipas (2)
Alejandro Davidovici Fokina
6−3, 7–6(7–3)
2023
Andrei Rubliov
Holger Rune
5–7, 6–2, 7–5
2024
Stefanos Tsitsipas (3)
Casper Ruud
6−1, 6–4
Din 1968:
An
Campion
Finalist
Scor
1968
Serghei Lihacev Alex Metreveli
Patrice Beust Daniel Contet
5–7, 9–7, 6–4, 5–7, 7–5
1969
Owen Davidson John Newcombe
Pancho Gonzales Dennis Ralston
7–5, 11–13, 6–2, 6–1
1970
Marty Riessen Roger Taylor
Pierre Barthès Nikola Pilić
6–3, 6–4, 6–2
1971
Ilie Năstase Ion Țiriac
Tom Okker Roger Taylor
1–6, 6–3, 6–3, 8–6
1972
Patrice Beust Daniel Contet
Jiří Hřebec František Pala
3–6, 6–1, 12–10, 6–2
1973
Juan Gisbert, Sr. Ilie Năstase
Georges Goven Patrick Proisy
6–2, 6–2, 6–2
1974
John Alexander Phil Dent
Manuel Orantes Tony Roche
7–6(7–5) , 4–6, 7–6(7–5) , 6–3
1975
Bob Hewitt Frew McMillan
Arthur Ashe Tom Okker
6–3, 6–2
1976
Wojciech Fibak Karl Meiler
Björn Borg Guillermo Vilas
7–6(7–5) , 6–1
1977
François Jauffret Jan Kodeš
Wojciech Fibak Tom Okker
2–6, 6–3, 6–2
1978
Peter Fleming Tomáš Šmíd
Jaime Fillol Ilie Năstase
6–4, 7–5
1979
Ilie Năstase Raúl Ramírez
Víctor Pecci Balázs Taróczy
6–3, 6–4
1980
Paolo Bertolucci Adriano Panatta
Vitas Gerulaitis John McEnroe
6–2, 5–7, 6–3
1981
Heinz Günthardt Balázs Taróczy
Pavel Složil Tomáš Šmíd
6–3, 6–3
1982
Peter McNamara Paul McNamee
Mark Edmondson Sherwood Stewart
6–7, 7–6, 6–3
1983
Heinz Günthardt Balázs Taróczy (2)
Henri Leconte Yannick Noah
6–2, 6–4
1984
Mark Edmondson Sherwood Stewart
Jan Gunnarsson Mats Wilander
6–2, 6–1
1985
Pavel Složil Tomáš Šmíd
Shlomo Glickstein Shahar Perkiss
6–2, 6–3
1986
Guy Forget Yannick Noah
Joakim Nyström Mats Wilander
6–4, 3–6, 6–4
1987
Hans Gildemeister Andrés Gómez
Mansour Bahrami Michael Mortensen
6–2, 6–4
1988
Sergio Casal Emilio Sánchez
Henri Leconte Ivan Lendl
6–1, 6–3
1989
Tomáš Šmíd Mark Woodforde
Paolo Canè Diego Nargiso
1–6, 6–4, 6–2
1990
Petr Korda Tomáš Šmíd
Andrés Gómez Javier Sánchez
6–4, 7–6
1991
Luke Jensen Laurie Warder
Paul Haarhuis Mark Koevermans
5–7, 7–6, 6–4
1992
Boris Becker Michael Stich
Petr Korda Karel Nováček
6–4, 6–4
1993
Stefan Edberg Petr Korda
Paul Haarhuis Mark Koevermans
3–6, 6–2, 7–6
1994
Nicklas Kulti Magnus Larsson
Evgheni Kafelnikov Daniel Vacek
3–6, 7–6, 6–4
1995
Jacco Eltingh Paul Haarhuis
Luis Lobo Javier Sánchez
6–3, 6–4
1996
Ellis Ferreira Jan Siemerink
Jonas Björkman Nicklas Kulti
2–6, 6–3, 6–2
1997
Donald Johnson Francisco Montana
Jacco Eltingh Paul Haarhuis
7–6, 2–6, 7–6
1998
Jacco Eltingh Paul Haarhuis
Todd Woodbridge Mark Woodforde
6–4, 6–2
1999
Olivier Delaître Tim Henman
Jiří Novák David Rikl
6–2, 6–3
2000
Wayne Ferreira Evgheni Kafelnikov
Paul Haarhuis Sandon Stolle
6–3, 2–6, 6–1
2001
Jonas Björkman Todd Woodbridge
Joshua Eagle Andrew Florent
3–6, 6–4, 6–2
2002
Jonas Björkman Todd Woodbridge (2)
Paul Haarhuis Evgheni Kafelnikov
6–3, 3–6, [10–7]
2003
Mahesh Bhupathi Max Mirnîi
Michaël Llodra Fabrice Santoro
6–4, 3–6, 7–6(8–6)
2004
Tim Henman Nenad Zimonjić
Gastón Etlis Martín Rodríguez
7–5, 6–2
2005
Leander Paes Nenad Zimonjić
Bob Bryan Mike Bryan
(neprezentare)
2006
Jonas Björkman Max Mirnîi
Fabrice Santoro Nenad Zimonjić
6–2, 7–6(7–2)
2007
Bob Bryan Mike Bryan
Julien Benneteau Richard Gasquet
6–2, 6–1
2008
Rafael Nadal Tommy Robredo
Mahesh Bhupathi Mark Knowles
6–3, 6–3
2009
Daniel Nestor Nenad Zimonjić
Bob Bryan Mike Bryan
6–1, 6–4
2010
Daniel Nestor Nenad Zimonjić (2)
Mahesh Bhupathi Max Mirnîi
6–3, 2–0 (ret.)
2011
Bob Bryan Mike Bryan (2)
Juan Ignacio Chela Bruno Soares
6–3, 6–2
2012
Bob Bryan Mike Bryan (3)
Max Mirnîi Daniel Nestor
6–2, 6–3
2013
Julien Benneteau Nenad Zimonjić
Bob Bryan Mike Bryan
4–6, 7–6(7–4) , [14–12]
2014
Bob Bryan Mike Bryan (4)
Ivan Dodig Marcelo Melo
6–3, 3–6, [10–8]
2015
Bob Bryan Mike Bryan (5)
Simone Bolelli Fabio Fognini
7–6(7–3) , 6–1
2016
Pierre-Hugues Herbert Nicolas Mahut
Jamie Murray Bruno Soares
4–6, 6–0, [10–6]
2017
Rohan Bopanna Pablo Cuevas
Feliciano López Marc López
6–3, 3–6, [10–4]
2018
Bob Bryan Mike Bryan (6)
Oliver Marach Mate Pavić
7–6(7–5) , 6–3
2019
Nikola Mektić Franko Škugor
Robin Haase Wesley Koolhof
6–7(3–7) , 7–6(7–3) , [11–9]
2020
Anulat din cauza pandemiei de Covid-19 [ 9]
2021
Nikola Mektić Mate Pavić
Dan Evans Neal Skupski
6–3, 4–6, [10–7]
2022
Rajeev Ram Joe Salisbury
Juan Sebastián Cabal Robert Farah
6–4, 3–6, [10–7]
2023
Ivan Dodig Austin Krajicek
Romain Arneodo Sam Weissborn
6–0, 4–6, [14–12]
2024
Sander Gillé Joran Vliegen
Marcelo Melo Alexander Zverev
5–7, 6–3, [10–5]
Sursa: The tennisbase [ 10]
Restaurantul central
Panoramă
^ The tournament was not held from 1915 to 1918 because of World War I.
^ The tournament was not held from 1940 to 1945 because of World War II.
^ a b „Tournament info - Rolex Monte-Carlo Masters” . Accesat în 16 aprilie 2019 .
^ „The Tennis Courts” , Mccc.mc/en/courts-62.html , accesat în 27 martie 2024
^ „Tournament info” , Montecarlotennismasters.com , accesat în 14 aprilie 2018
^ „Rolex Monte Carlo Masters: history of the tournament” , HelloMonaco , 7 aprilie 2023 , accesat în 27 martie 2024
^ „Monte-Carlo Masters” . Accesat în 20 aprilie 2019 .
^ „No spectators allowed at the 2021 Monte-Carlo Rolex Masters - Monaco Tribune” , Monaco Tribune , 15 februarie 2021 , accesat în 27 martie 2024
^ a b c d e f Digby Baltzell, E. (2013 ). Sporting Gentlemen : Men's Tennis from the Age of Honor to the Cult of the Superstar . Somerset, NJ: Transaction Publishers. p. 73. ISBN 9781412851800 .
^ Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place.
^ a b „COMMUNIQUÉ OFFICIEL – COVID-19” . montecarlotennismasters.com . 11 martie 2020 .
^ „Monte Carlo Tournament Records” . thetennisbase.com . The Tennis Base, 2016. Arhivat din original la 7 iulie 2020 . Accesat în 10 decembrie 2016 .