Sari la conținut

Madrid Open (tenis)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Madrid Open
Informații despre turneu
Oraș gazdăMadrid
Spania
LocMadrid Arena (2002–2008)
Caja Mágica (din 2009)
SuprafațăDură – interior (2002–2008)
Zgură – în aer liber (din 2009)
Websitemadrid-open.com
Campioni actuali (2024)
Simplu masculinMain Page Andrei Rubliov
Simplu femininPolonia Iga Świątek
Dublu masculinStatele Unite ale Americii Sebastian Korda
Australia Jordan Thompson
Dublu femininSpania Cristina Bucșa
Spania Sara Sorribes Tormo
ATP Tour
CategorieMasters 1000
Participanți56S / 28Q / 24D
Premii bani7.705.780 € (2023)
WTA Tour
CategorieWTA 1000
Participanți64S / 32Q / 28D
Premii bani6.575.560 $ (2022)

Madrid Open (spaniolă Masters de Madrid), sponsorizat în prezent de Mutua Madrileña și cunoscut sub numele de Mutua Madrid Open, este un turneu de tenis profesionist care se joacă pe terenuri de zgură, la Madrid, la începutul lunii mai. Evenimentul este clasificat ca ATP Tour Masters 1000 în Turul ATP și un eveniment WTA 1000 în Turul WTA. În trecut, a fost cunoscut și sub numele de Madrid Masters. Turneul se joacă în mod tradițional pe o suprafață de zgură roșie. Evenimentul s-a jucat pe terenuri cu zgură albastră la ediția din 2012, iar ATP a decis împotriva folosirii culorii albastre după aceea.[1]

Ion Țiriac, fost jucător profesionist român top 10 ATP și actual om de afaceri, a fost proprietarul turneului în perioada 2009-2021.[2] Potrivit unui interviu acordat de Țiriac în 2019, turneul aduce orașului Madrid beneficii anuale care depășesc 107 milioane de euro.[3] În 2021, Țiriac a vândut turneul gigantului IMG din New York pentru aproximativ 283 de milioane de dolari.[4][5]

De la inaugurarea sa în 2002 ca eveniment doar cu probe masculine, turneul a fost clasificat drept unul dintre turneele ATP Masters Series, unde a înlocuit turneul Eurocard Open din Stuttgart (desființat). Din 2002 în 2008 s-a jucat la Madrid Arena, în interior, pe terenuri cu suprafață dură. În 2009, turneul a fost transformat, extinzându-se pentru a include și un turneu feminin (înlocuind turneul de la Berlin) și mutându-se în aer liber, pe terenuri cu zgură, în Parcul Manzanares, unde a fost construit un nou complex cu un teren principal echipat cu acoperiș retractabil, Caja Magica.

Țiriac a anunțat în aprilie 2019 că a prelungit contractul de sponsorizare cu Mutua Madrid Open pentru încă 10 ani, până în 2031.[6] Pentru că a fost de acord să continue la Madrid, Țiriac va primi mai mult de 30 de milioane de euro de la orașul Madrid în anii următori.[3]

Începând din 2021, turneul s-a extins pentru a deveni un turneu de două săptămâni.[7] În luna decembrie a aceluiași an, s-a anunțat că Tiriac a vândut turneul către IMG, care este acum noul organizator și a planificat deja o extindere a terenurilor, inclusiv un nou stadion pentru peste 10.000 de persoane, care urmează să fie construit prin drenarea parțială a lacului în jurul Caja Magica.[4]

Zgură albastră

[modificare | modificare sursă]
În 2012 zgura albastră a fost folosită pentru prima (și singura) dată în tenisul profesional

Tiriac a propus și a implementat în 2012 o nouă culoare de zgură albastră pentru toate terenurile, motivând că ar fi mai bine vizual, mai ales pentru telespectatori (analog cu unele evenimente de tenis pe suprafață dură care migrează spre culoarea albastru). Unii au speculat că adaptarea culorii albastre a fost o plecăciune pentru sponsorul titular al turneului, gigantul spaniol de asigurări Mutua Madrileña. În 2009, unul dintre terenurile de tenis exterioare fusese deja construit din noua suprafață pentru ca jucătorii să o testeze. Manuel Santana, directorul Open-ului, asigurase că, în afară de culoare, suprafața păstrează aceleași proprietăți ca și zgura roșie tradițională.[8]

La 1 decembrie 2011, Țiriac a confirmat că suprafața zgurei albastre a fost aprobată oficial pentru ediția din 2012 a turneului, atât în circuitele ATP, cât și în cele WTA.[9]

Cu toate acestea, după ce evenimentul a avut loc în 2012, amenințările cu viitorul boicot din partea unor jucători, în special Rafael Nadal și Novak Djokovic (ambii au pierdut pe suprafața albastră), au făcut ca turneul să revină la zgura roșie tradițională pentru sezonul 2013.[10]

Roger Federer este singurul jucător masculin care a câștigat turneul pe trei suprafețe diferite: terenuri dure (2006), zgură roșie (2009) și zgură albastră (2012). Serena Williams este singura jucătoare care a câștigat turneul pe două suprafețe diferite: zgură albastră (2012) și zgură roșie (2013).

Distribuția punctelor

[modificare | modificare sursă]
Probă C F SF QF R16 R32 R64 R128 Q Q2 Q1
Simplu masculin 1000 600 360 180 90 45 25* 10 16 8 0
Dublu masculin 0 N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu feminin 650 390 215 120 65 35* 10 30 20 2
Dublu feminin 10 N/A N/A N/A N/A N/A
Jucătorul spaniol Rafael Nadal a obținut titlul de cinci ori (un record).
An Campion Finalist Scor
2002 Statele Unite ale Americii Andre Agassi Cehia Jiří Novák (victorie fără opoziție)
2003 Spania Juan Carlos Ferrero Chile Nicolás Massú 6–3, 6–4, 6–3
2004 Rusia Marat Safin Argentina David Nalbandian 6–2, 6–4, 6–3
2005 Spania Rafael Nadal Croația Ivan Ljubičić 3–6, 2–6, 6–3, 6–4, 7–6(7–3)
2006 Elveția Roger Federer Chile Fernando González 7–5, 6–1, 6–0
2007 Argentina David Nalbandian Elveția Roger Federer 1–6, 6–3, 6–3
2008 Regatul Unit Andy Murray Franța Gilles Simon 6–4, 7–6(8–6)
2009[a] Elveția Roger Federer (2) Spania Rafael Nadal 6–4, 6–4
2010 Spania Rafael Nadal (2) Elveția Roger Federer 6–4, 7–6(7–5)
2011 Serbia Novak Đoković Spania Rafael Nadal 7–5, 6–4
2012 Elveția Roger Federer (3) Cehia Tomáš Berdych 3–6, 7–5, 7–5
2013 Spania Rafael Nadal (3) Elveția Stanislas Wawrinka 6–2, 6–4
2014 Spania Rafael Nadal (4) Japonia Kei Nishikori 2–6, 6–4, 3–0 (ret.)
2015 Regatul Unit Andy Murray (2) Spania Rafael Nadal 6–3, 6–2
2016 Serbia Novak Đoković (2) Regatul Unit Andy Murray 6–2, 3–6, 6–3
2017 Spania Rafael Nadal (5) Austria Dominic Thiem 7–6(10–8), 6–4
2018 Germania Alexander Zverev Austria Dominic Thiem 6–4, 6–4
2019 Serbia Novak Đoković (3) Grecia Stefanos Tsitsipas 6–3, 6–4
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19
2021 Germania Alexander Zverev (2) Italia Matteo Berrettini 6–7(8–10), 6–4, 6–3
2022 Spania Carlos Alcaraz Germania Alexander Zverev 6–3, 6–1
2023 Spania Carlos Alcaraz (2) Germania Jan-Lennard Struff 6–4, 3–6, 6–3
2024 Main Page Andrei Rubliov Canada Félix Auger-Aliassime 4–6, 7–5, 7–5
An Campioni Finaliști Scor
2002 Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
India Mahesh Bhupathi
Belarus Max Mirnîi
6–3, 7–5, 6–0
2003 India Mahesh Bhupathi
Belarus Max Mirnîi
Zimbabwe Wayne Black
Zimbabwe Kevin Ullyett
6–2, 2–6, 6–3
2004 Bahamas Mark Knowles (2)
Canada Daniel Nestor (2)
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
6–3, 6–4
2005 Bahamas Mark Knowles (3)
Canada Daniel Nestor (3)
India Leander Paes
Serbia și Muntenegru Nenad Zimonjić
3–6, 6–3, 6–2
2006 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
7–5, 6–4
2007 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (2)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (2)
Polonia Mariusz Fyrstenberg
Polonia Marcin Matkowski
6–3, 7–6(7–4)
2008 Polonia Mariusz Fyrstenberg
Polonia Marcin Matkowski
India Mahesh Bhupathi
Bahamas Mark Knowles
6–4, 6–2
2009 Canada Daniel Nestor (4)
Serbia Nenad Zimonjić
Suedia Simon Aspelin
Africa de Sud Wesley Moodie
6–4, 6–4
2010 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (3)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (3)
Canada Daniel Nestor
Serbia Nenad Zimonjić
6–3, 6–4
2011 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (4)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (4)
Franța Michaël Llodra
Serbia Nenad Zimonjić
6–3, 6–3
2012 Polonia Mariusz Fyrstenberg (2)
Polonia Marcin Matkowski (2)
Suedia Robert Lindstedt
România Horia Tecău
6–3, 6–4
2013 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (5)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (5)
Austria Alexander Peya
Brazilia Bruno Soares
6–2, 6–3
2014 Canada Daniel Nestor (5)
Serbia Nenad Zimonjić (2)
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
6–4, 6–2
2015 India Rohan Bopanna
România Florin Mergea
Polonia Marcin Matkowski
Serbia Nenad Zimonjić
6–2, 6–7(5–7), [11–9]
2016 Țările de Jos Jean-Julien Rojer
România Horia Tecău
India Rohan Bopanna
România Florin Mergea
6–4, 7–6(7–5)
2017 Polonia Łukasz Kubot
Brazilia Marcelo Melo
Franța Nicolas Mahut
Franța Édouard Roger-Vasselin
7–5, 6–3
2018 Croația Nikola Mektić
Austria Alexander Peya
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
5–3 (ret.)
2019 Țările de Jos Jean-Julien Rojer (2)
România Horia Tecău (2)
Argentina Diego Schwartzman
Austria Dominic Thiem
6–2, 6–3
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19
2021 Spania Marcel Granollers
Argentina Horacio Zeballos
Croația Nikola Mektić
Croația Mate Pavić
1–6, 6–3, [10–8]
2022 Țările de Jos Wesley Koolhof
Regatul Unit Neal Skupski
Columbia Juan Sebastián Cabal
Columbia Robert Farah
6–7(4–7), 6–4, [10–5]
2023 Main Page Karen Haceanov
Main Page Andrei Rubliov
India Rohan Bopanna
Australia Matthew Ebden
6–3, 3–6, [10–3]
2024 Statele Unite ale Americii Sebastian Korda
Australia Jordan Thompson
Uruguay Ariel Behar
Cehia Adam Pavlásek
6–3, 7–6(9–7)
Petra Kvitová (câștigătoare în 2011, 2015 și 2018) deține recordul la Madrid pentru cele mai multe victorii la titlu.
Simona Halep a jucat cele mai multe finale la Madrid (patru), câștigând titlul de două ori: în 2016 și 2017.
An Campioană Finalistă Scor
↓  Turneu WTA Premier   ↓
2009 Rusia Dinara Safina Danemarca Caroline Wozniacki 6–2, 6–4
2010 Franța Aravane Rezaï Statele Unite ale Americii Venus Williams 6–2, 7–5
2011 Cehia Petra Kvitová Belarus Victoria Azarenka 7–6(7–3), 6–4
2012 Statele Unite ale Americii Serena Williams Belarus Victoria Azarenka 6–1, 6–3
2013 Statele Unite ale Americii Serena Williams (2) Rusia Maria Șarapova 6–1, 6–4
2014 Rusia Maria Șarapova România Simona Halep 1–6, 6–2, 6–3
2015 Cehia Petra Kvitová (2) Rusia Svetlana Kuznețova 6–1, 6–2
2016 România Simona Halep Slovacia Dominika Cibulková 6–2, 6–4
2017 România Simona Halep (2) Franța Kristina Mladenovic 7–5, 6–7(5–7), 6–2
2018 Cehia Petra Kvitová (3) Țările de Jos Kiki Bertens 7–6(8–6), 4–6, 6–3
2019 Țările de Jos Kiki Bertens România Simona Halep 6–4, 6–4
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19
2021 Belarus Arina Sabalenka Australia Ashleigh Barty 6–0, 3–6, 6–4
2022 Tunisia Ons Jabeur Statele Unite ale Americii Jessica Pegula 7–5, 0–6, 6–2
2023 Main Page Arina Sabalenka (2) Polonia Iga Świątek 6–3, 3–6, 6–3
2024 Polonia Iga Świątek Main Page Arina Sabalenka 7–5, 4–6, 7–6(9–7)
An Campioane Finaliste Scor
↓  Turneu WTA Premier   ↓
2009 Zimbabwe Cara Black
Statele Unite ale Americii Liezel Huber
Cehia Květa Peschke
Statele Unite ale Americii Lisa Raymond
4–6, 6–3, [10–6]
2010 Statele Unite ale Americii Serena Williams
Statele Unite ale Americii Venus Williams
Argentina Gisela Dulko
Italia Flavia Pennetta
6–2, 7–5
2011 Belarus Victoria Azarenka
Rusia Maria Kirilenko
Cehia Květa Peschke
Slovenia Katarina Srebotnik
6–4, 6–3
2012 Italia Sara Errani
Italia Roberta Vinci
Rusia Ekaterina Makarova
Rusia Elena Vesnina
6–1, 3–6, [10–4]
2013 Rusia Anastasia Pavliucenkova
Cehia Lucie Šafářová
Zimbabwe Cara Black
Noua Zeelandă Marina Erakovic
6–2, 6–4
2014 Italia Sara Errani (2)
Italia Roberta Vinci (2)
Spania Garbiñe Muguruza
Spania Carla Suárez Navarro
6–4, 6–3
2015 Australia Casey Dellacqua
Kazahstan Iaroslava Șvedova
Spania Garbiñe Muguruza
Spania Carla Suárez Navarro
6–3, 6–7(4–7), [10–5]
2016 Franța Caroline Garcia
Franța Kristina Mladenovic
Elveția Martina Hingis
India Sania Mirza
6–4, 6–4
2017 Taipeiul Chinez Chan Yung-jan
Elveția Martina Hingis
Ungaria Tímea Babos
Cehia Andrea Hlaváčková
6–4, 6–3
2018 Rusia Ekaterina Makarova
Rusia Elena Vesnina
Ungaria Tímea Babos
Franța Kristina Mladenovic
2–6, 6–4, [10–8]
2019 Taipeiul Chinez Hsieh Su-wei
Cehia Barbora Strýcová
Canada Gabriela Dabrowski
Republica Populară Chineză Xu Yifan
6–3, 6–1
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19
2021 Cehia Barbora Krejčíková
Cehia Kateřina Siniaková
Canada Gabriela Dabrowski
Țările de Jos Demi Schuurs
6–4, 6–3
2022 Canada Gabriela Dabrowski
Mexic Giuliana Olmos
Statele Unite ale Americii Desirae Krawczyk
Țările de Jos Demi Schuurs
7–6(7–1), 5–7, [10–7]
2023 Main Page Victoria Azarenka
Brazilia Beatriz Haddad Maia
Statele Unite ale Americii Coco Gauff
Statele Unite ale Americii Jessica Pegula
6–1, 6–4
2024 Spania Cristina Bucșa
Spania Sara Sorribes Tormo
Cehia Barbora Krejčíková
Germania Laura Siegemund
6-0, 6-2
Jucător(i) Record An(i)
Cele mai multe titluri
Simplu masculin Spania Rafael Nadal
5
2005, 2010, 2013–14, 2017
Simplu feminin Cehia Petra Kvitová
3
2011, 2015, 2018
Dublu masculin Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
5
2006–07, 2010–11, 2013
Canada Daniel Nestor[1] 2002, 2004–05, 2009, 2014
Dublu feminin Italia Sara Errani
Italia Roberta Vinci
2
2012, 2014
Cele mai multe finale
Simplu masculin Spania Rafael Nadal
8
2005, 2009–11, 2013–15, 2017
Simplu feminin România Simona Halep
4
2014, 2016–17, 2019
Cele mai multe titluri consecutive
Simplu masculin Spania Rafael Nadal
2
2013-14
Spania Carlos Alcaraz 2022-23
Dublu masculin Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
2004–05
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
2006–07, 2010–11
Cele mai multe finale consecutive
Simplu masculin Spania Rafael Nadal
3
2009–11, 2013–15

^ Daniel Nestor a câștigat aceste titluri cu doi parteneri diferiți: Mark Knowles și Nenad Zimonjić.

  1. ^ Mutat din sală și de pe suprafață hard pe zgură, înlocuind Mastersul de la Hamburg în seria turneelor Masters.
  1. ^ „Madrid's blue clay given red card by ATP”. . 
  2. ^ „Madrid Masters goes bling”. tennisworldusa. . 
  3. ^ a b „Ion Țiriac a încheiat o nouă super-afacere. Va semna un contract de peste 30 de milioane de euro”. Digi Sport. . 
  4. ^ a b „IMG compra la dueña del Mutua Madrid Open y el Acciona Open de España y ficha a Gerard Tsobanian” (în spaniolă). playbook. . 
  5. ^ „Suma impresionantă pentru care Ion Țiriac a vândut turneul”. Eurosport Romania. . 
  6. ^ „El Ayuntamiento indemnizará al dueño del Mutua Madrid Open con medio millón de euros por la Copa Davis”. ABC (în spaniolă). . 
  7. ^ „Madrid Open expands to become a two-week tournament”. Accesat în . 
  8. ^ „Blue clay may be in play”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Is blue the new red? Madrid's clay court revolution”. Accesat în . 
  10. ^ „Novak Djokovic and Rafael Nadal threaten to boycott Madrid Open if they don't change blue clay-court”. . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]