Turneul de tenis de la Monte Carlo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Monte-Carlo Masters
Monte-Carlo Masters 2024
Informații despre turneu
Fondat1897; acum 127 ani (1897)
Ediții117 (2024)
Oraș gazdăRoquebrune-Cap-Martin
Franța
LocMonte Carlo Country Club
CategorieMasters 1000
SuprafațăZgură, aer liber
Participanți56S / 28Q / 24D
Premii bani5.950.575 € (2024)
Websitemontecarlotennismasters.com
Campioni actuali (2024)
SimpluGrecia Stefanos Tsitsipas
DubluBelgia Sander Gillé / Belgia Joran Vliegen

Turneul de tenis de la Monte Carlo, de asemenea cunoscut ca Monte-Carlo Masters este un turneu anual de tenis masculin care are loc la Roquebrune-Cap-Martin, Franța,[1] o comună învecinată cu Monaco. Evenimentul face parte din ATP World Tour Masters 1000 în Association of Tennis Professionals (ATP) Tour. Turneul se joacă pe terenuri de zgură[1] și este ținut în fiecare an în perioada lunilor aprilie-mai.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Turneul a fost fondat în 1897, iar prima ediție din era deschisă a avut loc în sezonul 1969. Locul de desfășurare include 21 de terenuri de zgură, dintre care 13 sunt iluminate.[2] Capacitatea terenului central Rainier III este de 10.500 de spectatori.[3] Terenul a fost numit după Prințul de Monaco Rainier al III-lea care iubea tenisul. Sora sa mai mare, Prințesa Antoinette de Monaco, a devenit președinte al clubului în 1972, conducerea fiind preluată în 2008 de fiica sa, Elisabeth-Anna de Massy, care este și președintele Federației de Tenis din Monaco. După decesul acesteia, în iunie 2020, președinția clubului și a federației a trecut la fiica sa, Melanie-Antoinette de Massy. A devenit o tradiție ca membrii din dinastia Grimaldi, care conduce Monaco, să prezinte trofeele câștigătorilor.[4]

În perioada 1970-1972 și 1978-1989, a fost un turneu important în circuitul Grand Prix, Grand Prix Super Series fiind cea mai înaltă categorie. Pentru 1973, a devenit parte a circuitului Rothmans Spring Mediterranean Circuit.[5] Între 1974-1977, a aparținut apoi circuitului World Championship Tennis. Odată cu formarea circuitului ATP Tour în sezonul 1990, turneul a devenit parte a categoriei Championship Series Single Week a acestuia, care a purtat ulterior diverse denumiri.

Din 2019, Monte Carlo a devenit singurul turneu ATP 1000 care nu obligă jucători să participe. În ciuda acestui fapt, cei mai mulți jucători de top aleg să participe la turneu.

Rafael Nadal a câștigat titlul de opt ori consecutive între 2005 și 2012, devenind astfel singurul jucător care a câștigat opt titluri consecutive la același turneu. În 2017, disputând cea de-a 11-a finală a sa împotriva lui Albert Ramos Viñolas, a câștigat titlul pentru a zecea oară, un record în era deschisă. Anul următor, Nadal a îmbunătățit acest record la 11 victorii într-o finală împotriva lui Kei Nishikori.

Ediția din 2020 nu a avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. Din cauza restricțiilor impuse de coronavirus pe teritoriul francez, ediția din 2021 s-a jucat fără spectatori.[6]

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Simplu masculin[modificare | modificare sursă]

An Campion Finalist Scor
1897 [7] Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Reginald Doherty Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Conway W. Blackwood Price 6–2, 6–1, 6–2
1898 [7] Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Reginald Doherty (2) Germania Victor Voss 4–6, 6–3, 6–3, 4–0 (ret.)
1899 [7] Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Reginald Doherty (3) Germania Victor Voss 6–2 (ret.)
1900 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Laurence Doherty (s-ar putea să nu se fi jucat)[8]
1901 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Laurence Doherty (2) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Wilberforce Eaves 6–2, 5–7, 6–1
1902 [7] Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Reginald Doherty (4) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei George Hillyard 6–1, 6–4, 6–3
1903 [7] Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Reginald Doherty (5) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Frank Riseley 6–1, 14–16 (ret.)
1904 [7] Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Reginald Doherty (6) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Josiah Ritchie 6–1, 7–5, 3–6, 7–5
1905 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Laurence Doherty (3) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Josiah Ritchie 6–4, 8–6, 6–4
1906 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Laurence Doherty (4) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Wilberforce Eaves 6–3, 11–9
1907 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Josiah Ritchie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Laurence Doherty 8–6, 7–5, 8–6
1908 Noua Zeelandă Anthony Wilding Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Wilberforce Eaves 6–3, 2–6, 6–3, 4–6, 6–0
1909 Statele Unite ale Americii Fred Alexander Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Laurence Doherty 7–5, 6–4, 6–1
1910 Franța Max Decugis Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Josiah Ritchie 6–3, 6–0, 6–0
1911 Noua Zeelandă Anthony Wilding (2) Franța Max Decugis 5–7, 1–6, 6–3, 6–0, 6–1
1912 Noua Zeelandă Anthony Wilding (3) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei C. Moore 6–3, 6–0, 6–0
1913 Noua Zeelandă Anthony Wilding (4) Franța Félix Poulin 6–0, 6–2, 6–1
1914 Noua Zeelandă Anthony Wilding (5) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Gordon Lowe 6–2, 6–3, 6–2
1915 Anulat din cauza Primului Război Mondial)[a]
1916
1917
1918
1919 România Nicolae Mișu Franța Max Decugis 6–2, 6–0
1920 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Gordon Lowe Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Josiah Ritchie 7–5, 6–2
1921 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Gordon Lowe (2) Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Algernon Kingscote 6–1, 0–6, 6–4, 6–2
1922 Italia Giovanni Balbi di Robecco Franța Alain Gerbault 6–1, 6–4, 6–3
1923 Regatul Unit Gordon Lowe (3) Regatul Unit Leighton Crawford 6–2, 6–4, 6–4
1924 Regatul Unit Leighton Crawford Franța Leonce Aslangul 6–4, 3–6, 6–2
1926 Ungaria Béla von Kehrling Regatul Unit Charles Kingsley 6–4, 6–1, 6–3
1927 Ungaria Béla von Kehrling (2) Danemarca Erik Worm (vict. fără opoziție)
1928 Franța Henri Cochet Ungaria Béla von Kehrling 3–6, 2–6, 6–3, 6–3, 6–2
1929 Franța Henri Cochet (2) Italia Umberto De Morpurgo 8–6, 6–4, 6–4
1930 Statele Unite ale Americii William Tilden Regatul Unit Henry Austin 6–4, 6–4, 6–1
1931 Franța Henri Cochet (3) Republica Irlanda George Lyttleton-Rogers 7–5, 6–2, 6–4
1932 Cehoslovacia Roderich Menzel Republica Irlanda George Lyttleton-Rogers 6–4, 7–5, 6–2
1933 Regatul Unit Henry Austin Republica Irlanda George Lyttleton-Rogers 11–9, 6–3, 7–5
1934 Regatul Unit Henry Austin (2) Italia Giorgio de Stefani 6–1, 8–6, 6–4
1935 Italia Giovanni Palmieri Regatul Unit Henry Austin 6–1, 6–1, 7–5
1936 Germania Gottfried von Cramm Germania Henner Henkel 4–6, 4–6, 7–5, 6–4, 7–5
1937 Germania Gottfried von Cramm (2) Franța Christian Boussus 6–2, 3–6, 6–2, 2–6, 6–2
1938 Regatul Iugoslaviei Franjo Punčec Franța Christian Boussus 6–0, 6–1, 6–1
1939 Franța Pierre Pellizza Franța Yvon Petra 6–8, 6–3, 6–4, 6–2
1940 Anulat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial)[b]
1941
1942
1943
1944
1945
1946 Franța Pierre Pellizza (2) Franța Yvon Petra 6–3, 6–2, 4–6, 6–3
1947 Suedia Lennart Bergelin Statele Unite ale Americii Budge Patty 6–3, 6–8, 1–6, 6–2, 8–6
1948 Ungaria József Asbóth Italia Giovanni Cucelli 6–3, 6–2, 5–7, 6–2
1949 Statele Unite ale Americii Frank Parker Italia Giovanni Cucelli 2–6, 6–3, 6–0, 6–4
1950 Egipt Jaroslav Drobný Statele Unite ale Americii William Talbert 6–4, 6–4, 6–1
1951 Statele Unite ale Americii Straight Clark Statele Unite ale Americii Fred Kovaleski 1–6, 6–4, 6–4, 1–6, 10–8
1952 Australia Frank Sedgman Egipt Jaroslav Drobný 7–5, 6–2, 5–7, 6–1
1953 Polonia Władysław Skonecki Egipt Jaroslav Drobný 6–3, 6–4, 11–9
1954 Canada Lorne Main Statele Unite ale Americii Tony Vincent 9–7, 3–6, 7–5, 6–4
1955 Polonia Władysław Skonecki (2) Statele Unite ale Americii Budge Patty 6–4, 6–2, 8–6
1956 Statele Unite ale Americii Hugh Stewart Statele Unite ale Americii Tony Vincent 1–6, 8–6, 6–0, 6–2
1957 Belgia Jacques Brichant Franța Paul Remy 3–6, 5–5 (ret.)
1958 Franța Robert Haillet Regatul Unit Jaroslav Drobný 6–4, 6–4, 6–3
1959 Franța Robert Haillet (2) Statele Unite ale Americii Budge Patty 9–7, 6–3, 4–6, 6–3
1960 Spania Andrés Gimeno Regatul Unit Mike Davies 8–6, 6–3, 6–4
1961 Italia Nicola Pietrangeli Franța Pierre Darmon 6–4, 1–6, 6–3, 6–3
1962 Franța Pierre Darmon Iugoslavia Boro Jovanović 6–2, 6–1, 6–3
1963 Franța Pierre Darmon (2) Suedia Jan-Erik Lundqvist 6–2, 2–6, 6–1, 5–7, 6–4
1964 Australia Martin Mulligan Suedia Jan-Erik Lundqvist 6–4, 6–4
1965 Ungaria István Gulyás Cehoslovacia Jiří Javorský 6–3, 7–9, 8–6, 6–4
1966 Spania Manuel Santana Italia Nicola Pietrangeli 8–6, 4–6, 6–4, 6–1
1967 Italia Nicola Pietrangeli (2) Australia Martin Mulligan 6–3, 3–6, 6–3, 6–1
1968 Italia Nicola Pietrangeli (3) Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Alexander Metreveli 6–2, 6–2
↓  Open Era  ↓
1969 Țările de Jos Tom Okker Australia John Newcombe 8–10, 6–1, 7–5, 6–3
1970 Iugoslavia Željko Franulović Spania Manuel Orantes 6–4, 6–3, 6–3
1971 România Ilie Năstase Țările de Jos Tom Okker 3–6, 8–6, 6–1, 6–1
1972 România Ilie Năstase (2) Cehoslovacia František Pála 6–1, 6–0, 6–3
1973 România Ilie Năstase (3) Suedia Björn Borg 6–4, 6–1, 6–2
1974 Rhodesia Andrew Pattison România Ilie Năstase 5–7, 6–3, 6–4
1975 Spania Manuel Orantes Africa de Sud Bob Hewitt 6–2, 6–4
1976 Argentina Guillermo Vilas Polonia Wojciech Fibak 6–1, 6–1, 6–4
1977 Suedia Björn Borg Italia Corrado Barazzutti 6–3, 7–5, 6–0
1978 Mexic Raúl Ramírez Cehoslovacia Tomáš Šmíd 6–3, 6–3, 6–4
1979 Suedia Björn Borg (2) Statele Unite ale Americii Vitas Gerulaitis 6–2, 6–1, 6–3
1980 Suedia Björn Borg (3) Argentina Guillermo Vilas 6–1, 6–0, 6–2
1981 (Fără câștigător) Statele Unite ale Americii Jimmy Connors
Argentina Guillermo Vilas		 5–5 (abandon din cauza ploii)
1982 Argentina Guillermo Vilas (2) Cehoslovacia Ivan Lendl 6–1, 7–6, 6–3
1983 Suedia Mats Wilander Statele Unite ale Americii Mel Purcell 6–1, 6–2, 6–3
1984 Suedia Henrik Sundström Suedia Mats Wilander 6–3, 7–5, 6–2
1985 Cehoslovacia Ivan Lendl Suedia Mats Wilander 6–1, 6–3, 4–6, 6–4
1986 Suedia Joakim Nyström Franța Yannick Noah 6–3, 6–2
1987 Suedia Mats Wilander (2) Statele Unite ale Americii Jimmy Arias 4–6, 7–5, 6–1, 6–3
1988 Cehoslovacia Ivan Lendl (2) Argentina Martín Jaite 5–7, 6–4, 7–5, 6–3
1989 Argentina Alberto Mancini Germania de Vest Boris Becker 7–5, 2–6, 7–6, 7–5
1990 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Andrei Cesnokov Austria Thomas Muster 7–5, 6–3, 6–3
1991 Spania Sergi Bruguera Germania Boris Becker 5–7, 6–4, 7–6(8–6), 7–6(7–4)
1992 Austria Thomas Muster Statele Unite ale Americii Aaron Krickstein 6–3, 6–1, 6–3
1993 Spania Sergi Bruguera (2) Franța Cédric Pioline 7–6(7–2), 6–0
1994 Ucraina Andrei Medvedev Spania Sergi Bruguera 7–5, 6–1, 6–3
1995 Austria Thomas Muster (2) Germania Boris Becker 4–6, 5–7, 6–1, 7–6(8–6), 6–0
1996 Austria Thomas Muster (3) Spania Albert Costa 6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2
1997 Chile Marcelo Ríos Spania Àlex Corretja 6–4, 6–3, 6–3
1998 Spania Carlos Moyá Franța Cédric Pioline 6–3, 6–0, 7–5
1999 Brazilia Gustavo Kuerten Chile Marcelo Ríos 6–4, 2–1 (ret.)
2000 Franța Cédric Pioline Slovacia Dominik Hrbatý 6–4, 7–6(7–3), 7–6(8–6)
2001 Brazilia Gustavo Kuerten (2) Maroc Hicham Arazi 6–3, 6–2, 6–4
2002 Spania Juan Carlos Ferrero Spania Carlos Moyá 7–5, 6–3, 6–4
2003 Spania Juan Carlos Ferrero (2) Argentina Guillermo Coria 6–2, 6–2
2004 Argentina Guillermo Coria Germania Rainer Schüttler 6–2, 6–1, 6–3
2005 Spania Rafael Nadal Argentina Guillermo Coria 6–3, 6–1, 0–6, 7–5
2006 Spania Rafael Nadal (2) Elveția Roger Federer 6–2, 6–7(2–7), 6–3, 7–6(7–5)
2007 Spania Rafael Nadal (3) Elveția Roger Federer 6–4, 6–4
2008 Spania Rafael Nadal (4) Elveția Roger Federer 7–5, 7–5
2009 Spania Rafael Nadal (5) Serbia Novak Đoković 6–3, 2–6, 6–1
2010 Spania Rafael Nadal (6) Spania Fernando Verdasco 6–0, 6–1
2011 Spania Rafael Nadal (7) Spania David Ferrer 6–4, 7–5
2012 Spania Rafael Nadal (8) Serbia Novak Đoković 6–3, 6–1
2013 Serbia Novak Đoković Spania Rafael Nadal 6–2, 7–6(7–1)
2014 Elveția Stan Wawrinka Elveția Roger Federer 4–6, 7–6(7–5), 6–2
2015 Serbia Novak Đoković (2) Cehia Tomáš Berdych 7–5, 4–6, 6–3
2016 Spania Rafael Nadal (9) Franța Gaël Monfils 7–5, 5–7, 6–0
2017 Spania Rafael Nadal (10) Spania Albert Ramos Viñolas 6–1, 6–3
2018 Spania Rafael Nadal (11) Japonia Kei Nishikori 6–3, 6–2
2019 Italia Fabio Fognini Serbia Dušan Lajović 6−3, 6−4
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19[9]
2021 Grecia Stefanos Tsitsipas Rusia Andrei Rubliov 6−3, 6−3
2022 Grecia Stefanos Tsitsipas (2) Spania Alejandro Davidovici Fokina 6−3, 7–6(7–3)
2023 Main Page Andrei Rubliov Danemarca Holger Rune 5–7, 6–2, 7–5
2024 Grecia Stefanos Tsitsipas (3) Norvegia Casper Ruud 6−1, 6–4

Dublu masculin[modificare | modificare sursă]

Din 1968:

An Campion Finalist Scor
1968 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Serghei Lihacev
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Alex Metreveli		 Franța Patrice Beust
Franța Daniel Contet		 5–7, 9–7, 6–4, 5–7, 7–5
1969 Australia Owen Davidson
Australia John Newcombe		 Statele Unite ale Americii Pancho Gonzales
Statele Unite ale Americii Dennis Ralston		 7–5, 11–13, 6–2, 6–1
1970 Statele Unite ale Americii Marty Riessen
Regatul Unit Roger Taylor		 Franța Pierre Barthès
Iugoslavia Nikola Pilić		 6–3, 6–4, 6–2
1971 România Ilie Năstase
România Ion Țiriac		 Țările de Jos Tom Okker
Regatul Unit Roger Taylor		 1–6, 6–3, 6–3, 8–6
1972 Franța Patrice Beust
Franța Daniel Contet		 Cehoslovacia Jiří Hřebec
Cehoslovacia František Pala		 3–6, 6–1, 12–10, 6–2
1973 Spania Juan Gisbert, Sr.
România Ilie Năstase		 Franța Georges Goven
Franța Patrick Proisy		 6–2, 6–2, 6–2
1974 Australia John Alexander
Australia Phil Dent		 Spania Manuel Orantes
Australia Tony Roche		 7–6(7–5), 4–6, 7–6(7–5), 6–3
1975 Africa de Sud Bob Hewitt
Africa de Sud Frew McMillan		 Statele Unite ale Americii Arthur Ashe
Țările de Jos Tom Okker		 6–3, 6–2
1976 Polonia Wojciech Fibak
Germania de Vest Karl Meiler		 Suedia Björn Borg
Argentina Guillermo Vilas		 7–6(7–5), 6–1
1977 Franța François Jauffret
Cehoslovacia Jan Kodeš		 Polonia Wojciech Fibak
Țările de Jos Tom Okker		 2–6, 6–3, 6–2
1978 Statele Unite ale Americii Peter Fleming
Cehoslovacia Tomáš Šmíd		 Chile Jaime Fillol
România Ilie Năstase		 6–4, 7–5
1979 România Ilie Năstase
Mexic Raúl Ramírez		 Paraguay Víctor Pecci
Ungaria Balázs Taróczy		 6–3, 6–4
1980 Italia Paolo Bertolucci
Italia Adriano Panatta		 Statele Unite ale Americii Vitas Gerulaitis
Statele Unite ale Americii John McEnroe		 6–2, 5–7, 6–3
1981 Elveția Heinz Günthardt
Ungaria Balázs Taróczy		 Cehoslovacia Pavel Složil
Cehoslovacia Tomáš Šmíd		 6–3, 6–3
1982 Australia Peter McNamara
Australia Paul McNamee		 Australia Mark Edmondson
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart		 6–7, 7–6, 6–3
1983 Elveția Heinz Günthardt
Ungaria Balázs Taróczy (2)		 Franța Henri Leconte
Franța Yannick Noah		 6–2, 6–4
1984 Australia Mark Edmondson
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart		 Suedia Jan Gunnarsson
Suedia Mats Wilander		 6–2, 6–1
1985 Cehoslovacia Pavel Složil
Cehoslovacia Tomáš Šmíd		 Israel Shlomo Glickstein
Israel Shahar Perkiss		 6–2, 6–3
1986 Franța Guy Forget
Franța Yannick Noah		 Suedia Joakim Nyström
Suedia Mats Wilander		 6–4, 3–6, 6–4
1987 Chile Hans Gildemeister
Ecuador Andrés Gómez		 Iran Mansour Bahrami
Danemarca Michael Mortensen		 6–2, 6–4
1988 Spania Sergio Casal
Spania Emilio Sánchez		 Franța Henri Leconte
Cehoslovacia Ivan Lendl		 6–1, 6–3
1989 Cehoslovacia Tomáš Šmíd
Australia Mark Woodforde		 Italia Paolo Canè
Italia Diego Nargiso		 1–6, 6–4, 6–2
1990 Cehoslovacia Petr Korda
Cehoslovacia Tomáš Šmíd		 Ecuador Andrés Gómez
Spania Javier Sánchez		 6–4, 7–6
1991 Statele Unite ale Americii Luke Jensen
Australia Laurie Warder		 Țările de Jos Paul Haarhuis
Țările de Jos Mark Koevermans		 5–7, 7–6, 6–4
1992 Germania Boris Becker
Germania Michael Stich		 Cehoslovacia Petr Korda
Cehoslovacia Karel Nováček		 6–4, 6–4
1993 Suedia Stefan Edberg
Cehia Petr Korda		 Țările de Jos Paul Haarhuis
Țările de Jos Mark Koevermans		 3–6, 6–2, 7–6
1994 Suedia Nicklas Kulti
Suedia Magnus Larsson		 Rusia Evgheni Kafelnikov
Cehia Daniel Vacek		 3–6, 7–6, 6–4
1995 Țările de Jos Jacco Eltingh
Țările de Jos Paul Haarhuis		 Argentina Luis Lobo
Spania Javier Sánchez		 6–3, 6–4
1996 Africa de Sud Ellis Ferreira
Țările de Jos Jan Siemerink		 Suedia Jonas Björkman
Suedia Nicklas Kulti		 2–6, 6–3, 6–2
1997 Statele Unite ale Americii Donald Johnson
Statele Unite ale Americii Francisco Montana		 Țările de Jos Jacco Eltingh
Țările de Jos Paul Haarhuis		 7–6, 2–6, 7–6
1998 Țările de Jos Jacco Eltingh
Țările de Jos Paul Haarhuis		 Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde		 6–4, 6–2
1999 Franța Olivier Delaître
Regatul Unit Tim Henman		 Cehia Jiří Novák
Cehia David Rikl		 6–2, 6–3
2000 Africa de Sud Wayne Ferreira
Rusia Evgheni Kafelnikov		 Țările de Jos Paul Haarhuis
Australia Sandon Stolle		 6–3, 2–6, 6–1
2001 Suedia Jonas Björkman
Australia Todd Woodbridge		 Australia Joshua Eagle
Australia Andrew Florent		 3–6, 6–4, 6–2
2002 Suedia Jonas Björkman
Australia Todd Woodbridge (2)		 Țările de Jos Paul Haarhuis
Rusia Evgheni Kafelnikov		 6–3, 3–6, [10–7]
2003 India Mahesh Bhupathi
Belarus Max Mirnîi		 Franța Michaël Llodra
Franța Fabrice Santoro		 6–4, 3–6, 7–6(8–6)
2004 Regatul Unit Tim Henman
Serbia și Muntenegru Nenad Zimonjić		 Argentina Gastón Etlis
Argentina Martín Rodríguez		 7–5, 6–2
2005 India Leander Paes
Serbia și Muntenegru Nenad Zimonjić		 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan		 (neprezentare)
2006 Suedia Jonas Björkman
Belarus Max Mirnîi		 Franța Fabrice Santoro
Serbia și Muntenegru Nenad Zimonjić		 6–2, 7–6(7–2)
2007 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan		 Franța Julien Benneteau
Franța Richard Gasquet		 6–2, 6–1
2008 Spania Rafael Nadal
Spania Tommy Robredo		 India Mahesh Bhupathi
Bahamas Mark Knowles		 6–3, 6–3
2009 Canada Daniel Nestor
Serbia Nenad Zimonjić		 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan		 6–1, 6–4
2010 Canada Daniel Nestor
Serbia Nenad Zimonjić (2)		 India Mahesh Bhupathi
Belarus Max Mirnîi		 6–3, 2–0 (ret.)
2011 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (2)		 Argentina Juan Ignacio Chela
Brazilia Bruno Soares		 6–3, 6–2
2012 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (3)		 Belarus Max Mirnîi
Canada Daniel Nestor		 6–2, 6–3
2013 Franța Julien Benneteau
Serbia Nenad Zimonjić		 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan		 4–6, 7–6(7–4), [14–12]
2014 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (4)		 Croația Ivan Dodig
Brazilia Marcelo Melo		 6–3, 3–6, [10–8]
2015 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (5)		 Italia Simone Bolelli
Italia Fabio Fognini		 7–6(7–3), 6–1
2016 Franța Pierre-Hugues Herbert
Franța Nicolas Mahut		 Regatul Unit Jamie Murray
Brazilia Bruno Soares		 4–6, 6–0, [10–6]
2017 India Rohan Bopanna
Uruguay Pablo Cuevas		 Spania Feliciano López
Spania Marc López		 6–3, 3–6, [10–4]
2018 Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (6)		 Austria Oliver Marach
Croația Mate Pavić		 7–6(7–5), 6–3
2019 Croația Nikola Mektić
Croația Franko Škugor		 Țările de Jos Robin Haase
Țările de Jos Wesley Koolhof		 6–7(3–7), 7–6(7–3), [11–9]
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19[9]
2021 Croația Nikola Mektić
Croația Mate Pavić		 Regatul Unit Dan Evans
Regatul Unit Neal Skupski		 6–3, 4–6, [10–7]
2022 Statele Unite ale Americii Rajeev Ram
Regatul Unit Joe Salisbury		 Columbia Juan Sebastián Cabal
Columbia Robert Farah		 6–4, 3–6, [10–7]
2023 Croația Ivan Dodig
Statele Unite ale Americii Austin Krajicek		 Indonezia Romain Arneodo
Austria Sam Weissborn		 6–0, 4–6, [14–12]
2024 Belgia Sander Gillé
Belgia Joran Vliegen		 Brazilia Marcelo Melo
Germania Alexander Zverev		 5–7, 6–3, [10–5]

Recorduri[modificare | modificare sursă]

Sursa: The tennisbase[10]

Cele mai multe titluri Spania Rafael Nadal 11
Cele mai multe finale Spania Rafael Nadal 12
Cele mai multe titluri consecutive Spania Rafael Nadal
(2005 - 2012)
 8
Cele mai multe finale consecutive Spania Rafael Nadal
(2005 - 2013)
 9
Cele mai multe meciuri jucate Spania Rafael Nadal 79
Cele mai multe meciuri câștigate Spania Rafael Nadal 73
Cele mai multe meciuri consecutive câștigate Spania Rafael Nadal 46
Cele mai multe ediții jucate Franța Fabrice Santoro
Spania Rafael Nadal 		17
Cel mai bun dintre câștigător % Regatul Unit Reginald Doherty 100%
Franța Pierre Pellizza
Cel mai tânăr campion Suedia Mats Wilander 18 ani, 7 luni, 7 zile
(1983)
Cel mai în vârstă campion Regatul Unit Gordon Francis Lowe 38 ani, 8 luni, 6 zile
(1923)

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The tournament was not held from 1915 to 1918 because of World War I.
  2. ^ The tournament was not held from 1940 to 1945 because of World War II.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Tournament info - Rolex Monte-Carlo Masters”. Accesat în . 
  2. ^ „The Tennis Courts”, Mccc.mc/en/courts-62.html, accesat în  
  3. ^ „Tournament info”, Montecarlotennismasters.com, accesat în  
  4. ^ „Rolex Monte Carlo Masters: history of the tournament”, HelloMonaco, , accesat în  
  5. ^ „Monte-Carlo Masters”. Accesat în . 
  6. ^ „No spectators allowed at the 2021 Monte-Carlo Rolex Masters - Monaco Tribune”, Monaco Tribune, , accesat în  
  7. ^ a b c d e f Digby Baltzell, E. (). Sporting Gentlemen : Men's Tennis from the Age of Honor to the Cult of the Superstar. Somerset, NJ: Transaction Publishers. p. 73. ISBN 9781412851800. 
  8. ^ Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place.
  9. ^ a b „COMMUNIQUÉ OFFICIEL – COVID-19”. montecarlotennismasters.com. . 
  10. ^ „Monte Carlo Tournament Records”. thetennisbase.com. The Tennis Base, 2016. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

v • d • m
ATP Tour 1000
Turnee actuale
Foste turnee
Circuitul ATP 2024
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Turneul_de_tenis_de_la_Monte_Carlo&oldid=16208209